Main menu:

Site search

December 2017
M T W T F S S
« Oct    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

KILOMETRICII

Categories

Tags

Draga Ovidiu si Bianca,

Treaba merge unsa. Mai putin lantul, care desi e uns, e atat de varza si inegal uzat, incat in primele doua trepte de viteza Doyle parka e barca, asa de frumos se leagana inainte si inapoi. Pronostichez ca totusi o sa ajungem acasa. Asta sa ne ramana singura problema pana acolo. Ma opreste politia. Buna ziua, mai baieti! Deja stiu, am invatat. Cand sunt oprit si mi-e clar ca n-am comis nicio abatere si ca e doar rost de schimb de amabilitati, nici nu mai opresc motorul. Da, din Romania, da, singur, da, sunteti minunati, da, si eu va iubesc, pa! Drumul se face din patru benzi doua, iar cu ocazia asta reusesc sa observ mai cu atentie soferul azer. Mie mi-a spus cineva odata o vorba de duh: cand il vezi pe unu’ ca nu-ti da prioritate, ca trece pe rosu, ca depaseste desi te vede ca vii din fata, nu pune la inima, ca nu stii ce-I in sufletul lui’ poate-I naste nevasta, mai stii? Tare-mi place vorba asta, numai ca acum toate nevestele soferilor din Azerbaijan nasc. Am nimerit in plin sezon. Asa ca e mega-distractie, nu ma plictisesc. Mai prind niste bucati fara drum, unde se lucreaza, unde depasesc toti meseriasii, ca sa le arat tuturor ca nici in sufletul meu nu se stie ce e. Fac doua opriri. Prima e de bors, iar a doua de ceai, cu doi baieti. Cam din Uzbekistan incoace se intampla o chestie. Sunt foarte multi cei care, atunci cand le spun de unde sunt, sunt foarte mirati ca nu vorbes sau intelg rusa. Ca sa nu spun ca au fost cazuri cand am fost numit cu mandrie “frate” si imbratisat pentru ca, atentie proletari, sunt dintr-o tara din fostul bloc sovietic.

_MG_0019

Si ajung la Ganja. Frumos, curat, aglomerat. Gasesc mai mult din intamplare hotelul, care e un monstru parasit. Primesc o camera la etajul sase. Cine credeti ca doarme in receptie? Doyle al meu, din nou, nu m-am putut impotrivi. Ma insoteste la etaj un domn. Acolo, doua doamne stau la o masa, despura careia troneaza un portret al presedintelui. Trec pe langa ele in drum spre camera si aud in spate un “HEEEEIIII!!!!” racnit, ca si cand as fi calcat pe o mina. Ma intorc sa vad ce-am gresit. Una din ele vrea chitanta pe care am primit-o de la receptie. Na si chitanta, de-asta trebuia sa faci asa scandal? Stai asa, si un manat. Pur si simplu, pentru ca destinele ni s-au intersectat. Deci va spun: luati mecla celui mai rau si mai corupt si mai al dracu’ politist din Rusia, inmultiti-o de o mie de ori, ganditi-va apoi la ceva mai rau de atat, si tot nu sunteti aproape de expresia pe care o vad eu acum. N-am cum sa nu-i dau manat-ul pe care-l cere. Zic merci ca am scapat doar cu atat. Si fug repede in camera si incui usa.

_MG_0020

Am iesit la o mini-promenada, mai pe varfuri, sa nu ma prinda baba. Mini, pentru ca n-am mai prins mare lucrui din lumina zilei. Doar o alee pietonala simpatica, dupa care mi-am luat o bere, niste cipsuri, iar acum in camera dau o mega-petrecere solo, cu muzica din telefon, in chiloti si cu dans, asa, cu usa incuiata, in ciuda babei cu manat-ul meu in buzunar, sa se oftice ca n-am invitat-o si pe ea la nebunia asta.

_MG_0025

Gata, distractia s-a terminat, a venit dimineata, cautam iesirea din oras care sa ne poarte spre Tbilisi, in Georgia. Ne trezim la o iesire anapoda, cum altfel decat urmand sfatul unui localnic? Inapoi si, dupa cateva rataciri, reusim. E o dimieata care la inceput m-a cam speriat. Am crezut c-o sa ma ploua. Nu erau nori, doar o ceata d-aia londoneza, care imediat ce-am iesit din oras a lasat loc unui soare cam cald dupa gustul meu. Trec fara emotii de primul echipaj de politie care ma opreste la palavrageala. Mai incolo in schimb, la politistul care-a sarit din BMW si-a fluturat bastonul, situatia s-a mai complicat. Opreste motorul tinere, c-avem de discutat. N-ai prea fost cuminte. Cica radar, l-am luat. Fac pe desteptul si zic ca nu misc nimic pana nu vad o dovada. Politistul duce telefonul la ureche si in cinci minute langa noi e un Volkswagen. Pe dinafara n-are niciun insemn, dar inauntru e nava spatiala. Numai camere de filmat, butoane, o nebunie. Toate astea pentru a ma imortaliza pe mine intr-o ipostaza de zile mari. Recunosc, am o tinuta de drum misto, mai ales la 83km/h in localitate. Patruzeci de manat, adica vreo cincizeci de dolari. Politistul scoate amenintator chitantierul la mine, dar l-am prins in ziua lui jumate buna. Auziti, cica e saiseci de fapt, dar pentru mine azi – discount. Foarte bine, multam’, da’ nici patruzeci n-am, si scot cele opt hartii de cate un manat ramase prin buzunar. I-am stricat si jumatatea aia de zi buna. Nu, asta-i bataie de joc, are si el familie, copii. Nu, nu si nu. Mai bag o data mana in buzunar si nimeresc o hartie de douazeci de dolari. Mneah, nici asa nu e bine. Stiu mai omule, da’ mai mult n-am nici eu. Dupa cateva minute de teatru lamentabil o dam la pace, da-mi banii, ia-ti actele. Si-acum, Mihai, fii atent: in urmatoru’ sat e radar, las-o mai moale, sub saizeci, si in general tine-o asa in orice sat. Cand iesi, da-i in gura cat de tare poti tu, ca nu e radar, da? Ne-am inteles? Da, sefu’. Ii dau in gura pana-n vama. Totul e ok, doar ca azeri au asa o lehamite in ei cand vine vorba sa te lase sa iesi din tara lor, de ti-e mai mare dragul de ei. La Georgia in schimb e blana. Zambete peste tot si de vreo trei ori un sincer “wellcome to Georgia!”, care-mi cade tare bine.

_MG_0030

Tbilisi e la cincizeci de kilometri, si ajung repede. Imi ia cu vreo doua ore mai mult de-o eternitate sa gasesc hotelul. Stiti cum e sa mergi cincizeci de kilometri pe strazi, pe aceleasi trei strazi, de cinzeci de ori? Ca naiba. Si toata treaba asta din cauza numelui unei strazi. Nici nu stiu pe cine sa arunc vina. Pe localnici care mi-au zis ca aia e sau pe ghidul care mi-a zis ca e cealalta, perpendiculara. Gasesc, sfarsit. Aici e o chestie pe care nici in filme nu am vazut-o. Casa e la etajul trei al unei cladiri vechi, patul meu e la mansarda, iar la un etaj sub mine, in mijlocul camerei, zace trecut in lumea celor drepti si asezat intr-un sicriu, sotul gazdei. Ca sa ajung in camera trebuie sa trec oarecum pe langa privelistea asta, asa ca nu e prea placut. Ies in oras, si stau mai mult, ca mi-e jena sa ajung acasa. Dupa cateva ore, si un slalom printre membrii familiei indurerate, ajung in camera, in pat, sub plapuma.

_MG_0055

_MG_0033

Buna dimineata, Tbilisi! Sa vezi ce te mai iau eu la talpa azi. Asa ma gandesc. Nu sunt eu cel mai documentat despre ce ar trebui sa vad aici, dar daca merg asa, unde vad cu ochii, e nasol? Asta vreau sa fac cat e ziulica de lunga. Cobor mai intai la Doyle sa-l intreb cum i-a fost somnul, daca totul e ok. Dau husa jos si-l iau putin la puricat. Nuu… Haide bai Doylica, tu nu te-ai plictisit? Da-l in ma-sa de radiator, cu toate sparturile lui. Iara? O pata de lichid de racire zambeste rusinata din partea stanga a radiatorului. Fir-ar mama ei de treaba… La distanta asta mica pe care o mai am pana acasa, toate chestiile astea cat ar fi ele de mici, eu le vad amplificate de o mie de ori. Nu mai vreau sa mearga nimic rau pana acasa. Gata, am muncit, acum as vrea si eu un concediu de cateva zile. Toata pofta mea de tocit talpile azi s-a dus… nu mai am absolut niciun chef. De nimic.

Plec pe jos inspre centrul vechi, ma plimb fara o tinta clara. Mintea mi-e in radiatorul lui Doyle. Gasesc o cafea pe o straduta veche si frumoasa foc, unde din blocul de peste drum aud timp de o ora cum cineva repeta la vioara cu geamul deschis, mananc ceva, mai beau o cafea si apuc inapoi, am treaba. Cum o sa fac, ‘om vedea.

_MG_0035

_MG_0046

_MG_0053

Cu desfacutul deja m-am obisnuit. Am facut asta de prea multe ori deja. Si tocmai cand iese radiatorul la lumina zilei apare si un domn de genul alora care nu vorbeste nicio limba straina, dar cu care te poti intelege. Ha, asta nu prea a fost priceput la capitolul camuflaj, ca se cam vede pe fata lui, e limpede. E ingeras. Imi spune ca stie un loc in care pot repara problema, si ma duce pana la un taxi. Ii explica taximetristului in detaliu unde tre’ sa merg, se tocmesc si la pret si in cateva minute ajung. Sunt mai multe ateliere auto aici, si sunt plimbat de la unul la altul, pana cand ala care trebuie ma vede si ma cheama la el. Sunt doi, intr-o camera mica de tot, unde pe un dulap zac mai multe radiatoare moarte, semn bun, dar au un chef de munca cum aveam eu de problema asta azi. Baga putin aer in el – n-ai dom’le nicio problema, merge. Haide maaa, mai incearca, pune si niste apa. Se conformeaza, si din nou – merge dom’le, ti s-a parut. Insist, insista si ei. Eu nu inteleg chestia asta. Dac-as fi eu mester si-ar veni unul la mine cu un radiator care zice ca-i spart, care are o ditamai pata de antigel pe el si n-as gasi gaura, as sta o luna pana i-as da de cap. I-as da eu o gaura, la naiba, chiar ma pricep eu, fara nicio scoala, mai bine decat toti? La momentul asta mi-e dor de Igor cel meticulos, din Samarkand. Nu e dom’le, ti s-a parut, si mi se tine o teorie intreaga din care nu inteleg nimic, poate doar concluzia, care e ceva de genul – se mai intampla. Da, a venit unu’ noaptea si-a scuipat pe radiator, exact.

Iau un alt taxi spre inapoi si vad o vulcanizare. Opresc, si vad ca nenea asta are un bazin cu apa, in care putem sa scufundam radiatorul cat timp suflam in el. Am incercat sa explic chestia asta si dincolo dar am vorbit cu peretii. Ia uite-o! Ce cauti tu in viata mea, mai gaurico? Acum stiu unde-i gaura, dar nu stiu ce sa fac. S-o repar eu, sau sa ma duc inapoi? Ma duc inapoi, ca poate astia, desi nu le place munca, poate au alte solutii, brevetate. Le arat radiatorul baietilor si zic “deci nu era ok, nu mi s-a parut, chiar are o gaura, cum am spus, si e pe aici pe undeva”. Aaa… pai de ce n-ai zis asa? Stai sa vezi cum o reparam imediat de zici ca nici n-a fost. Se pun pe treaba si fac aceeasi chestie pe care as fi facut-o si eu, cu un 1+1. Merci, sunteti profi. Sper. Parca a mai rasarit soarele putin, tocmai acum, cand se pregateste sa apuna.

Ma duc la Doyle si pun totul la loc. In timp ce strangeam suruburile a trecut boala de la el la mine. O durere de cap in surdina cumva si o stare de ameteala si moleseala pun stapanire pe mine. Ultimele lucruri le montez cam bulversat. Oare ar trebui sa mananc ceva? M-am dus la un restaurant si-am comandat o chestie din meniu fara sa stau pe ganduri: chaqapuli. Cum sa-mi refuz asa ceva? E o ciorba buna rau, fara nicio legatura cu chaqa. Cu o vaga impresie ca parca mi-a mai trecut, ma indrept spre guesthouse-ul meu, ocolesc capacul sicriului de pe scari, salut rudele indurerate si ma bag in pat. N-a fost cea mai stralucita zi. Am vazut si Tbilisiul asta de l-am zapacit. Mai mult a vazut pana si orbul din Braila, dupa ce-a nimerit-o. Dar au fost si mai rele, iar pana acasa, culmea, mai e ceva.

Dimineata m-am trezit alt om. Fara stari de rau si dureri de cap, gata sa-mi incalc promisiunea facuta vamesului azer si sa trec in Armenia. Am dezvoltat un GPS intern care rivalizeaza cu Marcel, ca astazi am iesit singur din oras in directia buna, fara ajutor si fara indicatoare. Pana la granita nici nu apuc sa incalzesc motorul, cincizeci de kilometri. Georgienii ca de obicei, surle si trambite. Ma roaga, in masura in care este posibil si nu e deranjul prea mare, sa plec putin mai tare, asa, cu scartaieli, eventual pe-o roata. Doamne, cum ar fi… Imi pare rau baieti, da’ lantul meu numai de zvacneli d-astea n-are chef acum, in halul in care e. Armenii la fel. Dau zece dolari pe viza si ma trezesc putin cand unul din vamesi ma intreaba daca nu cumva am la mine niste mititei sau mamaliga. Nasul lui e roman. Si astia ma roaga s-o calc urat la plecare, dar ii refuz si pe ei elegant.

Armenia, ce frumos… A inceput si drumul sa serpuiasca mai hotarat, si tare ne mai place. Si dealurile se transforma in curand in munti. Si e toamna, toamna rau, iar la un moment dat ma incearca un straniu sentiment ca sunt acasa, in defileul Jiului, iar Petrila e dupa colt. Dupa vreo douazeci de kilometri ma pun pe vizitat. Manastirile Hoghpat si Sanahin. Ce vorbesti dom’le, asta e leaganul credintei. E simplu, asa cum cred eu ca ar trebui sa stea lucrurile cand vine vorba de Divinitate. E totul atat de simplu aici, si cumva sincer, pur. Nu-s nici picturi pe pereti si nici icoane cu rame aurite, nimic. Uau… Continui prin canionul Debed, alta frumusete. Stiti cate biserici sunt in Armenia? Toate. Le-am numarat eu. Pana si harta pe care o am, unde un punct rosu inseamna ceva frumos, e rosie toata. Nu e munte sau deal care sa nu aiba in varf o biserica sau o ruina de biserica, acolo inca dinainte de inceputul timpului. N-am cum sa le vad pe toate, nici armean dac-as fi.

_MG_0060

_MG_0069

_MG_0078

_MG_0084

Opresc la Sevan, pe malul lacului cu acelasi nume, si intru pe o peninsula, sa caut ceva de dormit. Degeaba, sezonul s-a incheiat demult, totul e inchis, cu lacat. Intru pe plaja si dau cu ochii de o gramada de dubite d-alea de camping. Sunt nemti, nouaspe’ masini, o caravana intreaga, si vin din China. Cateva dintre masini sunt camioane MAN si Mercedes, preparata off-road, care arata bullet-proof. Nu cred ca armata noastra are echivalentul a asa ceva. Pot sa pun si eu un cort aici, langa voi? Normal. Au trecut si prin Mongolia, asta nu mai trebuie sa zic.

_MG_0087

Intind cortul si ma duc pana la manastirea Sevanavank, aflata in varful peninsulei. Am de urcat niste trepte la capatul carora sunt terminat, dar merita.

_MG_0100

_MG_0104

_MG_0105

Cobor, mananc ceva, dau si la catei, si ma retrag la cort si la Doyle. S-a lasat un frig dupa ce a apus soarele de toata prastia. Parc-am fi in octombrie, nu altceva. Ma bag in sac. Asa da. Na, acuma baga frig, da’ nu chiar tare, ca Doyle are doar o prelata pe el.

_MG_0113

Cat mai avem pana acasa? Zece zile? Asa mult, ma Doyle? De fapt da, ca noi mergem cuminti. Uf… de ce oftez?

Comments

Comment from Anonim
Time October 28, 2009 at 12:19 pm

Multam de povestire.Sa fii sanatos.

Comment from cristi
Time October 28, 2009 at 12:20 pm

superb peisajul din armenia. cel cu manastirile. pare o irlandă de acum vreo 300 de ani

Comment from Rave
Time October 28, 2009 at 12:37 pm

Am un coleg de liceu armean care cred ca ar fi foarte mandru de povestea ta.

Comment from zarumare
Time October 28, 2009 at 12:44 pm

hai gheroiule ca nu mai e mult. ofteaza, ca nu se poate altfel, dar ofteaza si tu cand nu te vede doyle, ca ai vazut ca el plange cu antigel. e sufletist mah.

Comment from Spirit Honda
Time October 28, 2009 at 1:21 pm

Cu fotografiile alea, sigur nu ai ajuns deja in Tara Hategului? :)

Comment from cristina
Time October 28, 2009 at 1:33 pm

fiiiuuuu!
MAREA CASPICA? SFANTA SOFIE,(cu accent pe IE)!
sa pierd asa ceva?
am zis primele 100, dar extind,primele cate ai, incluzand si pe cele nearatate!
Taman din RUSIA alerg,ca am invatat ca timpul si spatiul e relativ.
Cum spune si tanti de pe pod:OK!
Ai reusit, continuaaaaa,

Comment from sailordana8
Time October 28, 2009 at 1:40 pm

Mai Mihai, tare frumos mai e pe acolo, mi-ai facut pofta sa merg sa vad si eu locurile alea. Auzi…tu nu cumva ai ajuns deja, ca prea dai cu update-urile astea repejor :)

Comment from CuCun
Time October 28, 2009 at 1:43 pm

aaaaaaaaaaaaaaa….mai are 1000 km, 2 povesti, 2 dimineti de visat… si se tremina….ce draq ne-om face dupa aia??

Comment from Alex Transalp
Time October 28, 2009 at 2:36 pm

Armeniaa, vai cat imi doresc odata sa trec pe acolo, visul meu e sa fac turul marii negre, dar mai e pana acolo, oricum, sper sa ne arati muntele Ararat cand vi inspre Turcia, multa bafta !

Comment from Ovidiu Vanghele
Time October 28, 2009 at 3:05 pm

Multumesc, Pigei!

Comment from Bob
Time October 28, 2009 at 3:44 pm

Frumos si aici. Sa speram ca vei scoate o carte, daaaa? :)

Comment from Raven bácsi
Time October 28, 2009 at 4:37 pm

mai oameni buni, poi asa nu se mai poate ici lucra, sa stai din 10 in 10 minute sa dai refresh pe saitul ‘cesta…. Ne omori cu zilele, Mihai! :D Asteptam cu sufletul la gura episodul urmator… si cartea, neaparat!

Comment from ftraian
Time October 28, 2009 at 5:07 pm

Prietenosi par a fi georgienii. Ca si noi incearca sa iasa din umbra marelui urs.
Spasibo Mihai. Nu pot sa zic ca te asteptam acasa :-)

Comment from Petru
Time October 28, 2009 at 7:12 pm

Ma inscriu si eu la doua carti! Esti gheroiul nostru!

Comment from Makaveli
Time October 28, 2009 at 9:10 pm

daca o fi cartea si eu o vreau :D drum bun in continuare

Comment from Radiatoare
Time October 28, 2009 at 9:34 pm

Ar fi super o carte, dar pana atunci speram la mai multe poze si povesti de la voi. Drum bun si sa ne aduceti cat mai multe intamplari inapoi :)

Comment from Alex Transalp
Time October 28, 2009 at 9:47 pm

carte ? aia da vreau si eu o bucata !
P.S. Cucun, mai e mai mult de 1000 de km din armenia bai, atata geografie nu stii ? :) )

Comment from Alex Transalp
Time October 28, 2009 at 9:50 pm

cumpar si eu o carte !
P.S. Cucun din Armenia mai sunt mai bine de 1000 de km :)

Comment from TOD
Time October 28, 2009 at 11:41 pm

Ma apuca tristetea tot mai strans pe masura ce aventura se apropie de final. In ultmele luni am urmarit cu sufletul la gura fiecare episod.
Regret ca nu am putut sa iau si eu vantul in freza cu bulina mea pe parbrizul lui Doyle…
Drum bun spre casa!

Comment from mihai
Time October 29, 2009 at 1:51 am

eu astept o balada pentru dom doyle de te a dus in spate atata amar de drum.
si cand ne om vedea poate tie nu iti dau o bere da lui ii dau niste benzina de calitate ca merita..

hai inca putin ti esti unde ti e gandu

ps hai ca ceva tot bem si noi. abia astept.

Comment from Bianca
Time October 29, 2009 at 5:10 am

Multumesc Pigei! Tare mandra mi-s de culorile alea dementiale! Ai facut o treaba frumoasa frumoasa de tot. Te asteptam acasa sa ne mai povestesti o data tot, de la capat :) Ai grija de tine!

Comment from CuCun
Time October 29, 2009 at 9:57 am

alex TA…eu ma refeream la 1000 km kilometrici, adica 2 povesti…bai

Comment from Bob
Time October 29, 2009 at 11:45 am

nu vine nici un update pe ziua de azi? Mihai deja e in Romania

Comment from cristina
Time October 29, 2009 at 1:51 pm

ah, ce ma enervezi!

Comment from Geordancorvette
Time October 29, 2009 at 2:30 pm

Salutare!
In acest moment dom’ Mihai e la Drajna!
Daca s-a mirat de ala cu passatu’ argintiu care se holba uimit, eu eram! Imi pare rau ca nu am putut decat sa ii fac un gest, eram prea preocupat sa sun pe toata lumea sa le spun ca tipul ala care ne-a luminat lungile zile de toamna, stii sla care a ajuns pana in Mongolia cu motoru’ e, e la 50m in fata mea, daaaa maaa Doyle, daaa, eee nu ma crezi…Si uite cum am ajuns “faimos” pentru ca l-am vazut pe Mihai. Mulrumesc Mihai!

Comment from cristina
Time October 29, 2009 at 2:31 pm

asta pentru ca nu pot sa spun nimic nou;
rezumat de km rai:policromie, se cere alb-negru;oferi idei, vor povesti;oferi natura moarta, vor peisaje;oferi nuduri,cer moda,oferi solitudini, vor multimi;oferi tacere, cer ca fotografiile sa iti vorbeasca:iti vorbesc, vor sa-ti cante, etc, ai inteles si reciprocele sunt valabile; in spic, le-as zice “altceva”.Apoi afli, ca-ti cer sufletul….nu numai sa al pui, ci sa al si recunoasca, sa al vada,sa al simta, sa le vorbeasca, sa le dea idei, povesti, sa iti cante,si iti cer sa mai si compui, daca se poate,totul, fara rama,bla, bla,bla
groaznic, infinit:
am inchis ochii si am zis
o singura fotografie.
ATAT
SI AM VAZUT, piatra funerara,din MONGOLIA, chit ca ma gandeam la altele:
in concluzie:sufletul ca si celelalte chestii imateriale care se supun altor legi,nu ca sfideaza timpul si spatiul, in sensul in care dai si ai, nu se vede dar e vesnic,poate fi pus, fara frica de a-l pierde.Asta o zic acum, ca pana acum ziceam ca, sufletul omului, este doar AL LUI.CRED si acum ca aceasta constientizare da lumina din ochi si pacea din suflet; Risipa nu e risipa,e chiar o obligatie,sa ramana cat si unde trebuie, sa invete ce trebuie, cu conditia sa stie de unde izvoraste,ca in final sa se intoarca de unde a venit;si totusi, am sa ma mai gandesc!bla,bla,bla

Comment from Geordancorvette
Time October 29, 2009 at 2:50 pm

LE: urat se auzea Doyle! De la lant sau toba dusa?

Comment from cristina
Time October 29, 2009 at 2:59 pm

http://www.youtube.com/watch?v=gJJGgioWiq8&feature=related

pentru alti ochi:
ce emotii!!
lasati-l sa se linisteasca,nu-l devorati!

Comment from cristina
Time October 29, 2009 at 3:12 pm

acum, pana mai am timp de intrebari: vamesii nu te intrebau nimic de atatea pietricele?

Comment from cristina
Time October 29, 2009 at 3:21 pm

ultima, promit, logoree se numeste, din cauza e-urilor!

ongodoyle,treaba buna ai facut,nu meriti a fi parasita,chiar daca iti mai curg ochii, nasul, vezica sau radiatorul,sau ce iti mai curge…
ca uite ce de scrisorele au mai curs…
mai am una:
DE CE TACE MAMA?
mai am u

Comment from Schumy
Time October 29, 2009 at 4:44 pm

Nici un update azi???!!!!
Se pare ca m-am obijnuit cu update’urile zilnice…

Comment from mama
Time October 29, 2009 at 6:34 pm

DRAGA MIHAI
Ceva timp în urma m-ai sunat la servici.
Mihai – Mimi ??
Mama – Binenteles pui, vie si nevatamata.
Mihai – Asa………
Mama – Ai poveste ?
Mihai – Da. Da mai intii vrean sa te rog ceva.
Mama – Baga.
Mihai – Vreau sa te rog sa nu te superi pe mine daca mor.
Mama – Ei taci !! Cum să mă supar io pe tine pentru atita chestie ??? In regula. Si cind mori ???
Mihai – Nu ştiu. Da vreau sa stii ca mie mi se intimpla intr-o clipa cit altii traiesc intr-o viata si sa vezi tu mimi tu ce am trait io azi…………….
UPDATE ?

Comment from mama
Time October 29, 2009 at 6:50 pm

Am scris cam mult da mai am ceva de zis. Scriu aci pentru ca simt io ca aici ramine. Tot cu Draga Mihai am ceva treaba. Deci: Draga Mihai (oricine ai fi tu). “Ce ti se intimpla tie intr-o clipa” am inteles acum: esti defect. Ai ochii beliti, gura cascata si urechile ciulite. Exista si varianta “io nu vad, io nu aud, io nu vorbesc”. Ma cam intind pentru ca nu am curajul sa te sun. GATA

Comment from cristina
Time October 29, 2009 at 7:59 pm

mama lui Mhai- Mimi draga,
ca si in Mongolia, ca nu vrem sa inteleaga, sa auda si sa ne ”citeasca” ce vorbim;asa ca spunem in soapta,fara sa miscam buzele:
SA NU AL TREZITI, LASATI-L SA DOARMA, SA SE ODIHNEASCA, SA ISI REVINA, SA SE LIMPEZEASCA,CAT DORESTE,CA O SA INTRE APOI IN ROMANIA,SI ATUNCI SA VEZI!
CE TOT AVETI CU EL?
ASTA, CE TI-A SPUS, INSEAMNA NITICA NORMALA SI FIREASCA INTELEPCIUNE,
SI A NU SE FACE NICI O LEGATURA, ALUZIE, SI ALTE CELE!
CA DACA NU, POATE VA MAI PUN O MUZICA…DE METAL, METALICA, ETC
INTELES?
cred ca arta de a scrie si o parte din umor, de la tine mosteneste, mamamimi!
hai la treaba, ca toata ziua am butonat!

Comment from mama
Time October 29, 2009 at 8:07 pm

Ma bat cu Cristina ta.
Biete? Mars acasa ta.

Comment from edisone
Time October 29, 2009 at 9:18 pm

http://www.adevarul.ro/articole/bucuresti-s-a-intors-vanzatorul-de-kilometri.html

Comment from cristina
Time October 29, 2009 at 9:30 pm

nu exista Cristina ta;

MULTUMESC, iluminatorule; edisone;

Comment from nithokriss
Time October 29, 2009 at 11:11 pm

citeam frumushel comentariile anterioare shi nu mi-am putut ascunde uimirea: primire:ca unui medic care salveaza multe vieti?,
ca celor intorsi de pe Luna?
ca unor anonimi care fac lucruri extraordinare si nu asteapta osanale…?wtf?!?eu o sa fiu p.r.,ba eu k am 3 tzatze,ba nu e voi fi paharnic,majordom shi io ma ofer dama d companie pt placeri carnale nebanuite drept recompensa…hello,oameni buni,c e cu voi?suntetzi de a dreptul penibili!!!bun,deci,dragul meu mihai,intradevar ceea c faci e demn d admiratzie,in primul rand pt curaj,in al doilea rand pt dragostea pt aventura shi adrenalina shi nu in ultimul rand pt originalitatea cu kre shochezi shi leshina p spate,k mushtele la ride mare parte din procentajul feminin d cititori/comentatori:))) lasand gluma la o parte,e adevarat k eshti un bun profesionist dar sa nu uitam k totushi nu faci altceva decat sa-tzi exercitzi atributziile meseriei tale d foto-jurnalist(incluzand shi talentul naratziei)!ash fi intzeles in skimb fara urma d rautate shi sarcasm toate ovatziile shi megalaudele comentatorilor dak ai fi descoperit vaccinul anti-hiv sau elixirul tineretzii veshnice!ma rog,tu oricum n-ai nici o vina,felicitari pt c faci,bafta in continuare,drum uscat shi n-ar strica,deshi observ k eshti subtzirel,sa n faci tuturor o surpriza shi sa t intorci acasa cu un fund mai mare shi incapator,pt totzi pupici c ashteapta umezi shi fierbintzi,sa-tzi tatueje dorsalul!respectele mele maestre!;)

Comment from nithokriss
Time October 29, 2009 at 11:29 pm

a,pardon,te-ai intors deja!acum am observat!bine ai sosit!

Comment from wallace
Time October 30, 2009 at 4:22 am

Pfff, luara-ai foc cu sarcasmul tau lesinat, care nu reuseste decat sa provoace, dezgust prin simplul fapt ca nu stii ce sunt alea semne de punctuatie, si nu cunosti limba romana indeajuns de bine incat sa o poti folosi intr-un comentariu inutil.
Doar pt simplul fapt ca acest om a reusit sa adune atata admiratie si respect printr-o calatorie nu inseamna ca nu poti si tu sa o faci(sau nu poti?).
Afirmatiile tale sunt demne de un frustrat care sta pe haifaiv si abureste “printesele” pe acolo.
Bine ai venit Mihai, ride safe pana la Petrila!

Comment from Adi (dexxter)
Time October 30, 2009 at 12:45 pm

Mihai, bine ai revenit!!!! Acum am aflat vestea cea mare, si am vazut filmuletul si pozele din Adevarul.
Somn usor, cred ca urmatoarele 2 zile cel putin…

Comment from nithokriss
Time October 30, 2009 at 6:05 pm

of,of,of,wallace,dragule:))nu neg sex-appealul meu debordant shi faptul k am succes la femei,dar aceasta este cu totul o alta poveste p care prefer sa nu o detaliez,pt a nu complexa oamenii demni shi integri c vizioneaza acest blog!in ceea c priveshte gramatica mea ireproshabila,voi lua aceeash decizie:) tzin totushi sa corectez ceva,puishor,nu am negat nici o secunda admiratzia binemeritata p care o starneshte mihai…io vorbeam d cu totul o alta kestie,shi anume modul patetic shi libidinos in kre ridicatzi in slavi un gest d curaj,comparandu-l cu cine shtie c descoperire umanitare shi mondiala d mare importantza!trezitzi-va o data din confuzia asta veshnica in kre hibernazti!!!!:)))kt despre potentzialul meu promitzator shi modest:))ma faci sa-mi aduc aminte d o discutzie recenta cu un bun prieten referitor la c patzesc cei kre ma subestimeaza=))) p.s:semnele d punctuatzie(virgula,ghilimele,semnul exclamarii)nu sunt acelash lucru cu inlocuirea diacritcelor prin”sh”,”tz”,etc…p.s.2: pt descifrarea substantivului”diacritic” va recomandam sa consultatzi un dex(dictzionar explicativ)!numai d bine!;)

Comment from cristina
Time October 31, 2009 at 10:21 am

recunosc, am trecut pe rosu, am depasit,chiar daca am vazut ca vii din fata…

imi cer scuze si iti multumesc pentru atentionarea privind dezacordul facut:
firesc si simplu se referea la primire:
primire fireasca, cu siplitate;

Comment from cristina
Time October 31, 2009 at 10:33 am

cat despre sens…servim aceeasi cauza!

Pingback from O fotografie în Armenia | impresii din lumea mare
Time November 16, 2010 at 1:31 pm

[...] “Ştiţi câte biserici sunt în Armenia?  Toate. Le-am numărat eu. Până şi harta pe care o am, unde un punct roşu înseamnă ceva frumos, e roşie toată. Nu e munte sau deal care să nu aibă în vârf o biserică sau o ruină de biserică, acolo încă dinainte de începutul timpului. N-am cum să le văd pe toate, nici armean dac-aş fi” – Scriam pentru Ovidiu şi Bianca. [...]

Comment from rileyinip.blog.com
Time September 14, 2014 at 12:33 pm

Älä siis annaa minkään tekosyyn olla esteenäsі, kun ietit mmiten voisit
päästä painamaan naisia jo tänä iltana. Kun haluaaa suomalaisia naisia, niin täältä niitä saa.
Εlämäsi villein ja upein seikkailu odottaakin sinua lähempänä kuin koskaan.

Write a comment