Main menu:

Site search

October 2017
M T W T F S S
« Oct    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

KILOMETRICII

Categories

Tags

Draga Robert,

Am facut ochi pe la cinci, initial. Oricum am adormit foarte greu, din cauza caldurii si a gandurilor multe. Apoi pe la sapte, si la opt am reusit sa-i si tin deschisi. Daca nici azi nu plec, cred ca-mi fac buletin de locu asta. Pentru ca la Ikuru e coscogeamite blana. S-a trezit si jupanu’ cu ochi migdalati pe la noua si am fost impreuna la piata sa vedem daca reusim sa facem copii dupa cheile pierdute. Nu, nu reusim. Urmeaza iar drumul lung de acasa pana la parcare, echipat si prin caldura.

007-001

In parcare aflu de la Mr. Paznic, altul decat aia rai de-acu doua zile, ca a facut armata cu soldati romani. Ikuru ma prezinta si iar aud intrebarea “adin?”, adica “singur?”. Da, adin.

Si plec. Azi nu am o tinta prea clara. Nu stiu daca sa trec la rusi sau nu, desi e cam mult de mers, nu stiu daca sa dorm la Mariupol au ba, sa caut hotel sau sa pun cortul in boscheti. Probabil ca o sa ma decid in mers. Trebuie sa recunosc ca la momentul asta al calatoriei mele nu sunt chiar optimist. Ultimele experiente ma fac sa-mi pun tot felul de intrebari despre estul asta, mai mult, ma fac sa-mi dau tot felul de raspunsuri tampite. Dar am alta optiune inafara de a merge inainte? Nu, sa stii.

GPS-ul Marcel imi propune doua variante de traseu. Unu mai scurt, dar pe drumuri secundare, si altul cu cinzeci de kilometri mai lung, dar pe drum national si in opinia lui mai rapid. Am de ales intre doua feluri de uzura. La Doyle ma gandesc, Optez pentru traseul mai scurt, 350 km. Am ales bine, merg cu 110km/h constant. Drumul e in schimb foarte valurit. E ca si cum as merge spre mongolia cu o barca cu motor, pe mare. Un motiv in plus sa cred asta este si pentru ca totul este absolut pustiu. Din cand in cand mai apare cate un sat fantoma, cu fel de fel de cladiri care odata au fost majestuoase, iar acum zac abandonate si batute de vreme in centru. Pe langa care la fel de majestuos si batut de vant trec eu, OZN-ul din Carpati. Adevarul e ca sunt o prezenta ciudata in peisajul asta. Cei cativa doi oameni de pe strada ma petrec cu privirea, dar se sfiesc sa faca vreun gest de incurajare, mai mult, nici la salut nu prea reusesc sa raspunda.

Ma indrept spre Mariupol, urmand ca maine sa pasesc timid in mama Rusie. Stiam eu ca pe drum planul are sa devina mai clar. Monotonia e intrerupta, iar eu sunt trezit pentru o clipa din somnul meu ambulant cand cu coada ochiului, vad in stanga o portiera de masina deschizandu-se, si dinauntru sarind un domn militian. Pare ca mi-a si facut semn cu bastonul, dar nu sunt sigur. Oricum ar fi, e tardiv, am trecut de el. Ma uit in oglinda, ce-i de facut? Imi bag picioarele, mai mult decat sa incetinesc o idee n-am de gand. Si vad ca masina o ia din loc in directia cealalta. Misto. Zambesc putin la gandul napraznic ce-mi incearca mintea, acela ca la o adica, cu Lada lor nu m-ar prinde. Ce tare sunt!

Inca o suta de kilometri trec ca si cand nici n-ar fi fost, si exact cand Marcel imi arata ca mai am doi kilometri pana la Mariupol – militieni, din nou. De data asta chiar n-am facut nimic, probabil vor doar sa se uite la motocicleta. Surpriza, sunt vinovat, dar ne ponemayu de ce. Sa fie oare aia de mai devreme, care m-au dat prin statie si m-au ajus fara ajutorul batranei Lade? Domnul militian imi tot explica aratandu-mi spre spate, iar eu ii desumflu toata teoria in mod repetat prin traditionalul “ne ponemayu”. Dar dupa a nu stiu cata incercare e clar. Voi fi pedepsit pentru ca am mers inainte de pe o banda de facut stanga, in pustiu. Refuz sa cred ca vorbeste serios, dar da. Imi arata legea, care la final zice ca cinci sute de strepsilshi. Uau! Am inteles mai baieti, dar de data asta sunt pregatit, stati linistiti. Scot o hartie de o suta si o flutur ostentativ. Nimic, nicio reactie. Mai mult, mi se spune ca trebuie sa platesc la banca, nu la ei. Mda, adevarul e ca baietii arata putin altfel, ca un upgrade al celor ce m-au lasat lefter, mai profi, ca sa zic asa. Incerc sa-i induplec cu traseul meu si miile mele de kilometri. Tot nimic. Pana cand, deodata, mi se dau actele inapoi si cu un semn foarte dezaprobator din cap mi se ureaza drum bun. Nu stau sa mi se spuna de doua ori. As minti daca as spune ca n-am ramas totusi cu o aroma de gust amar. Ma tot bantuie vorbele lui Ikuru, alea cu estul care doar inrautateste situatia.

Mariupol. Dupa cinci sute de metri Marcel se face negru. E mort. Incerc tot felul de metode de resuscitare, dar nimic. O fi caldura. A mai facut el o data asa, prin Croatia. Singura solutie e sa asteptam putin. Isi revine fix cand nu mai speram, dar trackul zilei de azi a disparut. Fir-ar. Oboseala mea cred ca accentueaza fiecare stare prin care trec. Sunt foarte suparat din pricina track-ului asta. Asta-mi mai trebuia acum. Merg inainte. Ies din Mariupol si-o sa ma indrept spre rusi. Daca gasesc un loc de dormit bine, daca nu, boscheti, sosesc! Ies din orasul asta dandu-ma mai intai cu capul de un mastodont de metal, care scoate fum pe toate gaurile. Nu stiu ce e chestia asta, dar eu asa o uzina n-am mai vazut pana acum. O trec si pe asta pe lista lucrurilor care ma sperie.

Mergand asa, imi iau adio de la potentialul pat de odihnit spatele si visat visele. In dreapta, ca cea mai buna veste pe ziua de azi, apare de dupa o colina… Marea Azov. Aaa…, in sfarsit ceva de acasa. Asta cred ca e de fapt gandul care ma linisteste putin. Fac dreapta fara sa mai stau pe ganduri. Plaja, nisip si, minune, corturi! Am in fata un fel de Vama Veche, asa cum imi imaginez eu ca arata acum vreo cinspe ani. Un domn ma intampina si pleaca cu zece strepsilshi de la mine, pentru campare. Da, azi punem cortul pentru prima data. Nu inainte de a bea pe nerasuflate o bere.

007-003

007-004

007-005

007-006

Aici e beton! Imi place la maxim. Imi vine sa sun pe toata lumea sa spun ca sunt bine. Toate gandurile de frica si urat le-am lasat in urma, pe drum, inainte sa fac dreapta. Pun cortul, trag o baie si ma retrag la o terasa cu bere.

007-007

007-009

007-010

Mai tarziu imi petrec seara in compania lui Dimitri si Ivan, care-mi dau bere si-mi povestesc mii de lucruri. Dimitri are un IJ, iar Ivan o Jawa. A lui Ivan e mai tare, e o parere generala. Radem cu pofta la fiecare “ne ponemayu” al meu si Dimitri se incapataneaza sa-mi explice din nou in toate felurile care-i pot trece lui prin cap. Baietii se bucura cand le spun ca bunica mea era ucrainianca, si ca un sfert din sangele meu e ca al lor, si aproape ca izbucnesc in aplauze cand le spun ca pe babushka mea o chema Marusia. O lungim la povesti pe plaja, sub stele, pana pe la vreo 11. Si apoi nani. Ce bine ca mi-e bine.

Draga Robert, piatra ta e o scoica.

007-008

Comments

Comment from writeman
Time July 27, 2009 at 11:07 pm

“Draga Robert, piatra ta e o scoica…” M-ai atins… revin dupa ce mai citesc de vreo 3 ori ;)

Comment from Rave
Time July 27, 2009 at 11:21 pm

Minunat, aştept poza cu uzina înspăimântătoare şi îţi urăm în duet (eu şi Maria) ca forţa să fie coşcogeamite cu tine!

Comment from writeman
Time July 27, 2009 at 11:41 pm

incepusei intr-o nota cam sumbra, parca vedeam estul navalind asupra ta intunecat. dar ce ma mai bucur c-am dat de mare!
acum ne-ntindem frumusel pe plaja, ne intra nisipul in chiloti, ne chiombam la mare, ne chiombam la rusnaci, la ucrainaci, la scoicinaci…
radem o bere si ne minunam ca ce mama naibii catam noi aici.
facem niste poze – 2 sunt preferatele mele: aia cu ambarcatiunea plasata fotograficeste in partea dreapta si ultima, cu nori invapaiati de apus si – vad eu bine? – un cer deja plin de stele…
Mihai, sa dai cu ochii de mare in asa un moment mai putin vesel e semn bun! ha, acuma ascultam soaptele valurilor :P
ti-am zis eu la interviu ca tu esti omul care asculta soaptele vantului, pleaca urechea… acum la valuri.
sa ai drum bun si transmite-i multa sanatate lui Doyle. vezi sa nu se dezlipeasca sticker-ul cu b-cafe. si sa mananci! asa…
ai grija de tine!

Comment from monsteristu’
Time July 27, 2009 at 11:41 pm

great pics nene mihai. nu lasa estul sa te doboare, trebuie cucerit si devorat, asa cum ne-a tinut el sub papuc atatia zeci de ani. хороший способ

Comment from Spirit Honda
Time July 27, 2009 at 11:50 pm

Te admir…ca multi altii! Cred ca nici pe Creanga nu l-au citit atatia cu atata placere!

Pingback from Follow-up la interviul cu Mihai Barbu, călărețul mongol | b-cafe
Time July 28, 2009 at 12:04 am

[...] Citiți aici povestea completă a celor 500 de kilometri b-cafe: http://mongolia.ro/?p=165! [...]

Pingback from Dragă Robert, piatra ta e o scoică «
Time July 28, 2009 at 12:23 am

[...] următoare, care conține kilometri de povești cumpărați de mine, a început într-o notă încă nu prea veselă. Mihai n-a reușit să-și facă copie pentru a [...]

Comment from alice
Time July 28, 2009 at 12:55 am

ce bine ca ti-e bine, Mihai! :)

Comment from Bob
Time July 28, 2009 at 8:52 am

Foarte tare, cum ajung dimineata la serviciu verific situl sa vad ce a mai aparut si iata o veste buna ! Drum bun ! Хороший способ !

Comment from beenni
Time July 28, 2009 at 9:42 am

Am inceput sa citesc ieri toata povestea asta cu Mongolia. Parea un fragment din vreo cronica de calatorie dementa petrecuta in plin Razboi Rece. Nu. Nimic de a face cu asta. Povestea este in derulare si eu, de aici, de la mare distanta si nu de la Marea Azov, din nefericire, m-am dus aseara la culcare gandindu-ma la GPS-ul plin de nazuri si la stepele scitice care vor deveni turcice si mongolice in vreo cateva saptamani. Si azi dimineata, dintr-un birou oarecare, continuu lectura si imi imaginez de toate… Iti trimit si eu o scoica virtuala, sa iti poarte de noroc.

Comment from VLAD
Time July 28, 2009 at 10:00 am

Mare motor, mare narator! Cat timp nu se strica pompa de apa n-ai de ce sa-ti faci griji…tot inainte! Si nu se strica, iti spun io, ca ti-am dat marfa buna!

Comment from Tudor Vintiloiu
Time July 28, 2009 at 2:05 pm

Ai grija de tine si bucura-te de tot. Imi place povestea. Pacat ca n-ai timp sa faci si mai multe poze. Drum Bun!

Comment from Basil
Time July 28, 2009 at 5:22 pm

Frumos, foarte frumos. Si intradevar, mai multe poze te rugam. Multe multe. :) Succes

Comment from Semaca
Time July 28, 2009 at 6:32 pm

Chitzulane, sper ca n-ai uitat sa-ti arunci chilotii in mare, ca sa-i asteptam sa acosteze in Vama ! Apropos, ai mei erau cumva p-acolo ? Daca nu, inseamna c-au ajuns mai departe…

Comment from silvia
Time July 29, 2009 at 12:28 am

Mihai, ultima poza din seria asta este harakiri curat. se ppu ku, m-auzi? :) .

Comment from Radu
Time July 29, 2009 at 12:35 am

Iar ne tii in suspans. O sa se strice F5 pe tastatura, e sub un stres constant. :) Mergi cu bine!

Comment from mishi
Time July 29, 2009 at 12:36 am

Futui Mongolia ei de viata!

Comment from mihai
Time July 29, 2009 at 9:27 am

tu vad ca tot inaintezi est. eu o iau timid spre sud-vest. sau incerc. drum bun si astept(am) vesti. si ai grija sa fie bune

Comment from Horia
Time July 29, 2009 at 10:09 am

Incredibil….ffffoooarte frumoasa aventura.Drum bun in continuare.

Comment from mircea
Time July 29, 2009 at 9:16 pm

go go go…

Comment from bodipod
Time August 1, 2009 at 6:16 pm

uci duci latra ne nerabdare sa-si auda povestea

sper ca piatra eai, oricum ar fi ea, sa-i inchida botul sa nu mai roada totul prin casa

te pupam respectiv lingem; care cum putem
drum bun

Comment from cria
Time August 3, 2009 at 11:59 am

ce frumos straluceste o raza de speranta si de incredere intr-un pustiu!

drum bun sa ai Mihai! meriti tot ce ti se intampla, nu-i degeaba nici greul si nici rasplata dupa greu.

Comment from naele
Time August 13, 2009 at 1:27 pm

sa mor daca nu-mi vine sa ma sui in jimny si sa plec dupa tine….tare fain tre sa fie ….drum bun …abia astept sa ne relatezi mongolia…

Comment from raducu
Time August 19, 2009 at 9:45 pm

bravo domnu’ Mihai

Comment from mama
Time October 1, 2009 at 6:25 pm

Am recitit scrisoarea ta.

Comment from cristina
Time October 22, 2009 at 3:37 pm

DA
e putin timp, sa ma ajung din urma…
AM sa fac un efort si am sa imi aleg o fotografie;fara efort, e curcubeul, tine-l bine…intre norisorul prins intre degete,si DOYLE imortalizata in ONGO, chiar nu stiu ce sa aleg,…dar de ce trebuie sa aleg?din moment ce TOTUL te insoteste?

Pingback from Un român «
Time December 1, 2009 at 4:52 pm

[...] prefer să vă aduc aminte de un român despre care am tot vorbit. de Mihai Barbu, care a fost cu motocicleta în Mongolia și s-a întors; și în tot timpul ăsta i-a fost dor de țară. pun numai niște fotografii de la întâlnirea la care ne-a chemat, acum vreo săptămână și ceva, pe noi kilometricii, să ne dea pietre de pe drum și bancnote mongolești. piatra mea a fost într-adevăr o scoică… [...]

Comment from cristina
Time December 5, 2009 at 8:25 pm

MAI, ce bucurie!
spuneam ca maine, de MOS NICOLAE, imi voi face o bucurie!!!!!!!!!!!!!!!
mai ce grozavi sunteti!
uite ce bucurie, de la UN ROMAN!!!!
merci,merci!
caci doar nu poci zice ca io am fost cu minte, sau cuminte!
mai aveti daruri ascunse?

Pingback from o leapșă de la cei trei prieteni care sunt «
Time January 15, 2010 at 12:59 am

[...] eram un fel de mâncare, aş fi fost… grătare pe plajă Dacă eram un oraş, aş fi fost… Vama Veche de la Marea Azov Dacă eram un gust, aş fi fost… dulce-acrișor Dacă eram o culoare, aş fi fost… mai multe [...]

Pingback from La mulţi ani! Roxana din LumeaMare | impresii din lumea mare
Time July 2, 2010 at 7:16 am

[...] să simtă ce trebuie să fi simţit Mihai Barbu în tura lui prin Mongolia. Şi îi dedic această poveste, pe care am cumpărat-o din banii [...]

Comment from kiko
Time August 23, 2010 at 1:28 pm

e doua oara cand ma apuc sa citesc jurnalul tau de calatorie,imi place f mult!ma bucur pt tine ca ai trait asa experiente minunate!

Trackback from nike free run herren outlet
Time April 10, 2014 at 10:37 pm

nike free run herren outlet…

Ich komme zum Spritmesser und zum Verjrauch ei einem 200 CDI. Vorab stop functioning material: Ich fahre ziemlich genau einen drittel combo aus Landstra脽e, Autobahn und Stadt. Ich fahre z眉gig von der Ampel stomach, Halte Geschwindigkeitsbeschr盲nkungen …

Comment from Tv dvd Player
Time December 9, 2014 at 9:52 pm

If some one needs to be updated with newest technologies
therefore he must be pay a visit this website and be up to date every
day.

Write a comment