Main menu:

Site search

June 2017
M T W T F S S
« Oct    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

KILOMETRICII

Categories

Tags

Draga Amerikanu,

La patru dimineata ma zvarcoleam ca un urs polar in pat, de frig. Am reusit totusi sa mai dorm in pozitia covrig pana la ora opt jumate’, cand m-au trezit motoarele echipajului de nouaspe’ care plecau. Am iesit si eu la soare, ca o floare. Toul e fleasca. Cortul, Doyle, inauntru hainele si sacul de dormit, tot. Impachetez cu lehamite toata piscina si plec. E senin, dar frig, iar eu ii multumesc soarelui pentru ca e mai sus cu fiecare secunda care trece.

Drumul pana la Erevan ar fi de cinzeci de kilometri dar eu, pentru ca tot am un lant in locul caruia daca as pune elasticul de la chiloti as fi mai castigat, o sa-mi fac traseul de doua sute cinzeci de kilometri. Ma mai afund putin spre fundul Armeniei, apoi ma intorc, intr-o bucla. Merg de-a lungul lacului. E super, drumul e misto, Doyle e cel mai tare, masinile ma claxoneaza, mi-e frig. Pasul Vayots Dzor I-tsk (2410m), pana la care merg singur pe un platou la vreo 2000m unde in afara de bocna nu mai vietuieste nimic. Ajuns sus schimb vreo doua vorbe cu doua autocare care insotesc niste ciclisti care fac partea armeana de Drumul Matasii, echipati de scandal, cu masini de asistenta si taraboi.

_MG_0116

_MG_0122

Pe coborare mai opresc o data pana sa-i dau a doua, sa ma holbez la caravanserai-ul de la Selim, ca tare frumos ma e locul asta, unde acum cateva sute de ani poposeau negustorii. Starnesc cu ocazia asta putina senzatie intre niste doamne frantuzoaice de varsta a treia, care tare ma mai plac. Din pacate n-am vreme decat de niste zambete, si le las seduse-n plata Domnului.

_MG_0131

_MG_0135

Cobor in forja si ma indrept spre Ararat, pe un drum de pe care vad in stanga mea, in Turcia, cum se ridica de pe intinderea asta plata, pana sus in cer, muntele cu acelasi nume. Moama, ce sus mai e.

_MG_0137

Si Erevan, destul de repede. Am ceva de facut. Nu ca nu s-ar putea altfel, dar vreau ca lantul lui Doyle sa aiba cat mai putin de tras. Schimbam cauciucurile. Trecem inapoi la alea de strada, ca oricum cu off-road-ul am terminat, sper. Opresc la primul service de roti. Nu e nimeni aici. A, ba da, stai ca vine unul parca trezit din somn, care coboara dintr-o Lada. Ma ajuti si pe mine cu treaba asta? Nu. Dau eu rotile jos si le pun la loc. Nu. Uau, am si ajuns in Romania? Ar fi singura explicatie, ca numai de-acolo mai am amintiri d-astea scaldate in scarba. Bine ma, du-te inapoi in Lada ta si pierdeti timpul acolo. Incerc la urmatorul service. Aici se poate, dar iara am impresia ca sunt mai priceput la mestereala decat oamenii astia. Mai intai pune roata cu discul de frana in jos, ca sa-l strambam si pe asta, sa trebuiasca sa-mi trimita Ion altul la Ulaan Baatar, apoi nu reusim nimic pana nu aduc eu levierele mele si juma’ de munca o fac eu. Dar razbim. Le multumesc cauciucurilor mele pentru toate nisipurile si nebuniile din care m-au scos, si gata, le las acolo. De-acum Doyle are o idee mai putin de tras.

Daca la restul de ghiduri Lonely Planet nu s-a vazut, ei bine, la asta mi-e clar ca povestile alea despre autorii care au baut non-stop in timpul documentarilor sunt adevarate. Harta e din nou gresita, si-mi ia o ora din timpul meu sa ma invart in jurul unui bloc. Nu reusesc sa gasesc guesthouse-ul decat dupa ce-l priponesc pe Doyle si o iau la pas.

La ultimul etaj, adica vreo patru, desi mai degraba sase, la cat de inalte sunt nivelele. Imi deschide proprietareasa. Imi da un pat, dar nu inaite sa ma intrebe “Da’ de ce esti asa murdar?”. Incerc sa explic, dar pare destul de greu de inteles. Ii gasesc si o parcare pazita lui Doyle, trag repede un dus, sa vada doamna ca totusi incerc, desi nu se vede, si ies. Imi pare rau Erevane, te-as vedea tot, dar pe ziua de azi nici n-am mancat nici n-am baut nimic, asa ca ma opresc la prima carciuma sa rezolv problema asta care incepe sa doara. Da, n-am sa apuc sa vad mare lucru pana se intuneca, asta e.

Capitala Armeniei mie-mi place, e pe munti, curata si plina ochi de tarase si barulete care mai de care mai dragute. Ma duc sa vad ceea ce pe harta cel putin arata interesant. E numita “cascada”, si e o chestie cu multe trepte, terase si flori. Daca tot am venit pana aici, acum sa urc si pana sus, nu? Ajung lesinat. Nu stiu cate trepte am urcat, dar erau multe rau.

_MG_0141

_MG_0144

_MG_0150

Cobor teleghidat si las inserarea sa ma prinda in fata Operei, unde aia beti de-au scris ghidul au vazut lebede. Eu unca n-am baut destul, deci nimic. Ma asez la o cafea la una din terasele din parcul asta.

_MG_0167

Zilele astea, in drumul catre casa, de fiecare data cand ma asez undeva, ma surprind uitandu-ma in gol, cu mintea vraiste, cu gandurile toate calare pe mine. Ce ganduri, mi-e greu sa zic, ca nici macar eu nu stiu. Acum mi-e intrerupta toata zapaceala de catre un copil care ma intreaba daca nu as vrea sa cumpar unul din desenele lui. Imi e pana la sold, nu stiu cati ani sa-i dau, dar vorbeste o engleza impecabila. Ii trebuiesc niste bani, pentru ca vrea sa-si cumpere un calculator, iar daca vreau imi poate desena si un portret, pe loc. Ia sa vedem. Cat timp trage el linii acolo, eu aleg un desen. Sunt animale, iar cel pe care mi-l insusesc infatiseaza un delfin. Putin ciudat, dar cam fermecat. Imi intinde hartia cu portretul. Tu de unde ai aparut mai copile, exact cand imi erau mie gandurile mai indepartate? Cine ti-a manat pasii incoace exact acum, la sfarsit de octombrie, spre masa asta a mea, unde zac eu departe?
Ma uit la portret. Baga-mi-as picioarele, ma ia cu lacrimi. Ma duc sa ma culc. Sunt eu.

_MG_0183

Pe la patru dimineata am dat navala in patul nelocuit de langa al meu si-am sustras o patura, ca iara riscam sa nu mai dorm de frig. La opt m-am trezit si-am plecat sa-l trezesc si pe Doyle. A dormit exact in pozitia in care l-am lasat. Saracu’, cred ca-i si el rupt. Mi-am luat un plic de cafea de pe drum, pe care l-am savurat pe balconul cu privire spre curtea interioara, unde vad o piscina goala. Apoi m-am mutat in sufragerie, cu gazda si doi olandezi. Doamna nu prea intelege nimic din mine. A trecut peste faptul ca-s jegos, dar tot nu concepe cum pot sa stau doar o zi in Erevan, cum pot sa merg cu 100km/h, cum pot sa fac 250km intr-o zi si cum pot sa zic ca Mongolia e frumoasa cu toate ca nu are drumuri. Dumneavoastra credeti ca eu inteleg ceva din toate astea? Si la o adica ce, m-am luat eu de cainele dumneavostra mai mic decat o pisica, aseara, cand a lins fotoliul cinspe’ minute?

Azi trecem inapoi in Georgia, si oprim intr-in loc frumos rau, am sa-ti spun mai tarziu. Ies din Erevan pe iesirea spre aeroport. E un ocol, dar as mai vrea sa vad doua catedrale. Nu tine, nu reusesc sa le gasesc, asa ca raman doar cu ocolul. De-aici tot incerc sa ma duc pe drumul principal, pe care ar fi trebuit sa apuc de la inceput. Si asta pe care sunt si ala pe care-l caut, ambele tot la destinatia mea ma duc, numai ca asta pe harta e drum secundar. N-are legatura cu realitatea, ca e asfalt de prima calitate, dar eu ma incapatanez. Gasesc un drum spre alalalt si-l blagoslovesc pe Doyle cu douazeci de kilometri de gropi, una dupa alta. Iarta-ma Doyle, stiu, altfel ne-am inteles. Ajung si la Giurmi, intr-un final. Opresc la un magazin sa-mi iau toate tampeniile, ca sa scap de banii pe care-i mai am, iar de-aici pana-n vama mai opresc doar pentru benzina.

_MG_0188

Trec de ambele vami simplu, fara dureri de cap, “welcome to Georgia” din nou. Ies din vama si pana sa ma prind ce se intampla, drumul dispare si… sunt in Mongolia. Nu 100%, e o mongolie mai mica, un pui, dar se apropie destul de mult. gasesc si prima ploaie de la Bishkek incoace. Marturisesc ca nu-mi era dor deloc, dar e toamna, e normal, n-am de ce sa ma plang.

_MG_0199

Drumul incepe sa serpuiasca printr-o vale. E atat de frumos. Ziceam de toamna. E, e aici, o vad pentru prima data pe anul asta. Sunt copaci de-o parte si de alta a drumului, iar pe jos toate frunzele galbene, imprastiate de rarele masini care vin pe contrasens, parca special ca sa trec eu prin ele, si sa zambesc. Daca n-ar pocni lantul ala asa, m-as putea bucura si eu deplin. N-am timp de poze acum. Toamna e aici si sper sa mai stea, dar eu trebuie sa ajung repejor la Vardzia Cave City. Khervitsi, stanga, saispe’ kilometri. Tot merg, drumul e prost, si astept sa-mi apara de dupa vreo curba treaba asta. Nimic, iar nimic, tot nimic, cand deodata… mama, e o minune.

_MG_0200

E un oras intreg sapat in stanca in secolul doispe’. O priveliste care-ti taie respiratia. Adica io unu’ n-am mai vazut si nici nu mi-am inchipuit asa ceva. Poate Doyle, nu stiu. Peste rau e un homestay, unde homestau eu. Ma schimb si plec sa ma catar. Platesc un bilet si incep urcarea. Ma bag in fiecare pestera si incerc sa-mi imaginez cum o fi fost cand aici se locuia.

_MG_0205

_MG_0222

_MG_0228

Ajung si la biserica din mijloc, pentru ca da, in stanca asta e si o frumusete de biserica. Aprind doua lumanari dupa care domnul care mi le-a vandut ma intreaba daca nu vreau apa. Ah, cum ar fi. Ne duce pe mine si pe inca un tip setos inauntru in munte, pe niste coridoare, si ajungem la un izvor. Apa sfintita, ca altfel nu-mi explic, ca tare buna mai e. Apoi ne arata un tunel si ne spune sa mergem pe-acolo. Ne cataram pe niste trepte vro o suta cinzeci de metri pana vedem din nou lumina zilei, undeva deasupra bisericii.

_MG_0231

_MG_0243

_MG_0251

Si a inceput din nou ploaia. As astepta sa treaca, dar la cum arata cerul asta nu pare sa se intample azi. Asa ca pornesc spre camera mea pe jos, si ajung ud pana la piele. Ce bine, ca alte haine groase nici nu mai am. Am in schimb altceva, care e tot ce-mi lipsea acum. Mi-e foame, iar aici, cat vezi cu ochii nu pare sa existe ceva de mancare. E o cladire langa, pe care scrie “Hotel & Restaurant”. Hai sa incerc aici, desi la cum arata nu-mi pun mari sperante. Intru timid inauntru. Nu e nimic. Vad o usa, o deschid, si deranjez un om care nu stiu ce are de lucru la un birou. Scuze. Firma aia de afara e de la cu totul altceva, fir-ar. Ma intorc in camera. Am o rezerva de doi snickersi. Bag unul, dar n-am rezolvat nimic. Hai cu apa, poate pacalesc stomacul asa. Si ce frig s-a lasat. Se vede treaba ca nu mi-a mai ramas nimic mai bun de facut decat sa ma bag in pat. E bine totusi ca ma simt obosit. Poate adorm, desi e doar sapte seara. Sa mananc si a doua ciocolata? Nu, totusi nu, o las in trusa de supravietuire. Mama, ce foame mi-e.

Am avut un vis super-tampit, cum ca trebuia sa iau trenul, si Doyle era o bicicleta, si l-am suit in alt tren, si dup-aia al meu a plecat cu mine si ma gandeam daca sa sar sau nu din mers, si trenul i-a calcat pe doi. La momentul asta m-am trezit, ora sapte. Ce frumos e cand te trezesti si vezi ca n-ai dormit singur. La picioarele mele sta ghemuita si doarme … o pisica. Usa e inchisa, geamurile la fel. Cum o fi intrat ea aici?… In camera e frig, afara si mai si, iar mie mi-e inca foame. Infulec snickers-ul ramas, cat sa pansez stomacul, si ma imbrac. Grozav! Bluza mea, singura imbracaminte groasa pe care o mai am, e inca uda. Iau un tricou cu maneca lunga, ma incordez, si bluza peste. Uah, ce senzatie. Ma duc sa platesc.

_MG_0257

Aualeu, ce de prost sunt. iata-l pe Mihai, omul care poate sa moara de sete in mijlocul Pacificului si de foame incuiat in camara. La parter, dincolo de usa pe care-o deschid cautand gazdele, e o frumusete de restaurant, cu mese, solnite si caldura. Na, bravo! De-al naibii, plec.

_MG_0259

Ma indrept spre Batumi, tot in Georgia, dar la zece kilometri de Turcia, pe malul marii noastre, aia neagra. Ajung la un indicator: batumi – 156km, apoi la altul: Batumi – 200km, deci sunt bine. Harta imi arata un drum galben pana acolo. Nu-i problema, ca pe d-astea am mai fost si erau impecabile. Ajung la el si incepe urcarea spre pasul de 2020m pe care-l avem de trecut azi. Numai ca, spre surprinderea totala a lui Doyle si spre rusinea mea, care din nou imi incalc promisiunea facuta lui, drumul dispare. Se face un soi de drum forestier, de genul alora care la noi duc la cabanele indepartate din munte. Daca toti doua sute de kilometri sunt asa, o sa ne ia toata ziua. Cam a doua, asta e treapta maxima de viteza pentru cei treizeci de kilometri pana in varf. Pe coborare opresc motorul. Abia acum imi dau seama cat de obosit e Doyle. Asa, fara zgomotul motorului, pot sa-l aud cum tremura din toate incheieturile la fiecare mica groapa. Hai ma baiatule, ca nu mai avem asa mult pana acasa.

_MG_0262

Treptat incep sa se vada si urme de asfalt pana cand, dupa cinzeci de kilometri, drumul redevine drum. Forja declansata instant de setea de asfalt ne e intrerupta de un viteaz care si-a infipt Mertzanul in parapet, de unde a ricosat in mijlocul drumului, cu cateva minute inainte sa ajung. E intreg omul, dar se cam vaita de spate. Inutil sa spun ca mergem mult mai usor dupa episodul asta.

_MG_0267

Intram in Batumi. Dupa ce analizam indeaproape specia asta noua de vaci care rumega in mijlocul drumului vedem… albastra, frumoasa si nemarginita Marea Neagra. Cat de ciudat. Mai am doua mii de kilometri pana-n tara mea si brusc ma simt atat de “acasa”. Ce bine mi-e.

Am gasit si hotelul iefitin pe care-l cautam, are si o mini-curte pentru Doyle, deci pot sa ies sa mananc si eu ceva pe ziua de azi. Gasesc o terasa la doi metri de apa. E scump, dar azi sarbatorim. M-am indopat ca un porc cu un porc si m-am tarat putin pe faleza sa vad pescarii la datorie.

_MG_0279

_MG_0281

_MG_0284

De aici mergem pe malul marii pana acasa. In episodul de maine, in rolul principal, dansand din buric, cu cafea la nisip si narghilea – Turcia.

Comments

Comment from Madalin
Time October 30, 2009 at 12:24 am

Foarte frumos, asa cum ne-ai obisnuit Mihai!
Respect si pentru fratele tau care a fost alaturi de tine.
Ce sa zic …fara cuvinte, mai ales ca azi ne-am intalnit. Bine ai venit acasa!

Comment from Amerikanu
Time October 30, 2009 at 12:43 am

Multumesc, prietene! Si daca tot am aflat ca ai si ajuns acasa… Bine ai Venit!
O sa-mi lipsesti.. tu cu pozele si povestile tale de neuitat!

MULTUMESC!

Comment from Ovidiu
Time October 30, 2009 at 12:50 am

Ma intreb oare ce-om face atatia amar de oameni dupa ce ajungi? Ale cui fotografii le-om privi si ale cui povesti le-om asculta? Facem cumva si te trimitem inapoi ca tare ne place…
Ride safe.

Comment from andrei
Time October 30, 2009 at 12:55 am

hmmm….unde te grabesti asa? noi peste 2 saptamani ce mai citim? ….:) hai drum bun si forta sa fie cu doyle.

Comment from Horia
Time October 30, 2009 at 1:09 am

Daca mergi in Turcia sa vizitezi te rog Ani.

Si daca tot esti acolo sa cauti si ruinele complexului monastic armean Khtzkonk, unde foarte foarte calatori ajung (vezi coordonatele pe wikipedia, sunt la 20 km SV de Ani pe drum de tara).

Doua locuri tratate cu dispret de turci.

Horia (altul, cititor fidel)

Comment from explorish
Time October 30, 2009 at 1:49 am

s-a scos amerikanu’ de-un superreportaj. ca şi ceilalţi, de altfel. baftă.

Comment from Spirit Honda
Time October 30, 2009 at 2:05 am

Au dreptate baietii: mai vrem povesti! Poate mai pui ceva foto care au picat la prima selectie. :)

Comment from Cosmin
Time October 30, 2009 at 3:44 am

Unde te asteptaaaaaaaaaaam??????

Comment from wallace
Time October 30, 2009 at 4:23 am

A ajuns in Bucuresti, a baut 2-3 beri in QP, acum dorm amandoi (el si Doyle)

Comment from zarumare
Time October 30, 2009 at 10:44 am

gheroiule, la cat ai bagat in lunile din urma, iti dam voie sa hibernezi pana la primavara. ca poate iti gasesti alt traseu la anul.

Comment from sailordana8
Time October 30, 2009 at 10:53 am

Mihai..bine ca te-ai intors cu bine..uite s-a stricat si vremea de afara si…Asteptam update-urile cu continuarea si dupa Mongolia 2, 3, 4…La mai mare!

Comment from cristina
Time October 30, 2009 at 10:57 am

a!ca mai aveam sa iti zic ceva:bisericile in creta de la BASARABI,(Dobrogea)!
iah;m-as fi mirat sa nu stii.

bine ati venit!

Comment from Anjin
Time October 30, 2009 at 11:00 am

bine ai revenit acasa.

Comment from Rave
Time October 30, 2009 at 11:33 am

La cat de frumoase sunt ultimele poze, cred ca trebuia sa o iei invers si sa stai mai mult si fara griji in Armenia.

Comment from ftraian
Time October 30, 2009 at 11:48 am

Bun venit! Dupa ce-ti stingi dorul de casa sper sa ne mai povestesti :)

Comment from mihai
Time October 30, 2009 at 12:22 pm

bine ai ajuns. cand ai inceput sa te intorci ma tot uitam pe harta si mereu imi ziceam ca de la marea neagra esti acasa. si mereu am zis ca atunci cand intri in turcia esti ca si in romania. ai tinut multi oameni cu suflteul la gura si buricele degetelor tocite de la dat refresh paginii.

si ca sa nu ne mintim, stim ca ai ajuns acasa. cand am auzit ca esti in turcia, ca deja vazusesti marea noastra, si cand am auzit ca esti in istambul mi am permis sa ma imbat singur.

m-am uitat si in pozele cu venirea ta si am vazut acolo o masina care imi e foarte cunoscuta. un peugeot gri. cum iti spuneam, faptul ca masina aia e acolo inseamna ca mama cu bagaje a trebuit sa ia taxiul (a plecat la un congres) pentru ca tica miu a ales sa vina sa te intampine pe tine. iti spune ceva lucrul asta despre ceea ce ne ai oferit? (tata nu are motocicleta si nici nu are o pasiune pentru ele).

ma gandesc ca o sa mai fie o poveste si o sa vina curand o carte. dar dupa aceea? si cum fumam eu meditand la asta mi-a sunat in cap poezia cu “un gol istoric se intinde”(restu e rupt de context). si pentru mine calatoria ta, cu scrisorile, au fost ca o relatie de 4 luni; o relatie foarte imprevizibila care se va termina in mod sigur…. numai ca la fel ca in cazu relatiilor imi e frica de golu care ii urmeaza pentru ca nu stiu ce ar putea sa ii ia locul, si tot ca intr o relatie sunt convins nimic nu poate umple golul.

bine ai venit. hai ca multa vreme noi astia care al caltorit cu monitoru in brate o sa ne amintim si o sa vorbim de excursia asta.

Comment from lollek
Time October 30, 2009 at 1:23 pm

da, cat de frumos ai gasit mai sus, un nume pentru ce am simtit toti.

bine ati revenit acasa, Mihai si Doyle.

Comment from Bob
Time October 30, 2009 at 1:30 pm

da, parca m-am intors dintr-o calatorie in mongolia ..asa de bine si frumos a povestit mihai

Comment from raluca
Time October 30, 2009 at 1:38 pm

bine ai revenit pe-ale noastre meleaguri! de-abia astept urmatoarea poveste, desi cu mici fluturi in stomac pentru ca stiu ca e ultima. hai sa nu fie ultima… :)
p.s. si se vede dorul de casa la cat de dese au fost povestile in ultima vreme

Comment from Laura
Time October 30, 2009 at 2:21 pm

Mihai, daca vei scoate o carte cu tot ce ai scris aici (si eu zic sa te dai de trei ori peste cap si sa scoti, ca-i numai buna o asa incununare si mai primeste si hartia o podoaba de om) eu ma ofer sa-ti fac corectura, sa-ti pun diacritice, sa ma dau si eu de trei ori peste cap sa nu-ti iasa cu nici o gresealuta. Bine? Ma gasesti la adresa de mail din casuta. Pana atunci, sa ne traiesti :)

Comment from Adrian
Time October 30, 2009 at 2:32 pm

Frumos. :-)

Comment from meshi
Time October 30, 2009 at 4:40 pm

nu mai am credit. :)

Comment from DeepSky
Time October 30, 2009 at 5:03 pm

Bine ai venit Mihai. Povestea se incheie cu bine, insa mai avem de citit ultimii km:)

Comment from Mircea
Time October 30, 2009 at 6:11 pm

Bine ai venit acasa Mihai! Esti, cred, cel mai bun, mai consecvent si cel mai hotarat motociclist din cati am vazut. Nu te cunosc decat din povestirile tale si din minunatele tale fotografii, dar nu trebuie mai mult ca sa poti sa-ti dai seama de un om talentat, modest si cu foarte mult dor de aventura. Ai realizat ceva la care unii doar viseaza. E o aventura de o viata, de povestit la copii si nepoti. Mi-aduc aminte ca acum vreo doi ani planuiam impreuna cu un prieten sa ajungem si noi in Mongolia, dar concluzia a fost: “hai sa fim seriosi, nu putem sa ajungem pana acolo, e prea departe”. Tu ai avut curajul sa transformi “acolo in aici”. Felicitari Mihai!

Comment from cria
Time October 30, 2009 at 7:25 pm

ce portret fain! asa de bine te-a “incondeiat” copilul, o sa fie clar un artist ..ITist :) ) si delfinii sa stii ca au grija de cei care ii poarta. oriunde se vor fi gasit ei, n-au fost straini cand Delfinul i-a insotit.

Comment from Alex Transalp
Time October 30, 2009 at 8:42 pm

extraordinar ! bine ati venit acasa mai baieti !

Comment from Makaveli
Time October 30, 2009 at 11:14 pm

bine ai revenit acasa Mihai !!!!!!!

Comment from mama
Time October 31, 2009 at 1:19 pm

Inca nu a venit acasa. Il astept. Pina ajunge mai poate scrie……….la greu, inca 1001 de povesti. Nu stiu pe unde vine. Poate prin India ??? Cind ajunge acasa o sa va zic. Pe cuvintul meu de pionier. Stiti ca va iubesc pe toti.

Comment from calin
Time November 1, 2009 at 12:26 pm

tot respectul , si eu imi doresc ceva asemanator , totusi o intrebare asigurarile cat te au costat? avand in vedere ca se ofera carte verde sa cuprinda rusia si cateva tari apropiate , ma refer la tarile invecinate cat si mongolia? hotelurile ca si pret? ai avut senzatia ca cineva ti ar vrea raul , eu pornesc de la ideea ca sunt multi care te ar jefui pt bunurile care le ai? esti departe de casa , ai avut gps? daca da de care? tel via satelit? leg la net?
daca ai timp sa imi raspunzi via mail ti as fii recunoscator
inca odata respect !

Comment from writeman
Time November 1, 2009 at 2:32 pm

Doyle, bine ai venit! nu fii suparat ca Mihai e eroul, e din cauza limbajului articulat. felicitari si tie, nu doar lui!
bine-ai venit Mihai!

Comment from tod
Time September 28, 2010 at 11:18 pm

HEHE, mai Mihai, ce mica e lumea asta! uite ca m-au dus si pe mine pasii prin zonele astea pe care le-am vizitat cu ajutorul tau anul trecut. Acum reciteam scrisorile tale sa compar cateva impresii din calatoria mea cu ale tale. Sa stii ca si eu am un desen de la baiatu’ ala…. Poate ca toti care trec pe acolo primesc in dar asa ceva :)
AAA…si sigur n-ai baut destul, ca lebedele erau acolo. Eu le-am vazut! si erau negre…

Pingback from O fotografie, un orăşel …. mai altfel | impresii din lumea mare
Time November 19, 2010 at 1:31 pm

[...] Vardzia cave city, în Georgia. Un oraşel care în vremuri de demult era locuit. Mai multe în scrisoarea pentru Amerikanu. [...]

Pingback from Echipamentul pentru călătorie și supraviețuire
Time January 14, 2011 at 6:45 am

[...] (pentru bandajare răni sau fixare atele) De asemenea poti arunca o privire si pe aceasta pagina: http://mongolia.ro/?p=1164 Tags: echipament pentru supravietuire, echipament supravietuire, pregatire 2012, supravietuire [...]

Write a comment