Main menu:

Site search

October 2017
M T W T F S S
« Oct    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

KILOMETRICII

Categories

Tags

Draga Gabriela,

Spargem ultimii bani georgieni pe care-i mai avem pe benzina, apa si ceva porcarii de mancat, si plecam spre granita, care e la cinspe’ kilometri. Na, c-am si ajuns. Partea de Georgia e asa cum o stim, cu zambete, urari de bine si o domnisoara in uniforma care-mi trage vreo doua complimente de ramas bun.
Turcoaicele in schimb nu ma vor deloc. Mai intai tre’ sa-mi cumpar viza de la un ghiseu ascuns, douazeci de dolari. Apoi sa ma plimb degeaba la alte doua ghisee de unde sunt trimis la un al treilea, unde trebuie sa-i fac asigurare lui Doyle. Aici e coada, iar domnul din spatele geamului freaca un calculator timp de cinspe’ minute fara sa schiteze vreun gest care sa tradeze cea mai mica urma de interes. Cand in sfarsit incepe sa functioneze, observ in cateva randuri bune nonsalanta cu care unii stiu sa se bage in fata. Imi vine si mie randul. Nu se poate pe cinci zile, nici pe o saptamana, ci doar pe o luna, fir-ar. Alti douazeci de coco. De-aici mai merg la un ghiseu, apoi la altul, apoi mi se zice ca gata, sa plec, iar de la ultima bariera sa ma intorc inapoi ca, binenteles, problem. La care ghiseu sa ma intorc, asta ramane un mister. Le iau la rand si reusesc, Alah e mare, welcome to Turkey. Ce bucurie! Sunt si mai aproape de casa acum.

Starea de gratie mi-e curmata brusc, dupa numai treizeci de kilometri, cand un politist infipt in mijlocul drumului imi face semn sa opresc langa alte vreo patru masini. Radar, felicitari! Am uitat sa zic ca merg pe o mini-autostrada cu doua benzi pe sens. Cat aveam? Uimitoarea viteza de 90km/h. Ma apuca dracii. Nu e nici cel mai mic loc de tocmeala. Mi se iau actele si se completeaza amenda. Intreb cu cat am depasit? 12km/h. Cum naiba, ca e limita de 80?!? Pai da, da’ cica motocicletele aici au alt regim, alta limita decat masinile. Ghici cat? Nu 70, nici 80, ci 78km/h, cel putin asa zic astia. Ii spun politistului ca niciunde pe unde am trecut n-am auzit de o tampenie de calibrul asta. Ridica din umeri. De altfel toata incalcarea asta a legii pare a fi o sarbatoare. Si soferii opriti, si politistii au niste zambete pe toata fata de zici ca se pregatesc sa incinga o hora. Eu n-am nici cel mai mic chef sa dansez cu ei. Mi-a pierit tot cheful de orice. Ce porcarie… saptezeci de dolari. Le spun ca n-am niciun ban. Ei imi zic ca o sa platesc la vama, cand ies, si daca n-o fac, nu ies, simplu. Asta nu cumva e chestia aia de o auzi la stiri, cu “dat in consemn la frontiera”? Plec fara sa salut.

N-am niciun plan clar cu Turcia asta. Stiu ca trebuie sa ajung la Istanbul, si dup-aia acasa. Cate zile fac pana acolo, unde opresc si cand, habar n-am. Asa ca merg. Ma agat si ascund dupa diverse masini care merg cu 100km/h si reusesc sa scap de vreo doua radare cu ajutorul lor. As vrea sa ajung la Samsun, dar cred ca e totusi prea departe pentru azi. Opresc o singura data, si daca tot sunt pe malul marii, mananc un peste pe care-l impart cu o pisica. Apoi prind o masina pe care parca o conduc eu, asa de pe gustul meu merge. Ma tin dupa el fara sa opresc vreo 250km. Nu-mi permit sa-l “pierd” Singurul lucru care ma opreste e noaptea, care se lasa incet. N-am cum sa mai ajung la Samsun. Asta e, ne e dor, dar nici sa ne grabim ca tampitii nu putem. Oraselul in care ne prinde intunericul se cheama Unye, si e o asezare draguta foc. Gasesc un hotel de buget redus, cu o parcare pazita peste drum si ies putin la plimbare. Imi pare rau ca n-am ajuns mai devreme aici, ca-mi place. Are o faleza frumoasa si niste stradute inguste numai bune de plimbat. Mananc ceva din mers si ma retrag in camera. Bag un dus rece si-mi spun noapte buna. Adorm cu capul plin de calcule, kilometri impartiti la zile, totul supra bani, ori dor, la patrat.

_MG_0298

Dimineata n-am inteles nimic. Ceasul imi arata o ora, telefonul alta, televizorul o cu totul alta, iar afara era inorat, drept pentru care nici ciorapii mei pusi pe pervaz nu s-au uscat. Erau spalati, ca sa nu fie nicio confuzie. Am impachetat tot, l-am scos pe Doyle din parcare si poc, am plecat. Poc e lantul. Mari emotii imi mai da bucata asta de inginerie. La fiecare oprire e si mai larg. De intins mai pot sa-l intind doar putin. Restul sunt rugaciuni.

Cum sa fac eu azi? Cum sa fac? Pana la Istanbul mai e o caruta de kilometri iar eu, iti spun sincer, nu mai am niciun chef de cautat locuri de dormit, cu toate ratacelile alea, si nici cu banii nu stau prea bine. Uite cum facem: eu plec. Asta e clar, la mers ma pricep cel mai bine. Si ramane sa ma orientez din mers ce, cum si unde. Si-am plecat.

Ajung la Samsun, locul unde trebuia sa opresc ieri. Ce bine-ar mai fi fost. Poate ca n-as mai fi avut dilemele de acum. Distanta asta pe care as avea-o pana la Istanbul n-am mers-o niciodata intr-o zi, nu m-am gandit niciodata sa merg atat, mai mult, daca mi-ai fi spus inainte sa plec ca o sa merg atat de mult intr-o zi te-as fi intrebat daca ai inebunit. Nu e asta in niciun capitol din manualul de motociclism pe care l-am invatat eu. N-am cum sa ajung. O sa vad. Spun adio marii pentru moment, si trec la munti. Daca ar fi sa merg distanta asta intr-o zi, asta probabil ar insemna sa merg repede. Ma rog, mai repede de 78km/h, si cine stie cate radare mai colectez pe drum, ceea ce nu numai ca nu vreau, dar nici nu-mi permit.

Dar drumul asta e atat de intins, drept si lat incat imbie la mers. Doua sute de kilometri fara sa opresc. Asta e conforul seii sau ce naiba? Ca n-am simtit nimic. Opresc doar asa, ca e bine din cand in cand sa opresti, si pentru benzina, dar vezi tu, nici asta nu e un motiv. Pentru ca Doyle si-a revenit si iarasi bea 3.7 litri la suta de kilometri. Am gasit eu o mufa de la filtrul de aer care era desfacuta si ii dadea calculele peste cap, se pare. Na, ca s-au facut aproape trei sute de kilometri de cand am plecat. Ideea e ca sunt eu gheroi, dar numai pana apune soarele. Nu merg noaptea. Asa ca oricati kilometri ar trece, cu asta nu pot sa ma pun. Bezna egal stop. Dar pana la bezna mai e ceva, mai ales ca in continuare nu stiu cat e ceasul. Continuam.

Ma tot agat de masini, ca sa evit radarele, dar nu-l gasesc pe ala care sa mearga in ritmul meu. Cu doua ma intalnesc, doua radare. Unul ma surprinde imaculat. N-am gresit cu nimic. In schimb al doilea, la cateva minute dupa ce masina dupa care ma ascundeam a tras pe dreapta, ei bine, ala mi-a dat niste emotii atat de mari incat m-au trecut toate transpiratiile. Eram mai mult decat sigur ca l-am luat. Si-am vazut si politistul care coboara din masina si vine spre mijlocul drumului. Nu, nu, nuuu… Si nu, ridica o mana, si-l opreste pe nefericitul din spatele meu. Asta, draga Gabriela, e minune, asa simt.

Patru sute de kilometri. In mod normal acum ar trebui sa ma opresc, asa e datina. Dar e mijlocul zilei, si nu vad nimic prietenos in jur. Bine, hai mai departe.

Se implinesc cinci sute de kilometri. Hai sa n-o mai dam dupa gard. Nu stiu mai Gabriela cum sa formulez ca sa nu fiu certat, dar o sa incerc. Acum mi-am dat seama si eu, sa stii, nu te mint. Dupa astia cinci sute de kilometri urmeaza autostrada pana la Istanbul, iar asta e singurul argument care-mi mai lipsea, ca sa nu mai opresc. O parte din mine, aia responsabila cu emotiile si simtamintele a stiut de la bun inceput, sau daca n-a stiut, macar a sperat ca astazi se va opri la Isanbul. Cealalta parte, cea rationala, e cea care spunea ca trebuie sa mai dormim o noapte pe drum. Stii ce spuneam eu inainte sa plec? Ca mi-ar parea rau sa ajung in Turcia si sa nu apuc sa o vad, din cauza dorului de casa. Stii ce spun acum? Ca putin imi pasa. Ca Turcia va ramane aici, atat de aproape incat pot sa ajung si pe jos daca vreau, asa ca nu ma impresionez deloc cu cuvintele mele memorabile. Bucata mea de departare, portia mea de aventura, toate astea sunt demult in spate, undeva dincolo de Marea Caspica, si nu mi-e rusine sa spun ca de acolo pana aici a fost o plimbare de dragul plimbarii, ca in tot timpul asta m-am uitat spre casa si nu in jur. Sunt om, si n-am cum sa ma pun cu asta. Mi-e clar. Astazi dormim la Istanbul. Arde-o, Doyle!

Am ales autostrada pentru ca pe langa faptul ca-mi sporeste sansele sa ajung pe lumina, cu toate ca ma costa, ma scuteste de eventualele radare de pe traseu. Ultimii kilometri sunt durerosi la propriu. Nu reusesc sa mai gasesc nicio pozitie in sa in care sa nu ma doara cel putin ceva. Sunt la cinzeci de kilometri de Istanbul, si vreo opt sute de la locul din care am plecat azi-dimineata, cand deja e intuneric. Aaa… intrarea asta in oras, cu o suta la ora, total haotic, ce dor mi-a fost de ea. Serios, chiar imi place, iar pe intuneric e si mai adrenalinic. Ma lupt printre masini, cu schimbatul benzilor si crosetatul prin trafic, profitand de prezenta celor cativa scuteristi cu care ma aliez si ajung intr-un loc care pentru prima data de cand am plecat azi-dimineata ma face sa incetinesc. Trec frumusetea asta de pod peste Bosfor. Marcel m-a manat pe aici. Marcel al meu, care cand avem mai mare nevoie de el a inviat din morti. Merg usor, pentru ca ma bate vantul, iar in jurul meu toate luminile Istanbulului sunt aprinse. Uau…

Ajung la capatul podului. Desi stiu exact unde sunt, de unde vin si incotro ma indrept sunt luat prin totala surprindere de niste cuvinte scrise la capatul podului. Ma emotionez rau, sunt muci. Ochii umezi imi citesc asa, simplu: “Welcome to Europe”. Zambesc, oftez. Bine te-am gasit…

Istanbul-ul imi ramane unul din locurile de suflet. Ma uit mai mult in parti decat inainte. Ah, ultimul bastion al Orientului din calatoria mea, si primul pe care l-am cunoscut in viata asta. E neschimbat. Aceleasi stradute pline de magazine cu marfuri care-ti fura ochii, aceeasi aglomeratie, acelasi miros. Imi e acelasi maxim de bine.

Ajung la hotel, primesc o camera in care sunt inghesuite sase paturi si ies putin la aer. O sa stau doua zile aici. Imi odihnesc oasele care ma dor toate dupa ziua de azi. Cat e de frumos, cat de mult imi place. As bea o bere undeva, sa sarbatoresc. Sunt practic acasa acum. Gasesc o terasa pierduta pe o straduta, unde nu se inghesuie turistii aia adevarati, care nu-mi plac mie si sunt intrebat din mers de catre omul responsabil daca nu vreau sa beau ceva. Joaca si el o tabla cu un amic, ca oricum n-are niciun client. Ba da, as bea o bere, dar cu o singura conditie, sa joci o partida si cu mine. Imediat. Am jucat trei, si-am baut doua, cu vreo doua pisici drept spectatori. Am plecat spre hostel cu promisiunea ca maine ma intorc aici sa mananc.

_MG_0315

_MG_0320

Gabriela, sunt varza. Atat de aproape incat dac-as spune-o mai tare s-ar putea sa ma si auzi. Voi fi acasa in cateva zile, mai putine decat degetele unei maini. Ce obosit sunt… noapte buna, of.

Si-a venit si dimineata. M-a gasit la fel de varza. Sunt atat de ingandurat ca nici plimbarea prin frumosul Istanbul, care ma asteapta, nu stiu daca va reusi sa rezolve ceva. Ma duca sa beau o cafea pe una din strazile de aici, din cartierul Sultanahmet. Imi place acum, ca spre deosebire azi-noapte, e liniste. Petrecaretii inca dorm probabil. Sunt singur la o terasa si-mi trezesc gandurile la o cafea. Unul cate unul casca si se aseaza pe hartia din fata mea. Apoi am plecat sa ma plimb. Ca sa am si un motiv am cautat niste saibe. Am de gand sa fac o smecherie prin care sa intind lantul peste limita pe care-a prevazut-o fabricantul. Fir-ar el de lant, e singurul meu stres de acum. Am si gasit ce vroiam, repede, si mi-am continuat plimbarea. E frumos totul in jurul meu. Imi place mult aici, dar parca sunt in alta parte. Am fost si la Moscheea Albastra. Am mai fost aici, dar as mai veni de o mie de ori. Am luat strazile si stradutele la rand. Nu m-am indepartat prea mult, asa ca am inceput sa trec prin aceleasi locuri de doua ori. Vai de capul calatorului, ce pierdut mai e el acum, ajuns la liman. E la granita cu depresia toata treaba asta. Nu-i problema, ca ma asteptam. E o stare cu care trebuie sa ma obisnuiesc. Dar oricum mi-ar fi mie, Istanbulul ramane minunat, si multumesc mult, mult de tot.

_MG_0324

_MG_0330

_MG_0336

_MG_0337

_MG_0343

_MG_0454

Ultima chestie a fost sa ma intorc la terasa pustie a prietenului meu jucator de table. Hei, ai zis ca ma granesti azi. Gata, in zece minute. Se aprinde focul. Celine Dion, din doua boxe mici, canta de Titanic. “Far across the distance…” i-auzi tu vorba de duh la ea.

Am fost hranit, am pus si mana pe o chitara careia ii lipsea o coarda, am si cantat putin, prietenul meu a vrut sa-mi faca un discount drept rasplata si eu l-am refuzat. Mai tarziu au aparut Alexandru si Mark, cu care am colindat nitel strazile orasului in cautarea unei beri, pe care tot la terasa mea tarzie am gasit-o mai tarziu. Se duc si baietii acasa.

_MG_0456

Dimineata tot calatorul a deschis ochii la sapte. Ne-am mic-dejunat, si-am mers cu Alexandru la o cafea incercand sa tragem niscaiva concluzii. Concluziile erau la alta masa pentru ca singurele chestii pe care am reusit sa le tragem miroseau. A inceput si ploaia, una din-aia de zici ca nu se mai opreste pan’ la pensie, numai buna de plecat. Si m-am pus pe impachetat.

Draga Gabriela, in momentul asta parasesc Istanbulul, cu directia Romania. Ploua, suntem obositi, si eu si Doyle, si nu inteleg nimic, o iota. E ultima scrisoare si e cel mai important lucru pe care-l am in buzunar. Mai e putin si bucla mea se inchide si odata cu ea pun si eu pixul in cui. Iti multumesc tie, si celor asemeni tie, ca m-ati crezut. Inca nu realizez ce mi se intampla, cert e ca stiu ca voi sunteti singurii responsabili pentru zambetul mustacit care-mi ridica un colt al gurii acum, in timp ce incalec.

Contact. Doyle, mergem acasa.

Comments

Comment from meshi
Time October 31, 2009 at 6:26 pm

the eagle has landed

Comment from cristi
Time October 31, 2009 at 7:16 pm

ultima scrisoare tre’ sa fie cu bucata istambul-bucuresti ca sa fie cercul complet :)

Comment from mama
Time October 31, 2009 at 7:55 pm

Am dat F5 si am ajuns aici.Nu stiu cum. Nu sti de ce. Da daca am ajuns vreau sa zic ca ma bucur ca existi. Pa.

Comment from duc
Time October 31, 2009 at 8:28 pm

Cristi are dreptate, si merita sa-i dedici lui Doyle ultima scrisoare:)

Comment from sailordana8
Time October 31, 2009 at 9:14 pm

Draga Mihai…trebuia sa fi ajuns un pic altfel..Oricum, mai ai cativa kilometrii pe care trebuie musai sa-i acoperi. Mai vrem, si cum nu poti sa ne lasi asa, cred sincer ca mai planuiesti ceva. A da, si sa nu uiti de berea aia pe care trebuie s-o bem impreuna! Nu stiu daca o sa fie no.7 ruseasca, dar gasim noi ceva pe aproape.

Comment from Cioban Victor
Time October 31, 2009 at 9:27 pm

Bine ai venit!Jos palaria pentru tot ce-ai facut.Imi pare,insa,rau ca n-am putut veni si eu sa te astept(cu ceilalti)la Drajda.Mi-ar fi placut sa te ridicam pe brate deasupra capetelor,in ovatii,ca pe un mare invingator si sa degustam o tuica de pruna,dar eram in celalalt capat de tara.Am facut,totusi,pe dracu-n patru cand am auzit c-ai sa fi acolo si ti-am trimis o mostra.Sa o savurezi in tihna.Odihna placuta!

Comment from Cioban Victor
Time October 31, 2009 at 9:37 pm

Daca eram acolo,sigur,mai pierdeai o noapte.Acasa,la tara,cu toti care te asteptau.Nu lasam pe nimeni sa plece.Era de coma.

Comment from Cioban Victor
Time October 31, 2009 at 9:53 pm

Bine ai venit!Jos palaria pentru tot ce-ai facut.Imi pare,insa,rau ca n-am putut veni si eu sa te astept(cu ceilalti)la Drajna.Mi-ar fi placut sa te ridicam pe brate deasupra capetelor,in ovatii,ca pe un mare invingator si sa degustam o tuica de pruna,dar eram in celalalt capat de tara.Am facut,totusi,pe dracu-n patru cand am auzit c-ai sa fi acolo si ti-am trimis o mostra.Sa o savurezi in tihna.Odihna placuta!

Comment from mama
Time October 31, 2009 at 9:56 pm

http://www.youtube.com/watch?v=9WTPdm7XinM&feature=related

Comment from Adrian
Time October 31, 2009 at 9:56 pm

Partea finala pare un pic umbrita de ganduri…de ce?

Comment from cristina
Time October 31, 2009 at 11:18 pm

ar trebui sa imi pun o poza cu catedrala de gat, sau un medalion, poate totusi, sfanta intelepciune se transfera cumva, ca tare mare nevoie mai am;dadada!

Ti se mai cere scrisoare cu dedicatie:Doyle;eu ma gandeam, inainte de a deschide,sa scrii una cu “Draga Mihai”

(tie, iti, ti),chiar asa!

okokok,nu depasesc!!!

SOCIETATEA CIVILA DIN PETRILA TE ASTEAPTA!

(sefuuuuuuuuuuuuuuuuu!!!!!)

Comment from gabriela
Time November 1, 2009 at 12:23 am

Eu iti multumesc ca ai avut grija de voi pana la destinatie si inapoi! Poate totusi te razgandesti si ultimii kilometrii vor fi asternuti cu “Draga Marcel, Doyle si, nu in ultimul rand, Mihai…”. Oricum, abia astept sa petrecem de ziua noastra :) LA MULTI ANI, GHEROIULE!

Comment from Oliver
Time November 1, 2009 at 3:06 am

Felicitari pentru tura.A fost de neuitat.

Comment from mihai
Time November 1, 2009 at 3:24 am

am vazut ca e update si a fost prima data cand nu am citit repede si pe indelete. am mancat. am vazut un film, am pus copilu la somn si am vrut sa ma apuc. era putin trecut de 12. m-am razgandit. am luat o sticla goala de cola, am pus in ea niste rom si am iesit in fata scarii. l am chemat pe inca un cititor de mongolie ce isi face veacu la etaju 2 si am baut nitel in fata scarii si am discutat. am venit si am citit.

ce pot sa zic, gugain s a intrebat toata viata de unde venim, cine suntem, incotro ne ducem. tu ai aflat.

si nu in ultimul rand, stii ce a facut pavlov cand i a murit cainele?
i-a mai dus mancare inca doua saptamani. asta o sa facem si noi asteptand o noua poveste.

sa fie sanatate, sa fie multa.

Comment from razvan
Time November 1, 2009 at 4:00 am

Felicitari pentru idee, expeditie, blog, poze si in general tot.

Daca te mai gandesti sa mai pleci in expeditii (cred ca multi speram ca da) si iti pui problema finantarii, da-mi un mail, ne-ar placea sa te ajutam cu cat putem. Suntem o firma care a mai spijinit proiecte indraznete si in trecut. In rest, multa bafta in continuare, pe unde te vor mai purta drumurile.

Comment from mama
Time November 1, 2009 at 9:23 am

Am promis ca va zic.
Si va zic.
Mihai a ajuns acasa.
Acasa lui.

Comment from Vampiru
Time November 1, 2009 at 9:39 am

URAAAAAA…..3 x URAAAAAA!!!!!!!!

Comment from tizu
Time November 1, 2009 at 11:22 am

Multa stima.

Comment from Bob
Time November 1, 2009 at 12:35 pm

cel mai tare : Ochii umezi imi citesc asa, simplu: “Welcome to Europe”. Zambesc, oftez. Bine te-am gasit…

Comment from Mary
Time November 1, 2009 at 12:46 pm

Mihai, bine-ai venit acasa, pe meleagurile petrilene. Si poate, din obisnuinta data de cele 4 luni calatoare, din drag de noi, din drag de Doyle, de Mama si de viata, ne mai scrii cateva randuri. O ultima scrisoare.
Sa-ti fie bine, sa-ti fie cald, sa-ti fie dragoste, calatorule!
Bun venit!

Comment from danucblog
Time November 1, 2009 at 1:32 pm

Omule esti genial! Verific zilnic pagina asta ca nu mai am rabdare sa citesc ce-ai mai vazut. Mereu, mereu am grija sa am o cafea in fata cand citesc. Tot respectul si drum bun!

Comment from cristina
Time November 1, 2009 at 1:53 pm

Petrila te imbratiseaza cu caldura, admiratie,multumiri, pentru tot ce ne-ai daruit, pentru tot ce ai indurat!
ce faci? cum te simti?
a,da, esti acasa ta acum!
BINEA-I VENIT!
BUN RAMAS!

Comment from mama
Time November 1, 2009 at 2:03 pm

Acum doarme foarte frumos, in patul lui. Ce bine e………

Comment from Antoaneta Roman
Time November 1, 2009 at 6:23 pm

Daca n-ar fi si comentariile mamei tale, n-ar fi la fel. Faine fotografii, fain blog, o stare de spirit minunata, suntem atâtia care nu am cumparat kilometri dar ne-am bucurat de ei. Numai de bine, Mihai, Doamne ajuta de cât mai multe calatorii.

Îmi pare rau ca n-am stiut ca ajungi la Stambul, cisterna subterana (Yerebatan Sarnici) e unul dintre locurile fermecate de acolo.

Comment from Spirit Honda
Time November 1, 2009 at 6:51 pm

Bine ai revenit! Ce mama faina ai! Ce noroc pe tine sa iti inteleaga calatoriile!

Comment from Rave
Time November 1, 2009 at 8:03 pm

Doamna Barbu, sa va traiasca!

Comment from M.
Time November 1, 2009 at 8:16 pm

Imi pare bine…si imi pare rau. Regret ca ai pus punct la ultimul capitol. Imi pare bine ca am vazut o parte din lume prin ochi de calator, din cuvinte, din cadre. Cred ca ti-am mai spus…ai inspirat, ai dat curaj si ti-ai castigat multa admiratie si respect. Multumim pentru ca ne-ai lasat si pe noi sa-ti traim visul. Astept la randu-mi o continuare in orice forma…
P.S: Mama ta e super simpatica !:D >:D<

Comment from Laurentziu83
Time November 1, 2009 at 9:36 pm

Felicitari pentru munca depusa in realizarea jurnalului de calatorie. Sunt convins ca nu banii stransi din vanzarea kilometrilor au acoperit cheltuielile calatoriei, ci a costat mult mai mult. Oricum ar fi, la urmatoarea excursie de a ta, vreau sa se gaseasca pe motor o bulina cu numele meu, de piatra nu e nevoie, oricum spatiul e restrans. Imi pare rau ca am aflat prea tarziu de aceasta calatorie, dar acum nu mai conteaza.
Banuiesc ca ai aflat si tu, ca si cel din linkul de aici: http://www.reno.ro/index.php?showtopic=68087&view=findpost&p=1969550 , raspunsul la intrebarea: De ce plecam de acasa?

P.S.: pana la urma ai mai platit vreo amenda la iesirea din Turcia?

Comment from Anonim
Time November 1, 2009 at 11:16 pm

Omule,eşti tare!
Ai plecat,ai vazut,ai cucerit,te-ai intors.
Toata stima.

Comment from zli
Time November 1, 2009 at 11:47 pm

cat stai acasa?

Comment from mircea
Time November 2, 2009 at 1:16 am

Am plecat azi din Petrila catre Timisoara si ma gandeam la tine. Ma gandeam ca daca mie mi-e cam frig in masina (de-abia plecasem), cum ti-o fi tie.
Apoi m-am gandit ca exista o sansa sa fi ajuns totusi in Petrila si am belit ochii dupa Doyle. Banui totusi ca se odihneste in vreun sopron ocrotitor.
Vorba cuiva de mai sus, cred ca o sa mai deschid site-ul asta vreo doua saptamani, ca sa vad pe unde-ai mai umblat.
Bine-ai venit acasa!

Comment from mama
Time November 2, 2009 at 9:24 am

nithohirss.
Cu tine chiar am o treaba.
Hai la Petrila. Nu in Mongolia. Hai ca poti. E simplu, pur si simplu te ridici si pleci. POTI???
LASA DIACRITICILE……..lumea si viata asta e de belea. Blana frate. Intelegi ??

Comment from mama
Time November 2, 2009 at 9:26 am

Sa nu zici ca dormi cind io vorbesc cu tine.
Rusinica baiete.
M-ai suparat rau de tot.

Comment from Cosmin
Time November 2, 2009 at 10:24 am

Nu mai am cuvinte…

Comment from bogdan
Time November 2, 2009 at 10:55 am

felicitari Mihai pentru toata aventura si spiritul tau. Astept cartea ;)

Comment from dor
Time November 2, 2009 at 2:07 pm

buna Mihai!
s-a scris tot ce se -si- ce nu se putea!important e ca multa lume a trait Emotii,stari,etc…. alaturi de tine!
imprastii dragoste in jurul tau(si cred ca si tu primesti ),cred ca e cel mai important!bafta in continuare,asteptam cu sufletul la “gura” cartea;esti iubit si tu si MAMA ta.

Comment from nithokriss
Time November 2, 2009 at 10:41 pm

buna seara,stimabila doamna,v-ash accepta cu drag invitatzia la petrila dak mi-ar permite timpul!in skimb,va ashtept la o cafea in bucureshti dak doritzi shi kiar avetzi o treaba cu mine…io nu sunt in masura sa ma deplasez in aceste conditzii!nu ma ascund,nu fug,pot teoretic shi fizic,timpul shi scopul ma impiedica sa o practic! refritor la “diaCRITICI”ma tem k m-atzi perceput total greshit,deshi s pare k mihai a intzeles mesajul…nici o problema,rezolvam shi asta…dak mai avetzi curiozitatzi va ascult:) toate cele bune shi somn tihnit!

Comment from Camelia
Time November 3, 2009 at 5:22 pm

Hai că mai ai putin:D, felicitari:D

Comment from Adrian
Time November 4, 2009 at 2:15 am

Impresionanta determinarea de care ai dat dovada si eu sunt motociclist trecut prin multe si m-am regasit in multe intimplari prin care ai trecut .Dupa ce am terminat de citit jurnalul tau am citit si de ceilalti 2 Alexandru si Mark cu care te cunosteai si nu am inteles de ce nu a-ti
mers impreuna . Felicitari , Adrian

Comment from ketty
Time November 6, 2009 at 9:12 pm

Bun venit acasa…PETRILA este fericita ca pe cai putere ai facut drumul HOARDELOR TATARE….dar ele nu au ajuns pe Valea JIULUI….TU ai ajuns la ei si te-ai intors…. plin de bucuria reusitei….
asteptam albumul comentat al traseului….poate asa in viitor elevii vor invata mai cu placere geografiia si istoria lumii….
LA MULTI ANI!!! DE SF. MIHAI….
multa sanatate, noroc si fericire ….
fam. Puscasu
Petrosani- Lonea

Comment from Toni
Time December 1, 2009 at 6:24 pm

Pai , cum s-a terminat?…sosirea acasa?…etc?

Comment from mamalor
Time December 4, 2009 at 11:48 pm

Draga Laurentziu83
Multumesc. Pentru mine conteaza sa zic asta.
Pentru mine conteaza mult ca te-am citit.

Comment from cristina sandor
Time December 26, 2009 at 4:12 am

hello;
nu stiu cand,nu stiu ce, a declansat amintirea timpului in care ziceam ca faceam speologie, in care fotografiile vazute, in mare parte reprezentau miracolele subterane…dar sigur,in timpul in care eu eram in pantecul Geei, unii dintre voi, erau in alte pantece…ce de vremeeee..,ce de vremuri, ce refugii…
ideea e, dragilor, plecati de acasa, si mai apoi,reveniti…Nu detaliez ce poate insemna acasa…,nici plecatul de acasa, caci am tot citit, nu?
Ori in ce caz, iata, m-am ales cu amintiri inviate,drept pentru care nu pot zice decat, multumesc!

Comment from cristina sandor
Time January 1, 2010 at 5:08 am

Extensie la termenul “acasa”:
NUUUUUUU, NU PROGRAMUL TV, ci alt program…
Un parinte eremit spunea printre altele, ca ai este dor de acasa;apoi a explicat ce inseamna acasa;cimitirul, mormantul…,nu era deloc macabru;iata pietrele funeerare mongoleze…

Comment from lucian
Time January 19, 2010 at 8:52 pm

Bravo.
Pana la urma in viata ramai cu amintirile. Daca Doyle a fost in pericol sa fie furat sau nu… amintirile frumoase nu ti le poate fura nimeni. Pe cand cartea? Numai bine, Lucian.

Comment from Corneliu
Time January 23, 2010 at 11:11 am

Ce mi-ati facut dom’le?Am virsta mult mai apropiata de cea a tatalui dvs. decit de dvs.si va marturisesc faptul ca de mult n-am mai citit ceva asa de captivant in materie de note de calatorie.M-ati facut sa rid cu lacrimi si uneori chiar sa-mi dea cite o lacrima, fara sa rid(spre rusinea mea de mascul alfa) .Mi-ati adus aminte de tinerea mea, cind aflindu-ma in unele din zonele pe care le-ati strabatut am observat ce mare diferenta era intre comportamentul celor ce reprezentau autoritatea(functionari,militieni ,vamesi etc),si oamenii de rind.Acestia din urma erau, asa cum ii prezentati si dvs.extraordinari,gata sa te ajute ,uneori cu riscuri mari pt ei(la vremea aia) in timp ce functionarimea,animale de prada ce mai calea-valea.E trist ca lucrurile nu s-au schimbat(in ce priveste functionarimea),dar e placut sa vad ca oamenii de rind nu s-au schimbat nici ei.Asta imi confirma o banuiala a mea de tinerete, ca tot raul din lumea asta e facut oamenii politici si extremistii religiosi care, prin politicile lor ne fac sa ne omorim intre noi.Va felicit pt. curajul masurat si ma astept sa nu treca mult si sa ne faceti partasi pe noi, astia mai comozi(poate chiar lipsiti de curajul de a ne rupa de naclaiala asta in care traim) ,la o noua aventura!

Comment from roninu
Time February 9, 2010 at 12:58 pm

Salut
As fi vrut sa scriu mai multe, de fapt chiar am inceput, dar ar fi fost aceleasi chestii pe care le-ai auzit (citit) si de la altii si care poate s-au exprimat mai bine decat mine. Dar ceva tot vreau sa iti spun: OMULE, ESTI MAREEE!!! Din toate punctele de vedere!

Comment from Paul Vaduva
Time February 15, 2010 at 3:38 pm

Multumesc Mihai.

Multumesc ca mi-ai adus aminte de anuminte lucruri, multumesc ca mi-ai pus alte ganduri in ganduri in minte, multumesc pentru tot.

Cand o sa fiu mare vreau sa ajung ca tine si poate si mai mare.

Am citit tot ce ai scris si nu pot sa zic ca mi-a placut pentru ca este un cuvant prea mic pentru ceea ce simt, pot sa spun ca de cand am descoperit mongolia.ro vorbesc zilnic cel putin cu o persoana despre tine, despre site, despre ce idei si vise imi dezvolta povestile tale.

Iti doresc toate cele bune, iti doresc sa nu te opresti niciodata din visat…

Paul

Comment from Monica
Time April 16, 2010 at 8:33 pm

Sunteti romani,nu?Bravo!!!!!!!

Comment from cristiCAF
Time May 12, 2010 at 4:02 pm

bravao mihai…
si nu pot sa nu-ti zic si eu multumesc pentru ca m-ai luat si pe mine in calatoria ta traind o fractiune din bucuriile traite de tine in cele 4 luni. io am pornit la drum mai tarziu (am descoperit mongolia.ro cu intarziere) dar m-am bucurat concentrat si neintrerupt, aproape, 2 zile, iar acum sunt coplesit de mongolia si caut sa o descopar, sa mi-o aduc mai aproape prin cautari pe net…
p.s. ai fost “contemporan” in descoperirea mongoliei impreuna cu o simpatica doamna arfitect ce a predat in aceeasi perioada la ulaanbator, veronica… http://vrijaya.blogspot.com/
bravo si la mai multe “… .ro” :)

Comment from George
Time November 13, 2010 at 8:09 pm

Am terminat de citit tot putin cam tarziu am descoperit mongolia.ro oricum sunt impresionat

Bravo si la mai mare :)

Pingback from O fotografie, final de drum | impresii din lumea mare
Time November 22, 2010 at 1:31 pm

[...] până atunci. Mai aveam un pas până “acasă” de tot. Nu prea mai inţelegeam nimic. Gabrielei i-am povestit mai [...]

Trackback from montres oakley
Time March 24, 2014 at 11:11 am

montres oakley…

some devit rriver! Andy s’av’e rrtre d茅sormais un jesony ericssone homme qui a sa propre tuture et qui the pr茅pare 脿 quitter familial douildelawaret nid en afin poursuivre s 茅tus iversit茅. Du hen house, crises d’angoisse 脿 r茅p茅tition au sein signifi…

Comment from how to download nike plus to ipod
Time April 11, 2014 at 7:07 am

000 distance over 6 Monaten
how to download nike plus to ipod http://www.covavee.be/nikeairmax.asp?p=57

Comment from Moncler Frakker
Time October 1, 2014 at 8:28 am

The actual longer might it be just before THREE-DIMENSIONAL printers may use numerous elements and so are involving adequate power to let users to help make their unique handgun…?? (it may probably be accomplished right now if someone desires to the particular areas together). I”"m afraid the actual negative aspects connected with 3D IMAGES printing ought to be planned together with the tree-hugging, good-for-the-earth aspects…

Comment from Retro air jordans
Time September 1, 2015 at 6:29 pm

Stay up to date with retro Air Jordans and other Jordan shoes as well as Michael Jordan history. Nice Kicks has Jordan shoe release dates for cheap jordan shoes 2016. Never miss such wonderful online store to offer air jordans for cheap. Many 2015 newest cheap air jordans come out and hurry up to enjoy jordans free shipping here.

Comment from 土日祝も発送 100%品質保障
Time September 1, 2015 at 7:47 pm

I だけ できませんでした 離れて行くあなたサイト 前私は実際にことを示唆している楽しんで 標準 情報 人 電源が あなたのためにのお客様|あなた} {訪問者に? クロスチェックを調査 | するために 着実 | 再度は| つもりつもりされています新しい投稿
土日祝も発送 100%品質保障 http://www.durerhaz.com/full-23383-182.html

Comment from 完売これで最後 hot高級品
Time September 1, 2015 at 7:47 pm

うわー cuzのはこれは非常に 役立つ偉大 仕事!おめでとうとそれを維持します。
完売これで最後 hot高級品 http://aestheticamedicalcenter.pl/class-24569-165.html

Comment from 人気ランキング 完売これで最後
Time September 1, 2015 at 7:48 pm

うわー、それは珍しいでした。 本当に長いコメントが、私は表示されなかった私のコメントを提出クリックした後、私は書いています。ガルルル…よく私は再び上にすべてのことを書いていませんよ。 とにかく、ただ言いたかっ優れたブログ!
人気ランキング 完売これで最後 http://stablesgardens.com/class-24724-176.html

Comment from 新作が熱い販売 完売これで最後
Time September 1, 2015 at 7:48 pm

うわーが、それは私がしたものだ探検、何のためデータ!これをここに| 現在は、既存の ウェブサイト、これのおかげで管理者ウェブページ。
新作が熱い販売 完売これで最後 http://tabrizdance.com/class-24671-212.html

Comment from 台中援交
Time February 7, 2016 at 12:00 pm

璇寸櫧浜嗗氨鏄病鎰熻 台北外送茶鈥滄垜褰撴椂鐪嬩粬鍙韓涓�浜猴紝鏃墮棿鍙堜笉鏄緢鏅氾紝涔熸病鏈夋彁闃蹭細閬亣涓嶆祴銆 台北外送茶 傗�濄�備粬浠粫璺洖鍒扮幇鍦烘椂鎵嶅彂鐜板コ闈掑勾琚挒浜嗐� 援交?灞忎笢 援交 涔′笅鏈夊緢澶氫負浜嗚繍閫佺敇钄楄�岀洊鐨勫皬鐏濺绔欍�備漢浠父璇達細鈥滄弧鎷涙崯錛岃唉鍙楃泭銆備竴銆佸箍緗椾笓涓氳鐩稿叧淇℃伅錛屽湪鍧氬畾鐩爣涓撲笟闄㈡牎鐨勫熀紜�涓婏紝榪涜鍏ㄩ潰鏁村悎錛岀瓫鏌ュ綊綰沖嚭閽堝鎬ц緝寮虹殑鐭ヨ瘑鐐癸紝閫愪釜鍑葷牬錛 全套?鏂板 全套 瑕佺礌錛氳繖鏄疨SV鐗堟湰鏈�澶у崠鐐癸紝鍊熷姪3G鎴栬�匴IFI鍔熻兘錛屽ぇ瀹跺湪娓告垙涓彲浠ラ殢鏃墮個璇峰ソ鍙嬪弬

Comment from 台中援交
Time February 19, 2016 at 10:08 am

是個被大自然寵壞了的地方 桃園援交鳳伢子看來魁的大門開著先落這里。我最感動的是嚴師傅和王師傅的配 桃園援交 合台北一夜情,因為他們都熟悉,主動協調著 一夜情 安裝的事宜,我原來還準備,現場指揮下桃園外送茶,結果回答我的就是,放心,肯定沒有問題,爭取一步到位高雄外送茶,不用協調的秋艷兒原創走進北寧灣之初印象,8,10,11號樓01 04戶型廚房設計如下我也曾比較過胡慶康和易綱兩個版本,感覺還是易綱的好。” 一夜情 。而負責達芬奇家具進出口業務的上海久盛報關有限公司的一位工作人員7月11日向媒體表示,達芬奇家具一直都有中國產的貨物和國外進口的貨物“到國外再回到國內就屬于國外生產了,其實很多都是國產貨 一夜情。他的“散文” 一夜情

Write a comment