Main menu:

Site search

October 2017
M T W T F S S
« Oct    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

KILOMETRICII

Categories

Tags

Draga Radu,

Sunt in Kiev. O sa stau aici teoretic trei zile, cat dureaza pana ambasada Kyrgyzstanului imi da o viza-n freza. Maine sunt pe capul lor. Am plecat de la hotelul de noaptea trecuta cu pofta de mers. Se pare ca pofta asta e de vina, sau deja incep sa ma asez la drum, pentru ca azi am mers destul de usor astia 450 de km. Am reusit sa evit ploaia, ba mai mult, cu toata ura mea pentru caldura, la ora asta mi-e un dor de soare de n-am cum sa-ti spun. Nu l-am mai vazut de vreo 48 de ore, nici macar o raza. Si norii astia gri mai lipseau din peisajul asta prin care am mers azi. E dezolanta treaba. Drumul e pustiu. Aici, cel putin pe unde am mers eu prin tara noastra vecina, pe drumul asta, desi e de doua benzi, cu putin talent poti ateriza un avion. E foarte lat, si in sate, pe margine mai sunt zece metri pana la case. Dar daca vrei sa investesti in Ucraina, cel mai bine e sa te faci dealer de suspensii, planetare, bucse, si tot ce tine de treaba asta. Gropile sunt astupate toate, dar practic tot drumul e o groapa astupata, si daca nu e asa, atunci e valurit mai rau ca Marea Neagra. In schimb ai randament la mers. E loc de 110 la ora constant, cu o motoreta cu valente dual-sport. Imbietor la forja cum ar veni. Numai ca vezi tu, Radu, in momentul de fata forja asta nu mai e ce era odata. Fiecare curba ma sperie putin. De fapt nu ma sperie, dar imi da un sentiment, nefondat cred eu, de nesiguranta. Totul se trage de la zbenguiala asfaltata de ieri. Dar frica, in cazul asta, nu poate fi decat constructiva. Alo, mama, ce cauti cu ochii in scrisoarea pentru Radu? Sunt constient ca nu am decat doua roti sub mine si ca, logic vorbind, asa, doua roti nu sunt facute sa stea de unele singure drepte. Si-atunci e clar ca ce fac eu aici e putin zmintit din start. Si-atunci mai incet e mai bine. “Slow down”-ul de pe mana stanga are multa dreptate.

003-001

Din drumurile mele trecute am invatat ca nu ajunge sa fotografiezi cladiri si curcubee, copaci infloriti si apusuri de soare. Astea sunt peste tot, si nu-ti ofera niciun castig. De fapt nu “castig” am vrut sa spun. De castigat castigi, dar castigi mult mai mult daca opresti sa bei cafeaua nu in benzinarie, ci langa un om. E mai aproape de normal asa. Nu mai vorbesc de ce curiozitati si pofta de povesti starnesti cand cobori de pe o motocicleta. Si uite-ma cum vad o bodega pe marginea drumului, exact cand durerea de cur incepe sa devina mai acuta, si opresc. Imi iau o cafea, ocazie cu care mai invat un cuvant in rusa – zahar. Inseamna, aaa…. da, zahar. Dau sa ma asez la o masa, dar nu apuc, pentru ca sunt invitat la masa de langa. Acolo Misha si Maxim par ca in prealabil s-au incalzit cu ceva spirtoase si au chef de vorba. Chef am si eu, numai ca suntem departe de a reusi sa ne intelegem. Dureaza jumatate de ora toata discutia. Sunt foarte curiosi si radem in hohote de fiecare data cand eu raspund unei fraze lungi si explicate clar, cu cel mai sincer “ne ponimayu”. Din gurile amandurora lucesc cu mandrie cativa dinti de aur. Am observat ca e un intreg tezaur in gurile de pe-aici, in general. Aduc harta, apoi agenda, poate asa. Nimic, tragem in schimb fiecare, pe rand, niste desene de mare angajament. Mai jos e un rezumat a ceea ce s-a discutat. Daca reusesti sa intelegi ceva, te rog spune-mi si mie.

003-006

Apoi, la plecare a trebuit sa probeze fiecare conforul seii lui Doyle. Mai mult chiar, Misha si-a manifestat dorinta sa dea si o tura mica. Am reusit sa-i explic ca totusi nu, si slava Domnului ca macar aici ne-am inteles. Nu m-am lasat induplecat nici la rugamintea de rezerva, aceea de a-l plimba putin, cocotat in varful bagajelor. Ne strangem mainile ca semn al prieteniei intre popoare si-mi vad mai departe de drum.

003-002

Ma apropii vertiginos de Kiev, drumul se face mai bun, e putin mai aglomerat. Se transforma intr-un fel de autostrada, si harta zice la fel. Numai ca aici autostrada are treceri de pietoni si poti sa si intorci daca vrei, e legal, ai si banda pentru incadrat si taiat toate benzile de pe contrasens. Deci mai mare dragul.
Kiev. Primul impuls e sa-l compar cu Istanbulul. Intrarea asta cu autostrada pana-n centru, cu o suta la ore printre benzi in aglomeratie de-acolo mi-e cunoscuta. Trebuie sa fac doar o mica stanga in capat, sa mai merg o suta de metri, sa ma bucur de avantajul motocicletei intorcand ilegal catarat pe un trotuar si sa ma blochez nereusind sa gasesc hostelul la care am rezervare. Timp destul pentru o ucraienianca mica sa-m arda o poza cu telefonul. De fapt lui Doyle, ca eu cu casca in cap nu stiu cata senzatie pot sa fac. Gasesc gangul din instructiuni si intru majestuos calare. Oaaa, ce fain se aud tobele in gang. Ies la lumina, si nu inteleg unde sunt si unde e numarul 8b, si mai mult decat atat, nu am loc sa parchez. Ies, afara pe unde-am intrat. Oaaa, ce fain se aud tobele in gang. Parchez. Sunt ca ursul dansator, toata lumea se holbeaza. Eu ma port ca si cum tocmai m-am intors din Mongolia, stapan pe mine. Noroc ca ne-a plouat si suntem murdari din spita pana-n cap si mai aratam asa ca-n pozele alea de pe net cu McGregor.

O iau la pas si sunt lamurit de catre un domn. Gasesc locul, cam ascuns totusi si urmez intructuinile pe care mi le notasem de acasa intr-un carnetel. Tre’ sa iau liftul pana la etajul patru. Iti poti imagina un lift pentru jumatate de persoana? Adica unu’ d-ala, un metru pe juma’ de metru. E, asta e mai mic. Dar ajung la destinatie cu un singur transport, bat si intru. Ma uit pe pereti cateva minute, pana cand, trezita din somn, apare ca o lebada… Mariana. Eram sigur ca o cheama Natasha. Asa arata. E rusoaica aia din manual. Ne lamurim la bani, imi aleg patul in camera de zece si cobor sa aduc restul de bagaje si motocicletul inapoi in curtea interioara. Oaaa, ce fain se aud tobele in gang. Gata, husa pe el, sunt in camera. Intreb daca exista un balcon ca sa tin cizmele, pe motiv ca, si nu reusesc sa spun decat jumate de adevar, sunt ude. De fapt, sunt ude si put. Iar resul de cinci din camera n-au nicio vina. N-avem balcon, si nici sa le atarn sub geam nu se poate, ca nu trec de gratii. Asta e, trag o punga pe ele, e tot ce pot sa fac.

Hostelul e la cinci metri de centru. Am iesit si eu la plimbare. E, de-acum comparatia cu Istanbulul e istorie. In locul lui, ori m-am tampit eu, ori nu mai tin minte, dar tare mi-e ca s-a instalat Parisul. E ceva de genul ala, dar clar altfel. Ma plimb pe strazi, doar in jurul centrului, pana invat care-i treaba cu Kiev-ul asta. E frumos tare, pe dealuri asa, cu strazi abrupte, cladiri foarte impunatoare, dar fara nicio urma de arhitectura comunista, cum ne-a lasat noua mostenire mult-iubitul. Impunator, asta e cuvantul. Toate cladirile sunt mari, cad pe tine, dar deloc urate. Si oamenii sunt misto. Odata cu lasarea serii imi dau seama ca berea tinuta in mana face parte din costumul national. Se bea la toate colturile. Berea sa vinde la sticla, fara garantie sau sticla la schimb, pur si simplu. Stiu asta pentru ca normal ca am luat si eu. Tinerii stau sub statuie si machesc, politia trece pe langa ei. A, si se pupa, bai se pupa copiii astia cu un patos in ploaie de numa-n filmele rusesti vezi asa ceva. Pare foarte liber aici, asa te face sa te simti Kiev-ul asta.

003-003
003-005
003-004
003-007

Revenit la hostel am stat de vorba cu doi americani si Pascal, un olandez de vreo cincizeci de ani, care timp de un an-doi se plimba prin lume. Urmatoarea lui destinatie e Mongolia. Mai tarziu l-am prins mai singur si mi-a marturisit ca nu-i e bine pentru ca tocmai s-au mai cazat niste olandezi care aveau valize de mana. Si cand ne-am despartit, ca s-a dus la culcare inaintea mea, mi-a spus in cea mai corecta limba romana… “noapte buna”.
Revin, cu o discutie pe holul hostelului intre unul dintre americani si unul dintre olandezii cu valiza. Olandezul zice “o sa castig 3.000 de euro. Trebuie doar sa inhalez ceva si dup-aia o sa mi se scaneze creierul si gata”. Americanul raspunde: “eu tocmai ce-am castigat 500 de dolari”. “Cum?”. “Ajutor de somaj, primesc in fiecare saptamana, timp de sase luni.” “Si dup-aia ce faci?” “Ma duc inapoi la munca”.

A doua zi ma trezesc dimineata. Prea dimineata, daca e sa fiu sincer. Adica la zece. Dupa ce ma culcasem la patru. Aici la hostel se lucreaza, nu gluma. Se baga aer in sticle cu mult talent. M-am trezit la ora asta pentru ca ma asteapta Kyrgyzstaneii la ambasada lor de aici, sa-mi ia banii si sa-mi dea viza. Ar fi cam la doi kilometri jumate, deci merg pe jos. Afara – ploaie. Plec pe jos, dar curand imi dau seama ca nu e o afacere, n-o sa ajung la 11, cum speram, cum le zisesem la telefon ca ajung. Asa ca ma infig intr-un taxi, care-mi ia treizeci de bani d-astia, care nu reusesc sa invat cum se cheama. Olandezii mei le zic strepsils, deci treizeci de strepsilshi. Taxiurile nu au aparat de marcat. Asta e din aceeasi serie cu trecerile de pietoni de pe autostrada si cu faptul ca lifturile aici nu au parter. Vrei la parter, apesi butonul pe care scrie “1”. Ajung la o poarta, cu oameni afara, coada. Ii intreb daca acolo e ambasada Kyrgyza si-mi spun ca da. Moooama, da’ multi mai merg in tara asta. Ma asez cuminte la rand, in ploaie. Cinci minute, pana un binevoitor imi spune sa intru. Aflu cu ocazia asta ca acolo-s mai multe ambasade si coada e pentru altceva, Croatia banuiesc.
Liftul pana la 4 si cioc-cioc. Inauntru tanti a carei voce o recunosc de la telefon. Iau loc, completez formular, e super-simplu. Spun ca e urgent, chiar foarte si mi se dau trei zile. Distractia asta e 120 de dolari. Ii spun ca la telefon mi-a spus 60, dar nu ma crede. Bine, fie. Si mi se comunica sa ma intorc peste o ora sa iau viza. Uau! Si-o iau, o frumusete.
Intors la hostel, Dustin, unul dintre americani imi propune sa mergem la Pecerska Lavra, o manastire fondata in secolul 11, sub care te poti rataci intr-un labirint de coridoare sapate de calugari si unde se odihnesc mumificati alti calugari. Ii pacalim si pe micii olandezi sa vina cu noi si ne inghesuim cinci intr-un taxi, unul peste altul. Super-simpatici baietii astia, au vreo 19 ani, ii tot dau intr-una ca ei sunt in nu stiu ce fraternitate, si cel mai important, beau de sting.

004-001

E frumos la manastire. Am vazut chiar si micile opere ale lui Mykola Syadistry. As spune ca nenea asta e autorul unor miniaturi, dar e enorm de mult spus. El de fapt a facut niste micro-miniaturi. Sunt ceva de nedescris. De la prima la care te uiti in muzeul asta iti dai seama ca esti martorul unei minuni. Am vazut niste camile, o piramida, si un palmier intr-o ureche de ac, o tabla de sah care sta pe gamalia unui ac, si chiar si pe (foarte, foarte, foarte, foarte) Micul Print si planeta lui. Iar cu manastirea, daca ai in tine un mic dram de credinta, un pic mai mult decat o micro-miniatura, e imposibil sa nu ramai putin atins. Ne-am strecurat prin tunelurile de cam un metru latime, printre sicriiele cu calugari mumificati pana am auzit asa, de la soapta pana la tare, un cor de cateva femei cantand langa un preot, care acolo, sub pamant, in fata unui mic altar, impartasea credinciosii. A fost momentul in care m-am intors catre Dustin, care mergea cuminte in spatele meu, si i-am multumit.

004-016
004-002
004-003
004-005
004-006
004-007

De la momentul spiritual am sarit direct in fata tancului, la memorialul de langa statuia “Mother Motherland”, o gagica enorma, de 62 de metri, si nervoasa, cu o sabie de 16 metri, care cantareste in total cam 530 de tone si careia localnicii cica ii spun “tzatze de tinichea”. Ma intreb de ce.

004-009
004-010
004-011
004-012
004-013
004-015
004-017

Pana la hostel s-au luat trei (?!?) sticle de vodka. Ajunsi, am fost initiat, tot de catre micii olandezi, in tainele unui joc super-tampit. Se cheama Maxim sau Maxine sau ceva de genu asta, si e asa: stai la masa, dai cu zarul si binenteles bei, daca pierzi. Cum eu sunt specialist la asta, adica la pierdut, a cam trebuit sa beau. Repede si mult, fir-ar a naibii de bautura cu cine a mai inventat-o pe ea si zarurile. Am luat pe loc decizia foarte inteleapta de a nu mai pleca a doua zi, pentru ca oricum sunt in program, cu viza asta pe care am primit-o pe loc, desi o asteptam peste trei zile. N-am mai rezistat de la al nu mai stiu catelea pahar incolo si am parcat in pat, intr-un asemenea hal incat n-am auzit nimic din dansul despre care am aflat azi-dimineata ca a intors hostelul pe dos, cu vomitat in pat si dormit in cada de partea amicior din tara lalelelor. Azi au programat sauna-party, alta smecherie. La asta cica trebuie sa stai la masa si sa bei, in chiloti. O sa incerc sa driblez treaba asta, pentru ca maine as vrea s-o tai din loc devreme. Imi urez succes!

Am driblat-o! Nu stiu cat de bine am inteles eu, cert e ca micii made in Olanda la un moment dat au taiat-o cu prosoapele peste umar si sticla de vodca ramasa la sub-brat. Eu m-am culcat pe la doua, trezindu-ma caldura la 7:30 dimineata. La ora aia eram singurul fara somn din hostel. Singurul pe care am reusit sa-l trezesc a fost olandezul Pascal, care a tinut mortis sa ma conduca la motocicleta, sa ma ajute la carat bagaje, impachetat si pozat langa murg. Am sters-o. Kievule, esti blana!

005-001

Comments

Comment from qana
Time July 17, 2009 at 9:47 pm

Miaaai…super:)

Comment from io
Time July 17, 2009 at 10:21 pm

gili, tudor, radu, sunteti deja bogati

Comment from barbu
Time July 17, 2009 at 11:06 pm

Mihai,reportajele tale sunt citite la telefon pentru uzul si auzul Lizicai.
Asa ca pana sa ajungi tu la Ulan Bator-iata-te ajuns si-n Craiova !
Care Lizi e fanul tau autodeclarat !

Comment from writeman
Time July 17, 2009 at 11:12 pm

si n-ai vazut icoanele lui Andrei Rubliov? acolo sunt, la Pecerska Lavra. daca nu ma-nsel? :D

Comment from alexandra
Time July 18, 2009 at 12:01 am

Mihai, io scriu numai ca sa te salut, asa, ca habar n-am ce sa iti zic. sint cu ochii mari si gura pina la urechi si inima putin purice (tinde spre miniatura, de), ca mergi tot mai departe. si e asa frumos.

Comment from Rave
Time July 18, 2009 at 12:12 am

Frumos le mai zici, Bibicule, parc’am fi fost colegi! Cafeteria rulz!

Comment from Baiazid
Time July 18, 2009 at 12:22 am

Man, imi trezesti amintiri din plimbarea la Chernobyl :) )

Recunosti ca arata bine ucrainiencele?

Comment from lulu
Time July 18, 2009 at 1:48 am

kilometrii tai/lor de poveste sunt clipele mele de poveste pe care le petrec citind ce scrii si umbli :)

Comment from Radu
Time July 18, 2009 at 1:55 am

Mihai, esti de mare angajament. Pot sa ma declar mai mult decat incantat pentru kilometrii pe care i-am primit? Pot? Pot? Pot? :D
Sunt cei mai bestiali kilometri! Drum bun inainte spre… Chirghi… Qyrgy… Kyrgizstan ala! URA! AM KILOMETRI!!!!

Comment from io
Time July 18, 2009 at 2:14 am

m-am trezit sa vad
si vad
noapte buna pui
si voua cumparatorilor de vise

Comment from Adrian
Time July 18, 2009 at 11:12 am

Bafta si distractie. O sa citesc fiecare post pe care o sa-l scrii. Nu ma pot deslipi. O calatorie minunata.

Comment from cristian fierbinteanu
Time July 18, 2009 at 4:08 pm

Pigeeeeeei! Ne este dor de tine tare-tare!! Sa ai drum bun si sa mearga totu’ ca uns (inclusiv intalnirea cu iacii)!! Sa te intorci acasa sanatos si vesel

Comment from Ioana
Time July 18, 2009 at 5:55 pm

O adevarata aventura ! Eh, si asta e numai inceputul.

Comment from Bob
Time July 18, 2009 at 8:11 pm

Deci nu numai rusnacii astia-s natie de betivi, se mai alatura si olandezii :) )
Drum bun in continuare !

Comment from Luiza
Time July 18, 2009 at 9:24 pm

N-ai scapat de vodca :) Ride on.

Comment from Amalia
Time July 18, 2009 at 10:08 pm

Draga PJ,

Atata de frumos ne povestesti, ca nici nu stiu cum sa-ti mai zic decat multumesc!

Comment from mihai
Time July 19, 2009 at 4:21 am

vor si carburile Africii, aici pe masa langa laptop, sa iti scrie ceva ca tocmai s-au spalat pe jigloare, dar nu le las ca nu au fost cuminti si cu deversat benzina in ulei.

uitandu ma la foaia voastra, mi-am adus aminte de un fragment dintr o carte. si uite asa s-a facut dimineata . deci, metoda de conversatie:

But I got friendly with a Russian, a thorough-going Bolshevik. We went every evening to a tavern in the port. We knocked back a good number of bottles of vodka, and that put us into high spirits. Once we began to feel good we wanted to talk. He wanted to tell me everything that had happened to him during the Russian revolution, and I wanted to let him know what I had been up to….We had got drunk together, you see, and had become brothers.

We had come to an arrangement as well as we could by gestures. He was to speak first. As soon as I couldn’t follow him, I was to shout: ‘Stop!’ Then he’d get up and dance. D’you get me, boss? He danced what he wanted to tell me. And I did the same. Anything we couldn’t say with our mouths we said with our feet, our hands, our belly or with wild cries: Hi! Hi! Hop-la! Ho-heigh!

The Russian began. How he had taken a rifle; how war had spread; how they arrived in Novo Rossisk. When I couldn’t follow any more, I cried: ‘Stop!’ The Russian straight away bounded up, and away he went dancing! He danced like a madman. And I watched his hands, his feet, his chest, his eyes, and I understood everything. How they had entered Novo Rossisk; how they had looted shops; how they had gone into houses and carried off the women. At first the hussies cried and scratched their own faces with their nails and scratched the men, too, but gradually they became tamed, they shut their eyes and yelped with pleasure. They were women, in fact….

And then, after that, it was my turn. I only managed to get out a few words–perhaps he was a bit dense and his braín didn’t work properly–the Russian shouted: ‘Stop!’ That’s all I was waiting for. I leapt up, pushed the chairs and tables away and began dancing.

Ah, my poor friend, men have sunk very low, the devil take them! They’ve let their bodies become mute and they only speak with their mouths. But what d’you expect a mouth to say? What can it tell you? If only you could have seen how the Russian listened to me from head to foot, and how he followed everything! I danced my misfortunes; my travels; how many times I’d been married; the trades I’d learned–quarrier, miner, pedlar, potter, comitadji, santuri-player, passa-tempo hawker, blacksmith, smuggler–how I’d been shoved into prison; how I escaped; how I arrived in Russia….

Even he, dense as he was, could understand everything, everything. My feet and my hands spoke, so did my hair and my clothes. And a clasp-knife hanging from my waistband spoke, too. When I had finished, the great blockhead hugged me in his arms; we filled up our glasses with vodka once more; we wept and we laughed in each other’s arms. At daybreak we were pulled apart and went staggering to our beds. And in the evening we met again.

Are you laughing? Don’t you believe me, boss? You’re saying to yourself: Whatever are these yarns this Sinbad the Sailor is spinning? Is it possible to talk by dancing? And yet I dare swear that’s how the gods and devils must talk to each other.

drum bun

Comment from io
Time July 19, 2009 at 7:06 am

Io sunt deja sraca. Nu pricep nimic. Cred ca nu e scrisoarea mea. Drum bun !

Comment from io
Time July 19, 2009 at 7:31 am

Am mai prestat o data si am priceput trei cuvinte: miner, vodka, Rusia. Ar putea fi scrisoarea mea???????????

Comment from Mary
Time July 19, 2009 at 3:27 pm

foarte frumosssss :D …. asteptam continuarea ….. drum bun si ai grija !!!

Comment from barbu
Time July 19, 2009 at 7:58 pm

Copilas, nu uita de pliculetele de zahar pentru muzeu.Cate unul din fiecare tzara si tot iese de-o camera cu trofee.
Daca n-ai unde le baga ,incearca in anvelope cum faceai cu iarba in oltcit dupa metoda gogonea.

Comment from Spirit Honda
Time July 19, 2009 at 9:50 pm

Nu am sa uit niciodata cum isi “sustineau” echilibrul patru ucrainieni sub aburii betiei pe malul Niprului. :) ) Kievul mi s-a parut unul din cele mai frumoase orase, unul dintre cele mai “vii”.
Descoperiri frumoase in continuare!

Comment from mihai barbu
Time July 20, 2009 at 1:15 am

Babane e foarte impresionata de felul literar/artistic in care povestesti aventura mongola. In ziua cand ai cazut de pe Doyle nu a dormit toata noaptea. Acum ii citim doar versiunea pentru bunici…
Unchiu

Comment from Mihai
Time July 20, 2009 at 9:18 am

Pune si tu mai multe poze.

Altfel sunt fascinat de calatoria ta si o urmaresc prin RSS cum apare un episod nou.

Comment from grassu1
Time July 20, 2009 at 11:16 pm

Sefu, pozele le-ai facut cu Smena sau Liubitel?
Textele sunt in nota obisnuita, adica super. Felicitari.

Comment from io
Time July 21, 2009 at 10:32 pm

in linistea asta
si in asteptare a 5 povesti
io stau la taina cu DON JUAN DE MARCOS
pe TV si nu singura
noapte buna pui

Comment from Vasile
Time July 22, 2009 at 10:28 pm

Bravo. Te-am gasit intamplator pe net. Eu fac tururi de mii de km cu bicicleta dar daca as avea motor m-as da pe tururi de zeci de mii ca tine.
Vad ca ocolesti Iranul si o iei cu feribotul peste Caspica. Don’t do it. Iranul e safe, nu te lua dupa CNN. Daca vrei mai multe informatii iti pot da.

Bafta multa si ai grija de tine pe unde umbli.

Comment from anca
Time July 23, 2009 at 1:27 am

Drum bun Mihai! Esti urmarit si de jurnalistele de la redactia saptamanalului Foaia romaneasca de la Gyula, Ungaria. Tatal tau poate fi mandru de tine. De la dansul am aflat despre drumul tau. Dumnezeu sa fie cu tine. Ne place cum scrii. Bafta!

Comment from Semaca
Time July 23, 2009 at 4:58 am

Chitzulane…hai tata. Cu Anita la atac. Hai ca se poate…

Comment from mihai
Time July 23, 2009 at 2:13 pm

Semaca, nu era tanita? sau poate confund eu conceptele.
stie cineva pe unde e Mihai sau cand o sa dea de un net? ca ma uit pe pagina asta de cel putin 20 de ori pe zi.

Comment from alexandra
Time July 24, 2009 at 12:22 am

io cred ca big brother stie mai multe. si mai cred ca el e cel care a zis pe forum ca Mihai era acum doua zile somewhere pe linga Volga si nu avea net, iar la vremea aia avea deja 5 scrisori de expediat.
asa ca le-am citit cuminte in vis azi-noapte, iar azi am fost foarte surprinsa ca nu erau aici.
probabil ca apar in curind.
f5 rules.

Comment from maniac63
Time July 24, 2009 at 12:27 pm

Hi everyone,
Mihai is just left Samara and going to his route, his bike is ok, his mud is great, lot of positive, I was really happy these 2 days. Good luck for you, Mihai
Your friend Maniac63

Comment from mihai
Time July 24, 2009 at 12:41 pm

thank you for letting us know that he’s fine.
I think we will also have some news soon. we were frightened with an update tonight. just waiting.

Comment from kresta
Time July 24, 2009 at 2:43 pm

Sa-ti traiasca kilometrii si rotile de la motocicleta!!

Comment from Ninja-(pentru cunoscatori)
Time August 13, 2009 at 12:44 pm

Foarte tare si foarte vesela povestea ta si a drumului tau.Mi-a placut la nebunie si radeam de unul singur cat ma tinea gura despre micii “made in olanda”care beau de stingeau.Simpatici tipi.Numai bine si sa ai grija de tine pe unde umbli.Calatorie placuta in continuare.

Comment from Skodaru
Time September 1, 2009 at 12:33 pm

felicitari pentru initiativa. felicitari pentru blog. deocamdata pana aici am citit, dar voi continua…
drum bun si asfalt uscat

Comment from mama
Time October 1, 2009 at 6:23 pm

Am recitit scrisoarea ta.

Comment from cristina
Time October 22, 2009 at 3:21 pm

clasamentul ar suna asa:
primele 100 cele mai bune fotografii, primele 100 cele mai frumoase scrisori,primele 100 cele mai interesante observatii…
asta decizie!!!!!!!!!!!

Comment from mihai
Time November 11, 2009 at 11:49 pm

tre sa recunosc, asta a fost prima scrisoare in care am zis: de aici incepe sa fie interesant foc. nu stiu de ce dar asa mi s a parut atunci. acum la a doua citire, abia astept continuarea.

somn usor ca drumu a fost bun

Comment from yoshka
Time January 19, 2010 at 10:51 am

mishule esti tare ba, esti tare.

Pingback from O fotografie din Kiev | impresii din lumea mare
Time June 14, 2010 at 1:31 pm

[...] Mânăstirea Pechersk Lavra din Kiev. Am stat mai mult aici, adică în Kiev, reţinut fiind de viza Kyrgyza pe care trebuia s-o vad în paşaportu-mi. Tot aici am cunoscut şi primii călători, la hostelul la care am stat. Mai multe despre Kiev în scrisoarea pentru Radu. [...]

Comment from Radu
Time December 4, 2010 at 8:22 pm

Multumesc Mihai pentru ca ai dus la bun sfarsit nu numai drumul Mongoliei, dar si lungul drum al editarii unei carti. Felicitari si multumesc pentru autograf!
Radu

Comment from Cosysolutions
Time November 23, 2012 at 3:16 pm

Felicitari pentru aceasta calatorie. Si pentru ca te-ai gandit sa o impartasesti cu noi, cei prea preocupati cu viata zilnica…

Comment from sexkociaki.pl
Time October 6, 2014 at 12:01 am

Greetings! This is my 1st comment here so I just wanted to give a quick shout out and tell you I genuinely enjoy reading through your articles.
Can you suggest any other blogs/websites/forums that cover the
same topics? Many thanks!

Comment from ルイ?ヴィトンパピヨン
Time February 13, 2015 at 12:14 pm

カリフォルニアアイダホからのご挨拶!私は今死に退屈職場では私がすることを決めたブラウズ昼休み私のiPhone上のサイトあなた。私は本当に好き知識あなた現在ここに、私が家に帰る時に見てみるのを待つことはできません。 、| とにかくとにかく ..、 ..私も使っていない無線LANだけで3Gを私の上にロードされ、ブログ|どのように速く、迅速にで私は よ素晴らしいブログ!
ルイ?ヴィトンパピヨン
[url=http://www.riyasunset.com/jke/superior_1058_117.html]ルイ?ヴィトンパピヨン[/url]

Comment from Dina
Time October 5, 2016 at 7:46 pm

If you are interested in topic: earn money online by clicking ads ukc classifieds – you
should read about Bucksflooder first

Comment from AlineHuntaz
Time February 12, 2017 at 3:45 am

I see your site needs some fresh articles.
Writing manually is time consuming, but there is solution for this.
Just search for – Masquro’s strategies

Write a comment