Main menu:

Site search

June 2017
M T W T F S S
« Oct    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

KILOMETRICII

Categories

Tags

Draga Horia,

Ce sa mai cantaresti optiunile dimineata, cand te trezesti la opt jumate’? Turkmenbasi e departe, acum e deja tarziu, deci cred ca lasam imbarcatul pentru maine. Ma impachetez tot si cobor la Doyle, oprind inainte pentru o apa minerala si ceva de mancare. Aici e tare complicat cand vine vorba sa platesti, daca nu se poate in dolari, ca tocmai schimba banii poporul asta. Si n-am reusit pana acum sa ma prind in ce fel de bani mi se spune cat am de platit. Asa ca de fiecare data scot cele cateva bancnote pe care le am, le desfac ca pe un evantai si ma rog ca vanzatorul sa fie bun cu mine azi si sa nu ma fure.

Am plecat. Lantul lui Doyle pocneste la fiecare pornire de pe loc, de zici ca-i revelion. La chestia asta, inafara de intins, care e mai mult asa, o amageala, nu prea mai am ce sa fac. E obosit si el, ar fi si culmea sa ma supar. Dupa ce alimentam incepe forja. Habar n-am unde opresc azi, ramane sa ma orientez pe drum.

E un fel de pacla peste tot peisajul. In stanga am munti, iar in dreapta desert. Si ceata asta cred ca e nisipul ridicat de vant. Dupa vreo cin’zeci de kilometri vad un mare indicator pe care scrie “Turkmenbasi – 510”. Doar atat? Ieri, cand am socotit pe harta imi iesisera vreo sase sute si ceva. Mai sa fie. Stii ce inseamna asta? E simplu, si s-a declansat brusc, ca si cand cineva a apasat un buton. Inseamna dor de casa, si posibilitatea neasteptata ca eu sa spun adio Asiei centrale si sa-mi dorm noaptea asta pe vapor. Na, ca ne-am crescut si viteza. Nici nu stiu daca eu sau Doyle suntem responsabili pentru asta. E un “da” hotarat acum. Mergem acasa! Diii, calutule!

_MG_9894

Oprim foarte rar, doar sa alimentam si sa ne mai dezmortim respectiv odihnim putin. Mama, ce de ganduri in capul meu. E o ciorba totala, si toate se invart in jurul celor cateva zile care ne-au mai ramas pe drum. Mama, Doylica, ce tare! Ce super-tare… Am aflat cine suntem? Ca incotro ne-ndretam ne e cat se poate de clar acum. “Du-ma acasa, mai BMW”, astea sunt acordurile pe care devoram asfaltul valurit care ne duce de cateva ori arcurile la capat. Drumul ne permite un 110km/h constant, cu toate denivelarile lui. Singurele impedimente sunt caldura, care se inteteste, si din cand in cand un vant lateral care aduce in unele locuri desertul pe sosea si ma face pe mine sa merg cu capul intors, din cauza intepaturilor pe care le simt in nari.

_MG_9903

_MG_9911

Cel mai notabil eveniment al zilei a fost ca ne-am sarbatorit din nou. 60.000km. La multi ani, Doyle! Am tras o mini-fecioreasca in desert, cu dans si tot ce trebuie, dar fara fete, Camilele erau putin mai in spate, pe la 59.998. Ne-am tratat cu un snickers, si-am fi ciocnit si niste apa, daca nu constatam cu ocazia asta ca am pierdut-o pe drum.

_MG_9916

_MG_9918

Cand soarele mai are doar o ora pana sa apuna, ne apare in fata mandra mare Caspica, si sprijinind muntii, Turkmenbasi, peronul de unde ne vom flutura batista astazi, sau cel putin asa speram noi. Mai intai oprim la terminalul de ferryboat, sa vedem cum sta treaba. Vesti bune! E un vapor aici, spre directia Baku, si sunt cativa pasageri in asteptarea plecarii lui. Vorbesc cu cativa oameni. Nimeni nu stie cand pleaca. Ideea e ca nu pleaca decat incarcat, trebuie sa se umple cu vagoane. Pana nu se intampla asta mie si celorlalti pasageri nu ne ramane alta optiune decat sa asteptam. Intreb daca pot sa dau o fuga pana in oras sa mananc ceva . Nicio graba. Daca pleaca, nu pleaca mai devreme de miezul noptii. Am o stare de excitatie maxima in mine, n-am cum sa-ti spun. Gasesc un restaurant mic, unde comand ceva si infulec ca un disperat, singurul gand fiind sa nu care cumva sa plece vaporul fara mine. Si ma intorc la terminal. Gata, ia-ma si du-ma. And now… we wait.

_MG_9923

Zece ore. Atat am avut de asteptat intr-o parcare. Poate parea o eternitate, dar au trecut destul de repede orele astea pentru mine. Am destule ganduri de ocupat mintea acum, in locul asta. Si pe la patru dimineata, cand eram ocupat ca gasirea unei strategii de a-l bate pe Marcel la table cu toate ca fura la zar, se da semnalul. Yes, de-acu’ incepe dansul cu hartiile. Du-te la ghiseul ala, ba nu, la alalalt, dup-aia inapoi si ala si din nou la alalalt, Barbu, da, ia pasaportul, vezi ca mai e un ghiseu ascuns in spatele cladirii, ia o stampila si de acolo. Si se deschid doua porti prin care trece triumfal Doyle. Il trag intr-un colt si mai intru pentru ultima data inauntru, sa-mi iau stampila de iesire. Ma uit cu emotie la cei cativa pasageri care trec prin filtru si la bagajele lor care sunt facute bucati. Eu urmez. Un domn il inconjoara pe Doyle. Narcotic? Niet. Pistolet? Niet. Bravo, cetatean model, treci in vapor si lasa-ne. Concluzia personala e ca toate legendele cu Turkmenistanul si cat de greu e sunt gargara. Singura treaba e ca te usuca la bani, atat. Intru in cala vaporului si-l priponesc pe Doyle intr-un colt, la indicatiile marinarilor. Totusi, mai e un amanunt care nu mi-e clar. N-am platit decat doispe’ dolari si n-are cum sa fie asta pretul pentru amandoi. Stai asa, ca vine unul la mine, lansat. E ala despre care scrie in ghid ca apare dupa ce te imbarci si-ti ofera o cabina contra unei sume modice. El e. Imi zice: nu vrei o cabina? O suta de coco. Mmm… asta nu prea se incadreaza in descrierea generala a unei sume modice. Imi zice ca asta e pretul biletului si ca oricum trebuie sa-i dau banii astia. Pai da, si dup-aia, in Baku, daca ma intreaba de bilet si trebuie sa platesc iara? Nu te-ntreaba, ca-ti dau chitanta. Se pare ca nu am de ales. Bine, dar mai intai sa vad camera. Intre timp vin si ceilalti pasageri. Sunt cu ochii cat cepile sa vad daca li se aplica acelasi tratament. Da, fiecare marcheaza cate o sutica fara sa clipeasca. Deci cred ca e in regula, nu?

Sunt condus la camera mea. Blana! Are doua paturi suprapuse, un birou si un wc care cand tragi apa scoate un sunet de-ti vine sa sari peste bord. E cinci dimineata, si deja stau de o ora asteptand sa plece vaporul meu si nimic. As fi vrut sa prind momentul asta, sa pot desface sampania. Zau daca nu ma simt ca si cum tocmai m-am imbarcat pe un vapor care traverseaza Pacificul, si nu marea asta, care-ntre noi fie vorba e de fapt un lac, dar sa nu-i spui, ca stii cum sunt femeile.

M-am trezit pe la opt, ca lasasem geamul deschis si acum, in mers fiind, marea cam face scandal. N-am fost pana acum niciodata pe un vas care sa fie inconjurat de apa, de la un orizont la altul, sa nu vad nicio urma de pamant. Asa ca repede sar din pat si ma uit prin hublou. In secunda urmatoare ma asez la loc pe pat, cu un gest stangaci. Fii atent: marelui motociclist care a fost pana in Mongolia infruntand vicisitudini de te miri ce ordin, lui Mihai, gheroi-ului nostru… ii e rau de mare. Super! Solutia e ca atunci cand trec pe langa hublou sa pun mana la ochi. Mai tarziu ne-am mai imprietenit purin, ca n-aveam de ales, la cate ore am avut de impartit aceeasi camera. Dar oricum, la miscari bruste m-a cam dovedit.

_MG_9924

_MG_9925

_MG_9935

Marinarii spun ca pe la noua seara ajungem. N-am altceva de facut decat sa frec menta, si din cand in cand duda, cat pot eu de fin. Timpul asta trece aici mai greu decat in parcare, dar cu determinare reusesc sa apuc si ora noua. Ce vorbesti, suntem inca departe, mi-a zis Marcel. Estimez ca ancoram la doispe’ noaptea, la cum se misca lucrurile, adica cu 17km/h. Cred ca daca o luam inot ajungeam o idee mai repede. Si asteptam, si tooot asteptam… Se face si miezul noptii, si putin inainte de asta, la orizont se vad luminile portului. Numai ca vaporul opreste in larg. Stiam despre asta. N-are unde sa acosteze, ca stau altii la incarcat de vagoane. Am auzit si de cazuri in care vaporul a stat trei zile asteptand sa traga la mal. Imi mut asteptarea din scaun in pat, la orizontala, si fara sa-mi dau seama, adorm. Ma trezesc trei ore mai tarziu, cand vaporasul se pune in miscare. Asta e, ajungem, in sfarsit, dupa optispe’ ore. Oprim in port, imi primesc pasaportul, il iau pe Doyle intre picioare si intram in vama. Cat timp pasaportul mi-e examinat si dupa ce il lamuresc de ce am doua vize de Azerbaijan, un vames ma intreaba daca merg in Armenia. Minciunesc putin. Nu, normal, ce sa caut acolo? Foarte bine, asa Mihai, sa nu mergi, ca aia e rai, e teroristi, omoara copiii cu pusca. Da ma, stiu, toti suntem teroristi, da’ ce treaba am eu cu rafuielile voastre si ce te intereseaza pe tine unde merg eu? De ce trebuie sa-mi pui intrebari la care sa-ti raspund mintind, doar de dragul prieteniei intre popoare? Ce, daca nu merg eu in Armenia o sa va impacati?

Dupa ce-mi iau toate stampilele vine unu’ la mine si-mi zice ca mai am ceva de facut, si-anume sa-I platesc bilet lui Doyle. Banuiam eu ca n-am cum sa scap cu o paguba asa mica. Mai vine un altul si toti trei mergem intr-o baraca la cateva sute de metri. Intr-o camera mica, la lumina unui bec chior, se completeaza o factura. Scrie pe ea mare si frumos – o suta de dolari. Dau sa scot banul, moment in care alalalt, care n-a completat nimic, ci doar atarna dupa noi, imi zice: “o suta douazeci, ca douazeci e taxa ca ai folosit portul”. Bravo ma, spune drept ca ti-e foame, ca astai ca si cum puteam sa ma dau cu bac-ul fara sa folosesc portu’ asta a lu’ tac’tu. O suta douazeci, luati-I si dati-mi drumul de aici, sa nu mai vad register si nesimtiti in uniforma.

Ies pe strazi. E aproape sase dimineata, unde sa ma duc? La hostelul unde vreau sa stau sigur doarme toata lumea. Dar hai macar sa-l gasesc pana se trezesc. A, si sa scot niste bani de la un bancomat. Bancomatele din Baku nu vor sa ma inteleaga si-mi refuza sistematic ambele carduri. Gasesc dupa cinci incercari unul care nu se indura sa-mi dea mai mult decat echivalentul a zece euro. Putinii localnici care sunt pe strazi la ora asta n-au nicio treaba cu explicatul. Asa-mi plac mie astia care in loc sa-ti spuna ca nu stiu te trimit la mama naibii, in cazul meu, din localnic in localnic, undeva inafara orasului. Am intrebat unde e ditamai parcul de plimbat si am ajuns aici. Ce sa caute lumea la promenada in pustiul asta? Ma intorc inapoi si cu forte proprii gasesc pana la urma hostelul, cand incepe sa se crape de ziua. Nu bat la usa, las oamenii sa se trezeasca singuri. Ma asez pe niste trepte si ma iau la harjoana cu o pisica matinala. Ii place tare mult de Doyle, mai mult decat de mine, cel mai tare de roata din fata si de pedala de frana.

_MG_9956

Peste vreo ora se trezesc gazdele. Sunt singur intr-o camera de sase paturi. Sunt si rupt de obosit printre altele. Am sapte ore de somn in doua nopti, dar n-am sa dorm acum. Ma duc sa ma plimb si parchez deseara mai devreme.

Am iesit la plimbare. Hostelul asta al meu e in orasul vechi, la fix. E usor sa te ratacesti pe stradutele astea de doi metri latime, numai ca e asa de mic locul, ca in vreo doua ore de plimbare am inceput sa trec de cateva ori prin aceleasi locuri. Si te prinzi imediat unde esti aici. Dupa pisici, care cred ca-s mai multe decat oameni.

_MG_9959

_MG_9963

_MG_9965

_MG_9966

_MG_9969

_MG_9975

Am iesit si-n orasul nou, unde n-am putut rezista tentatiei de a manca o… pizza. Mama, ce tare a fost! Ca la mama Italie acasa. Pe la sapte seara deja motoarele nu mai faceau fata. A trebuit sa-mi respect promisiunea de dimineata, ca ma culc devreme, si sa-mi gasesc drumul inapoi spre hostel.

_MG_9978

_MG_9980

_MG_9985

_MG_9996

_MG_9999

Opt jumate’. Doamne, ce matinal mai sunt. Imbracat, frezat, aranjat, intins si uns lantul si plecat. Si intors, cinci minute. Mi-am uitat ambele telefoane in priza, la incarcat. Ca sa ies din orasul asta vechi trebuie sa o iau putin pe trotuar, ca asa mi-a zis nenea ala de la bariera ieri, ca bariera are sensor, si oricat ar fi Doyle de gras tot nu e cat o masina, asa ca n-o impresioneaza. La venit a fost usor, dar azi am o masina care blocheaza iesirea mea de pe trotuar. O iau doi metri off-road, destul cat sa trag o casca de ramura unui copac, chestie care pentru o clipa m-a facut sa uit tabla inmultirii.

Am iesit si din Baku. Azi mergem spre un oras cu nume periculos – Ganja, care pe vremuri la un moment dat era mai mare decat Baku. Acum e dupa, cel putin la marime. Sunt doua drumuri inspre acolo. Eu o sa apuc pe ala sudic, ca sunt niste desene pe stanci. Ajung acolo destul de repede, si urmez indicatoarele unspe’ kilometri de la drumul principal. Opresc intr-o parcare si n-apuc bine sa ma gandesc cum sa fac, ca ma trezesc cu douazeci de oameni in jurul meu. In doua minute mi se taie orice chef de picture pe stanci. De ce trebuie voi sa apasati toate butoanele, sa trageti toate fermoarele, sa va puneti toti casca mea in cap si sa va faceti poze cu marea atractie – ochelarii mei de soare? Si de ce trebuie sa-mi vorbiti cate sapte odata in limba asta din care v-am spus de paispe’ ori ca nu inteleg nicio litera? Mai pun peste asta si ce mi-a spus un domn aparut mai tarziu, care vorbeste putina engleza, cum ca e trei manta intrarea si doi manta taxa foto, si mi-e de-ajuns sa pun contactul si s-o tai. Ma duc sa gasesc vulcnii noroiosi. Acolo poate-i moca.

Indicatiile pe care mi le-a dat domnul de mai devreme sunt cat se poate de clare asa ca, dupa ce trec cu brio de o rampa care era cat pe ce sa ma faca sa fac cale-ntoarsa, ajung. E super. Sunt singur cuc. Doar eu, Doyle si baietii astia care partaie si plescaie.

_MG_0007

_MG_0008

_MG_0015

Le transmit salutari de la fratii lor din Romania, tragem ceva poze si inapoi la drum cu mine. Mai avem de mers ceva distanta azi pana la destinatie, e deja tarziu, plus ca drumului ii sade bine cu calatorul pe el.

Comments

Comment from Adrian
Time October 27, 2009 at 11:53 am

Cu updateurile astea rapide parca se inteteste ritmul pentru un final apoteotic :-)

Comment from Raven bácsi
Time October 27, 2009 at 12:13 pm

Atentie! Update-urile dese provoaca dependenta! :D tot mai mult place la io saitul ‘cesta :D deja ma si simt acolo pe asfalturile incalzite… aici ploooooooooo……….

Comment from Spirit Honda
Time October 27, 2009 at 12:33 pm

Te inteleg perfect cum e sa iti fie dor dupa 3 luni departe de casa, dar te asigur ca acasa vei dori sa fii iar de unde ai venit. Drum bun in continuare!

Comment from meshi
Time October 27, 2009 at 12:35 pm

ok. ma duc sa ma barbieresc acum.

Comment from ftraian
Time October 27, 2009 at 12:53 pm

Mihai, deja se simte miros de Europa. Sper sa mergi pe drumuri ocolite pentru ca tare mult astept updaturile :-)

Comment from Sabina
Time October 27, 2009 at 1:46 pm

NU VREAU sa se termine

Comment from Rave
Time October 27, 2009 at 1:47 pm

Cand vii acasa, dupa ce te debrifezi in familie, sa fii pregatit pentru interviuri. Po’ sa fiu eu PR-istul tau?

Comment from cristi
Time October 27, 2009 at 1:49 pm

imi pare rau ca ti am descoperit aventura cand e asa aproape de finish

Comment from cristi
Time October 27, 2009 at 1:53 pm

as vrea sa iau legatura cumva cu un apropiat al lui mihai pentru a stabili detaliile unui interviu. adresa mea de mail e scutariucristian arond gmail punct com

Comment from sailordana8
Time October 27, 2009 at 3:18 pm

Sa stii ca astia arata mai bine ca fratii lor din Romania. am fost pe acolo acum nici o luna si…pot sa spun ca am fost si doar atat?
Mi-a placut faza cu vaporul, mie care nici macar sa inot nu stiu ;)
Drum bun!

Comment from Adi (dexxter)
Time October 27, 2009 at 4:03 pm

Mihai,

am ramas in urma cu cititul…si cu postarile pe aici.
Aventura ta, povestile si pozele ma ajuta sa trec parca mai usor un pic peste faptul ca acum nici 2 luni mi-am pierdut tatal; nici macar nu a apucat sa vada mandretea mea de motocicleta…
Keep up the good work, ride safe, gandurile mele sunt cu tine! Am un milion de idei cu privire la lumea asta mare din care nu am apucat sa vad decat o particica pe patru roti – si mi-am promis ca restul sau cat de mult s-o putea, am s-o vad pe doua.
Te asteptam intreg acasa!

Comment from cristina
Time October 27, 2009 at 5:57 pm

asa vad eu cartea ta:un album cu care sa balansezi intre -nu credeam sa-nvat a muri vreodata-si -nu credeam sa-nvat a trai inca o data-doua coperti,intre care sa gasesc scrisori si fotografii, proaspete culmea, tot TIMPUL, policromie,umor,tristete,speranta,o lume in spatele lumii si a obiectivului, miscatoare,
pana la lacrimi, ca sa definesc sfera de influenta,si nu numai,presarate acolo unde e IMPOSIBIL, cu caricaturile tatalui,recunoscut inventator de carti;carte obiect,DAR “traforat” de ION, cu dar,ca am inteles ca-i place…thebarbu adica sub sau in balansul curcubeului;carte cam grea,sau fara destul spatiu sub curcubeu…poate in alt proiect…
Insa, am aflat ca ai rau de mare;
si sunt convinsa ca aceea carte,pe care tu sau voi o vedeti,o sa depaseasca oricum,asteptarile tuturor.

Fratilor, inutil sa cautati aici statuia poleita; am aflat ca mamiferele nasc pui vii si in alte parti,l-am avut obsedant alaturi pe roger waters,de la care,culmea,m-am prins ce e rugaciunea repetativa…ca sa auzi,sa vezi si sa nu crezi.

MAREA CASPICA?scuze, eu am ajuns…asa e,cobor cum am urcat;din mers.M-am consolat,nu am vizaabtibild;blat?nooo, ramane valabila oferta, castraveti si putina zacusca…
Dar va salut cu incantare:ASFALT USCAT…macar la coborare, daca nu si la urcare!pardon pentru asta;
in rest? merci mult, PENTRU TOT,TUTUROR,papa.
CLIK

Comment from naele
Time October 27, 2009 at 6:01 pm

Foarte frumos ce ne arati tu pe acolo…
Foarte trist este ca aproape peste tot te astepata cate unu care-ti baga mana in buzunar cu relaxata nesimtire si cu o normalitate de care speram ca numai in Romania avem parte…
…pastele mamii lor..

Comment from Silvia
Time October 27, 2009 at 8:08 pm

Mihai, mihai, io vriau sa fiu pr-ul tau. Rave, cum facem? Ii trimit pe oamenii mei sa vorbeasca cu oamenii tai? Sau ne trimite Mihai un test grila la amandoi? :) ))

Comment from Oliver
Time October 27, 2009 at 11:07 pm

Succes.
Aproape ai ajuns.Mai ai aprox 3000km

Comment from Rave
Time October 28, 2009 at 2:05 am

Aaaah, Silvica, ce-mi faci tu mie… Daca ma iei cu argumente de CV si skill-uri, ma plec umil. Fie, dar daca tu esti PR-ul lui Mihai, eu ma ofer sa-i fiu clucer, paharnic, vornicel, majordom, majoreta, margareta si multe altele. Gratis.

Comment from writeman
Time October 28, 2009 at 2:41 am

1×1=1! 1 gheroi! ca sa incepi sa-ti amintesti :)

Comment from Cosmin
Time October 28, 2009 at 3:20 am

Nu ai o idee pentru final? Ar fi frumos cand ajungi sa te asteptam mai multi si sa te conducem pe ultimii 100 de km… Sau ma rog. Ceva de genul. Vino cu o propunere!

Comment from cristina
Time October 28, 2009 at 3:42 pm

cu scuzele de rigoare si sper, necasapita…,din Caspica venita:

primire…mmmmm

ca unui medic care salveaza multe vieti?,
ca celor intorsi de pe Luna?
ca unor anonimi care fac lucruri extraordinare si nu asteapta osanale…?

precum firesc, simplitate;

dar…decizia va apartine, in totalitate:
Gion
sectorul3
?
ASFALT USCAT!
nu?

Comment from BooBoo
Time October 29, 2009 at 12:51 am

Pisiiiiiiiiiii! :D

Ia uite, iar tesatoare! Stiu si eu sa tes. :P

Mi-e dor de comment-urile mamei tale. Ti-am mai zis ca mama ta rulz? Cred ca da, dar o mai zic si acum. :)

Drum bun, Mihai! Daca n-am fost de fata cand ai plecat… acum ca te intorci, vreu neaparat sa fiu acolo. Aveti grija de voi!

Comment from mama
Time November 1, 2009 at 9:19 am

Am promis ca va zic.
Si zic.
Mihai a ajuns acasa.
Acasa lui.

Pingback from O fotografie cu noroi | impresii din lumea mare
Time November 8, 2010 at 1:31 pm

[...] Nişte vulcani plini de noroi pe lângă Baku, în Azerbaijan. Linişte, pârtzuri, viaţă. Horia ştie mai multe, că lui i-am scris de-acolo. [...]

Comment from nike shoes china free shipping
Time May 8, 2014 at 3:35 pm

most certainly, Use a soft bristled tooth brush. easy methods to do the brushing is through putting up in the middle trying route facing outward. instead, use a small paintbrush with fullness linked 1 inch additionally to, the jewelry begins feeling better. a use it several times, it really is even so striving great as ever. And that maybe what gives a false perfect sense linked method.
nike shoes china free shipping

Comment from tienda timberland
Time June 7, 2016 at 12:30 pm

Excellent beat ! I wish to apprentice while you amend your website, how can i subscribe for a blog website? The account helped me a acceptable deal. I had been tiny bit acquainted of this your broadcast provided bright clear idea
tienda timberland [url=http://www.tlsa.es/img/tienda-timberland.asp]tienda timberland[/url]

Write a comment