Draga Gili,
E 10 iulie, vreo cinci fara douazeci dimineata. Vocea lui Gabi ma trage inapoi de pe taramul viselor, unde ma odihnesc pe burta. Culmea, dorm. In urma cu doar doua ore nu credeam ca am sa reusesc sa inchid ochii. “Hai Mihai, trebuie sa te trezesti…”. Cata dreptate are, de data asta chiar trebuie. Altfel ar fi a treia oara cand aman plecarea mea spre Mongolia. Dar de-acum gata, mai putin de doua ceasuri ma despart de clipa aia pe care o astept de aproape doi ani cu sufletul la gura si de cateva zile cacat pe mine. Am amanat plecarea de doua ori pentru ca nu ma simteam pregatit sa plec. Ultimele cateva zile au fost un cosmar. Am urcat spre bucurii si coborat spre depresii, m-am catarat iara inapoi si m-am pravalit din nou, nesomn, frica, chiar si o binevenita durere in cur la un moment dat, toate astea una dupa alta. Apoi m-am gandit ca nimeni, niciodata n-ar fi in stare sa spuna ca e pregatit pentru asa ceva. Nimeni n-ar putea sa zica intr-o zi “sunt gata, pot sa plec”. Sau ala care ar spune-o, cu siguranta nu stie despre ce vorbeste. Bagajele mi le-am facut tot azi, inainte sa ma pun in pat ca sa ma trezesc peste doar doua ore. Nu stiu nici acum daca am bagat tot si unde anume am inghesuit totul asta.
Deschid ochii, il vad pe Gabi, ceasul meu desteptator, si ma ridic in fund. Sunt la Radu, la etaj si aud vocea lui si a lui Alin de jos. Astia n-au dormit deloc. Au stat cu niste bere si Mitzu(bishi) la povesti. Am decis sa plec de la Radu impreuna cu armasarul asta alb pe nume Doyle, pentru ca acolo unde-mi dorm eu noptile exista o mare nesansa sa gasesc dimineata, cum s-a intamplat deja de prea multe ori, o masina care sa nu ma lasa sa ies din curte. Cobor la baieti. Nici n-au facut cafeaua pe care o promisesem cu atat drag celor care aveau sa ma conduca. Incercam sa o facem. Esuam. Noroc ca nu sunt singurul care aduce cafea. Repede Gabi, toarna uleiul ce mi l-ai cumparat in canistra, Radu, muta-n pana mea masina, Alin, esti gata? Sunt super-excitat. Plec! Da’ hai sa plecam odata! Nu, Radu nu e gata. Trebuie sa urce el la etaj sa faca nu-stiu-ce poza. Haidee maaa, ca ma asteapta oamenii. N-am cu cine sa ma inteleg. “Gabi, eu cu Alin o luam inainte”. Gata, se invart rotile mele, in sfarsit, si maaama, cum se invart. E dimineata, soarele nici n-a rasarit inca, e racoare, exact cum imi place mie. Strang palma dreapta pe acceleratie. E PER-FECT! Tot ce e semafor are culoarea verde, ah, multumesc.
Academia Militara, locul de intalnire. Aaaaaaa… ce multi sunteti! Stai, stai asa, se strecoara in mine un sentiment de ciudat inainte sa pun piciorul jos. Imi dau seama pentru a nu stiu cata oara cat sunt de norocos. Da, m-am emotionat, sunt muci. Nu stiu ce sa zic, cum sa ma impart. Fac eu oarecum pe detasatul, imi ies si ceva glume, dar ma trezesc ca-mi torn al treilea pahar de cafea in cateva minute. Asa le zic eu, dar cred ca au fost o ora minutele astea. Imi iau inima-n dinti si sun adunarea pentru poza de grup. Imi mai iau o data inima in dinti si spun ca sunt disponibil la pupe si imbratisari. Ma sui calare, trag o cruce, Doamne-ajuta, si-o tai. Aplauze… dar n-am facut nimic, pe cuvant. Am salutat pe toata lumea? Nu stiu, dar nu cred. La momentul asta nu inteleg absolut nimic.
Am plecat. De data asta chiar sunt pe drum. Desi inca nu reusesc sa constientizez ce ma asteapta inainte. Conform planului astazi as avea de mers vreo cinci sute si ceva de kilometri, pana la Vatra Dornei, acasa la Andrei. Care Andrei, impreuna cu Oana ma vor insoti pana acolo, cu masina.
Ies din Bucuresti. Soarele abia a rasarit in fata mea, si e racoare. Imi lumineaza parbrizul, prin care vad conturul celor 43 de nume care calatoresc alaturi de mine. Si zambesc in casca, de nebun. Gandurile mele sunt o invalmaseala de zile mari. E bucurie, putina panica plus inca ceva chestii pe care nu le pot defini. Cert e ca rotile motocicletului se invart unse, pare ca nimic nu le poate opri. Pot sa merg asa la infinit. Am de mers doar patru luni si douazeci si ceva de mii de kilometri? Haha, ce gluma. Calc-o Mihai, da’ calc-o tandru si nu fi erou, ca nu-i de tine. De-asta mi-am si mazgalit undeva pe maneca mainii stangi un “slow down”, ca sa-mi aduca gandurile pe pamant in caz ca incep sa ma fure curbele pe drum.
Prima oprire la Urziceni, regrupare. Bem o cafea, schimb doua vorbe cu un grup de motociclisti, ne uram drum bun si plec(am) spre Focsani. Andrei arde un radar pe drum, dar e iertat. Mancam, si ca de fiecare data in ultimele zile, vazand mancarea, ma gandesc cand o sa mai pup asemenea bunatati, asemenea E-uri si savurez fiecare inghititura. Drumul e urat, drept, se circula cu viteza, sunt depasit de tot felul de meseriasi. Si peste toate astea se instaleaza treptat in jurul meu si mai ales in mine dusmanul meu de drum de care mi-e tare frica – caldura. Transpir ca un porc. Nu, nu, ca un porc de Guineea, adica parfumat. Imi dau seama ca unul dintre lucrurile pe care am uitat sa le fac inaite de plecare a fost sa-mi tai unghiile de la picioare, iar acum ma cam jeneaza asta cu cizmele noi si putin fixe. Si oboseala isi face si ea simtita prezenta. Ma fura somnul bine-bine de tot. Cinci sute de kilometri dupa doua ore de somn si doua saptamani de stres sunt fix ce-mi trebuia. Facem stanga dupa Roman, unde am testat pentru prima data cum franeaza Doyle incarcat, cand un domn de pe contrasens a facut o stanga misto. Apuc spre Gura Humorului si se schimba totul putin in bine. Apar primele curbe, o ploaie care ma curata de caldura, apoi soare care ma usuca. Depasesc la un moment dat foarte personal si o masina cu numere de Rusia. Si ma apropii de Vatra Dornei. Camioane multe, circulatie deviata pe un singur sens, un gip alb care depaseste ca un bezmetic, il ajung, depasesc, iar depaseste, de vreo patru ori dansul asta si care-mi aduce aminte sa-I multumesc lui Dumnezeu ca nu ne-a pus pe acelasi drum, venind din sensuri diferite. Imi dau seama ca are mintea odihnita si o las mai moale, lasandu-l sa se piarda in zare. Oricum, am ce vedea in jur, nicio graba.
Frumos mai e aici. Am parte si de niste serpentine unde constat ca tanarul meu Doyle cam da din coarne pe viraje stranse. Pun asta pe seama incarcaturii mari de pe spate si ne inclinam fara frica. Nu e bai, ne descurcam noi. Avem, slava Domnului zeci de mii de kilometri sa ne imprietenim. Asta sa ne fie singura problema pana acasa.
Ajung la Andrei. Rupt. Trag concluzia ca daca plec maine sunt un tampit, asa ca inca o zi in plus in aerul tare de munte e numai buna. Il cunosc bucuros pe domnul Jack Daniel, un tip ok, cu bun simt si care stie niste povesti de te ia somnul imediat. Trag pe dreapta in camera lui din copilarie, a lui Andrei, nu a lui Jack, si adorm inainte sa inchid ochii. Probabil am visat lemne, pentru ca m-am trezit zece ore mai tarziu in aceeasi pozitie. Si-a mai tras patul de mine inca vreo trei ore. Nu l-am refuzat.
Oprit in Adjud, la un Western Union sa primesc o veste buna, la plecare, a venit un domn langa mine si mi-a dat o carte impreuna cu un “drum bun”. Se cheama “Triumful Iubirii” si are pe coperta planeta pe care noi primim carti in Adjud. Pe coperta din spate am gasit cuvintele astea:
“pregatiti-va de o calatorie fericita, dar, in acelasi timp, zguduitoare. Dupa aceea nu veti mai fi aceiasi”
Posted: July 13th, 2009 under ROMANIA.
Tags: Andrei, Bucuresti, Gili, plecare
Comments
Comment from barbu
Time July 14, 2009 at 1:02 pm
Asa,baiatul tatii, toata Petrila de la tunel pana la cap de linie este cu tine.
Comment from Bordeianu
Time July 14, 2009 at 1:22 pm
Bra – vo Mihael!!!
Darie si Alex fac si ei galerie pe langa mine.
Drum bun!
Comment from Alex(Melciu)
Time July 14, 2009 at 1:52 pm
Salve Mihai, Adaugam la aplauze si una bucata Cati (DoorMouse) una bucata D-na Mama si trei bucati catei care pana si ele te urmaresc. Sper pana te intorci sa gasesti si un ride report cu tanti Sally (bunicuta lui Doyle) prin Petrila si imprejurimi.
Comment from Radu
Time July 14, 2009 at 2:02 pm
Tine-o tot inainte maestre! Drumuri line si noroc!
Comment from edisone
Time July 14, 2009 at 2:48 pm
Mihaita, drum bun si mult norc!
Comment from mishi
Time July 14, 2009 at 3:00 pm
Noroc bun Mehigh ! De abia astept sa vad ce mai blanuiesti. Traznet si situ’ zici ca e fct de Sir.John 
Comment from silvia
Time July 14, 2009 at 3:17 pm
aaah, cate cafelutze d’alea misto o sa bei pana vei ajunge sub burta curcubeului…aaah si cum va creste consumul de tabac p’aici cu fiecare scrisoare. ah ah, Martalogu aka ‘Cel care s-a intors’ a inceput sa zgandareasca plasa de tzantzari de la geam..:)
Comment from Qana
Time July 14, 2009 at 4:55 pm
hei, sexi! drum bun si cat mai multe povesti frumoase.
Comment from Catalin
Time July 14, 2009 at 5:20 pm
Asfalt uscat ! … cat o sa tina asfaltul
Sa te intorci sanatos si sa ne povestesti si noua intamplari de pe unde ajungi
Comment from lucian muntean
Time July 14, 2009 at 5:23 pm
Iti tin pumnii Mihai! Drum bun!!!
Comment from Thomas
Time July 14, 2009 at 7:12 pm
Drum bun, barbate. Sa te intorci intreg si plin de povesti frumoase.
Asteptam episodul II
Comment from alexandra
Time July 15, 2009 at 12:44 am
bravo, Mihai. acum esti si tu Apolodor si ce bine ca tii jurnalul asta de calatorie…
of. (asta e pentru ca ne e dor de tine si e asa de frumos)
drum bun.
Comment from writeman
Time July 15, 2009 at 9:03 am
he he, drum bun călărețule! nu te iert eu că nu m-ai anunțat și pe mine de ziua și ora plecării, dar nu-i bai, că oricum nu puteam veni 
oricum, mai ai un interviu de dat la intoarcere pe chestia asta 
Doamne-ajută!
Comment from Stefan
Time July 15, 2009 at 9:59 am
Drum bun stimabile, iti doresc ca tot ce e mai bun sa zboare cu tine si sa te aiba in paza. Ne vedem peste ceva luni si vreo 20 KM
Comment from devla
Time July 15, 2009 at 1:40 pm
Curajul ireproşabil înseamnă să faci fără martori ce ar fi cineva capabil să facă dacă ar privi toată lumea.
( La Rochefoucauld….cred..)
iti tinem pumnii(bia,zizirazvi,devla)
si stim ca poti.
drumuri bune!!!
Comment from Alex B.
Time July 15, 2009 at 3:54 pm
Drum bun, Pigei!!! Jumatatea mai putin plimbareata si oarecum invidioasa din sectia ritmica a NR iti tine pumnii si iti ureaza patru luni cel putin memorabile!
Comment from bogdan b
Time July 15, 2009 at 3:57 pm
Drum bun Mihai si cat mai placut!
F5 ! F5 ! )
Comment from Varu’
Time July 15, 2009 at 4:54 pm
Drum Bun , asfalt uscat , ce sa mai zic ? ma mandresc cu un Var ca tine , dar si cu Gion , k a fakt siteu asta
Comment from andreea t
Time July 15, 2009 at 11:19 pm
cale batuta, domnule, sa ne vedem cu bine! suntem cu sufletul cu tine
Comment from Horia
Time July 15, 2009 at 11:57 pm
Jos palaria. Drum bun si povesti naucitoare.
Comment from dhamzea
Time July 17, 2009 at 10:36 am
Drumuri bune si fara evenimente neplacute!
Iti urez succese depline !
\m/
Comment from io
Time July 21, 2009 at 11:17 pm
Draga Gili. Hai sa mai citim inca o data ca mai avem ceva de asteptat. Da vine el Mihai cu stirea cind te astepti mai putin. Amindoi stim asta din alta viata. Noapte buna pui.
Comment from igu
Time July 24, 2009 at 1:53 am
Felicitari pt tupeu si Drum bun!
Sper sa iti urmez si eu exemplul in urmatorii 2 ani.
Pingback from Drumul spre Mongolia – Modernism
Time July 25, 2009 at 3:01 pm
[...] Impresiile scrise foarte interesant, cu mult umor si fotografii inedite pot gasite in jurnalul calatoriei: http://mongolia.ro/?p=1 [...]
Comment from Crina
Time August 11, 2009 at 12:48 pm
Felicitari, Mihai si drum bun! Angi mi-a tot povestit inainte sa pleci despre ce se mai intampla, dar, fara sa-ti pot spune acum de ce, am refuzat sa stiu mai multe…si, intr-o buna zi, mi-am zis ca e momentul sa vad ce mai faci, pe unde iti mai clatesti ochii tai albastri plini de povesti…tot ce-ti pot spune este ca in primele 5 secunde dupa ce am inceput sa citesc m-a podidit plansul. Si, de atunci, astept cu sufletul la gura inca o exteriorizare a sufletului tau.
Sa te regasesti, sa te re-construiesti daca simti asta, sa primesti raspunsuri si sa se nasca alte intrebari, sa cunosti oameni si locuri senzationale si sa stii ca, in toata aceasta calatorie, iti suntem alaturi.
Comment from Ninja-(pentru cunoscatori)
Time August 13, 2009 at 1:02 pm
Frumos si emotionant.Drum bun.
Comment from Bianca
Time August 21, 2009 at 7:20 am
Felicitari si drum lin!
Comment from mama
Time October 1, 2009 at 6:22 pm
Am recitit scrisoarea ta.
Comment from nelu
Time October 7, 2009 at 2:23 am
Cind am fost in tara mi a zis TITI si abia acum am avut timp sa incep sa citesc.Sint fara cuvinte.Trebuie sa ai un curaj extraordinar.Ma bucur.Multa bafta in continuare.
Comment from lovingvama
Time October 13, 2009 at 1:56 am
Când ai zis că mergi spre Vatra Dornei eram sigur că ai să pomeneşti ceva şi de Gura Humorului, oraşul meu. Şi ai pomenit! 
Comment from cristina
Time October 21, 2009 at 11:40 pm
MIHAI
noroc pentru ca aceste insertii sunt datate…e ca o revista, sau o posibila viitoare carte pe care o rasfoiesti de la coada la inceput, neaparat de la sfarsit la inceput, iar apoi incepi fila cu fila cu multa nerabdare sa parcurgi aceste scrisori deloc imaginare…am senzatia ca ma var in fata, sa nu pierd nici un cuvant, trebuie sa fiu atenta sa nu le recitesc foarte des…deja, te asteptam acasa…iata relativitatea acestui timp si spatiu…DE CARE PROFIT DIN PLIN!
Comment from cristina
Time October 21, 2009 at 11:41 pm
SI AM HOTARAT, VOI PUNE SEMN DE CARTE!
Comment from mihai
Time November 9, 2009 at 4:14 am
se pare ca nu sunt singurul care reia totul.
imi place sentimentul ce ma incerca citind inca o data, cursiv, toata povestea.
stiu ca se termina bine, stiu ca ajungi acasa si asta doar ma linisteste dar nu ma impiedica sa traiesc intens.
acum, nelamurirea mea este: fie ai tu har si spui frumos, fie sunt eu dereglat si tresar la reluare.
Comment from liliana
Time November 20, 2009 at 2:02 pm
Mihai (de mai sus) nu esti singurul care reia povestea.Ma primesti si pe mine in clubul celor care bantuie pe langa povestea asta asa de frumoasa si numai buna de scenariu de film nu numai de o carte? Eu sunt mai “patimasa” deacat tine, citesc si toate commenturile ,vechi sau noi.
Sunt unul din martorii “muti” dar faptul ca mai sunt si altii ca mine m-a facut sa scriu cateva randuri doar asa sa dau de stire ca exist.Si sa stii Mihai de mai sus ca nu esti dereglat decat in mintea celor care nu au capacitatea de a intelege ce fel de oameni a adunat in jurul lui Mihai cu a lui calatorie de poveste, iar aceia chiar nu conteaza.
Faptul ca lumea inca posteaza commenturi aici e o mare “chestie”.
Comment from Haretina
Time December 3, 2009 at 12:43 pm
Am vazut luni un reportaj cu tine si asa am aflat de minunata calatorie pe care ai facut-o impreuna cu Doyle.Asa k de azi ma apuc sa-ti citesc blogul din scoarta in scoarta.
Felicitari pentru marele curaj de care ai dat doavada cand te-ai aventurat singur intr-o asa calatorie!
Comment from Panturu Alexandra
Time February 3, 2010 at 9:20 pm
Felicitari! Am tot respectul pentru un om care nu renunta la visele lui!:)
Pingback from Mihai Barbu expune la salonul de motociclete – Modernism
Time April 24, 2010 at 9:07 am
[...] Impresiile scrise foarte interesant, cu mult umor si fotografii inedite pot fi gasite in jurnalul calatoriei: http://mongolia.ro/?p=1 [...]
Pingback from Impresii de la SMAEB « Jurnal de ghizuroi
Time April 25, 2010 at 10:40 pm
[...] ** până să muriţi trebuie să citiţi poveştile kilometrilor, care încep aşa [...]
Comment from mihai (gaxel)
Time July 14, 2009 at 12:40 pm
bravo dom’ne, asa, mergem inainte.
in general o sa primim cate o indicatie despre unde esti si cam incotro te indrepti? nu de alta dar cand ne uitam la harta sa ne imaginam mai usor unde esti, unde te duci.
hai, somn usor cand e de somn si drum bun.