Main menu:

Site search

October 2017
M T W T F S S
« Oct    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

KILOMETRICII

Categories

Tags

Draga Gheza,

Am avut emotii cand a trebuit sa deschid usa dimineata. Imi era ca ma intampina alaiul ala de lacuste care mi-a batut la usa toata noaptea, si care mi-l calareau pe Doyle cand am iesit pe la doua sa vad care-i treaba. Oricum m-am cam foit in somn. Mi-era prea cald in chiloti si ventilatorul din dotarea camarutei mele ma cam deranja. Dar nici fara el nu prea era de dormit. Am spalat in premiera de cand am plecat farul, pentru ca aprins sau stins ajunsese sa fie cam tot aia. Am baut cafeaua si cola traditionala si m-am pus pe drum. Azi avem de cantat Bolero. E instrumental, dar merge. Am incercat sa-i trag niste versuri ad-hoc in franceza si a iesit ceva destul de tare. Ravel e un bou.

Nu vreau sa-mi mai fie frica de tara asta. Ar fi trebuit sa fie super. Sincer, Rusia era una dintre bucatile de drum pe care abia o asteptam. Si judecand rece, asteptarea imi e rasplatita. E bine, cu raul de rigoare, ma rog, dar care oricum e peste tot in lumea asta. Trebuie sa trec peste stres si sa vad jumatatea plina, dar cum? Cum?!? N-am nici cea mai vaga idee. Am constant in cap gandul ca abia astept sa ies din tara asta. Si nu vreau sa gandesc asa. Nu! Ma uit pe harta cu Rusia pe care o am si care e destul de mica si dupa fiecare zi de mers am impresia ca stau pe loc. Mi-e foarte dificil sa negociez cu antipatia asta. Stiu ca totul se trage de la derbedeii aia de militieni. La fiecare pe care-l vad, strang din dinti si cred ca si din buci si zic “nu, nu, nu, nu, nu…”. Si nu, na. Azi am trecut pe langa vreo zece echipaje si niciunul n-a avut treaba mea. Dar tot nu pot sa spun ca sunt mai bine.

Curul meu incepe sa se tabaceasca. Daca pana acum trebuia sa opresc o data la 60-70 de kilometri, azi m-am trezit ca am coborat cu picioarele pe pamant dupa 150. Ceea ce e bine, dar are si minusuri. In Rusia sa merge super-bine. Ca e autostrada, drum national, drum secundar, pentru o motocicleta ce suspensii cat de cat bune, e tot aia. Masinile chiar iti fac loc, soferii sunt de treaba. Un singur incident am avut azi, dar fara emotii, cand a iesit un domn in depasire exact cand eu eram in dreptul lui. Fara emotii pentru ca spuneam de Ucraina, dar si aici e la fel – in principiu poti ateriza un avion cam oriunde pe drumurile de aici, atat sunt de largi. Doua benzi cat patru. Prin urmare am depasit amandoi, intr-o frumusete de triplare ca la manualul de asa nu. Traficul in schimb e o pacoste. Pe cat e Rusia asta de mare, pe atat de multe masini are, si camioane la fel. Daca te trezesti parasutat aici, sa nu depasesti pe linie continua. Chiar daca ai in fata un melc si o coloana de un kilometru in spatele lui, stai cuminte pana ai voie. Asa fac toti aici, si stiu ei de ce. Le-am multumit in gand de cateva ori, cand am vazut militienii ascunsi in boscheti. Alta curiozitate e ca 90% dintre masini au geamurile fumurii, iar vreo 10% volanul pe dreapta. Am mers in spatele unuia dintre astia 10%, incercat de mari emotii de fiecare data cand vroia sa vada daca are loc sa depaseasca, mergand in spatele unui camion.

Mi-am dat seama ca aici si transpiratia e altfel. Tricourile mele, cand se usuca de transpiratia asta, poti sa bati cuie cu ele, chestie care mie pana acum mi-a fost straina.

Prima oprire am facut-o la un popas, la genul de popas unde opresc de obicei. Eu si soferii de tir. Sunt o multime de d-astea, pe care scrie mare CAFÉ, ma rog, cu alte litere, dar unde de fiecare data cand cer cafea e o mare complicatie. Aici m-am intalnit cu unii din Azerbaijan cu care m-am ne ponimayuit de minune. Am si mancat. Am observat ca la toate astea au o mancare de parca o face mama acasa. Nu mama mea, ca fasole probabil au, dar nu stiu eu sa cer, nici mama Rusie, ci “mama”. Am incercat sa spun mai multe chestii, am facut si ca o gaina, si ca un porc, dar nu ne-am inteles, asa ca a trebuit sa recurg la un siretlic la care recurg de fecare data cand mi-a foame si nu ma inteleg cu interlocutorul. Spun “borsh”. Ca asta stiu ca e exact ce zic. Mai mult decat atat, e foarte, foarte bun. Tir-istii ma intreaba cum e cu politia, iar eu imi pun mainile in cap si le spun ca politia ruseasca e numai “money-money”. Se rade cu pofta. Ei vezi, asta e, de ce naiba nu pot si eu sa rad, cand dau peste un hopa-mitica d-asta care-mi cere taxa de motocicleta? Asa as vrea sa-mi fiu. Dupa borsh ies afara si oameni pe care nu-i cunosc imi ureaza toate cele, de bine, stiu dupa zambetul de pe figurile lor.

De-aici incolo merg printr-un peisaj de… a, tundra, taiga, stepa, Dumnezeu stie, dar era ceva de genul asta in atlasul de botanica la un moment dat. E, exact asa e pe unde merg eu. Mult mesteacan. Mult de tot. Si uite, daca n-as fi trecut prin episodul ala de tot rahatul, acum as fi campat fara grija. Sunt o sumedenie de locuri unde poti pune un cort, ferit de priviri, intre copacei, pe malul lacului sau al raului. Dar nu am curaj. Mintea mea e razna. Doar ma gandesc la cum ar fi cu cortul acolo si cele mai urate scenarii nu intarzie sa apara. Am si citit despre asta intr-o carte despre motociclismul asta, de lunga distanta, asa ca nu sunt surprins ca traiesc senzatiile astea, dar asta e, al naibii sa fiu daca reusesc sa trec peste ele. Si mai e o treaba, Gheza. Vezi tu… sunt absolut singur. Ma mai trezesc din cand in cand intrerupand cantecul din casca, si incepand sa constientizez ca sunt asa, iar fiecare metru in directia in care merg ma face sa fiu chiar mai singur decat cum eram cu un metru in urma. Este gandul pe care mi-l alung de fiecare data, inainte sa prinda amploare. Mi-e mai bine asa, sa “nu stiu”.

Mai opresc la o adunatoare d-asta de tiruri si sunt inconjurat de niste baieti in opinia mea dubiosi. Dar e iara doar mintea mea care e muci. E totusi bine ca opresc in locurile astea si nu stau singur ca boul in vreo parcare goala. Le tin prelegerea mea despre unde, cat, cum si mai putin de ce merg, beau o apa ca sunt cam sleit si plec. Azi nu mai e soarele de ieri. De cand m-am trezit aproape am chiuit cand am vazut nori pe cer. Nu e mult mai racoare decat ieri, dar macar nu mai bate soarele atat de tare. Poate si Marcel azi sa nu moara linistit.

Va trebui candva, inainte sa intre Doyle pe rezerva de benzina, sa gasesc un bancomat sa reumplu buzunarele. Ca sa gasesti un bancomat aici trebuie sa te abati sanatos de la drum. Pentru ca rusul e destept, si si-a facut toate drumurile astfel incat sa treaca la cativa kilometri buni de fiecare oras. Romanul, cat a fost comunist, n-a invatat asta. Asa ca aleg un oras mai maricel de pe harta si ma avant barbateste spre el. Trec pe langa monumentul eroului camionagiu cred, si opresc sa-mi depun omagiile.

010-001

010-002

Bancomatul il gasesc la capatul orasului, si la plecare, cand sa ma sui pe Doyle, vine la mine un domn foarte in varsta si ma ia in brate, imi strange mana la piept si pleaca foarte fericit. Ca mine, de altfel. Dupa fiecare episod din-asta imi mai trag un “vezi, mai Mihai?” dupa ceafa.

Si in prag de inserare trag pe dreapta la un fel de han d-asta, cu café. Don’soara dinauntru nu ma intelege in niciun fel, dar are un zambet foarte dragut, de care abuzeaza. Ma duce afara, la prietenii ei, in speranta ca ei o sa ma inteleaga, ca intre barbati. Eu fiind mai barbat ca ei, clar nu ne-am inteles. Oricum, vazand ca nu pricep o iota, am vaga impresie ca au inceput sa ma ia la misto. Eu in schimb am continuat sa zambesc foarte frumos. Mi s-a dat o voce feminina la telefon, care mai stia putina engleza. Spun ce vreau si hangita imi spune sa merg dupa ea. Ma duce cinzeci de metri mai spre Volga, unde ma asteapta un domn. Cam ciudat cred eu, dar din nou, poate doar eu cred. Imi da o camera dubla la echivalentul a vreo 8 euro, si ia cheia din usa si da sa plece. Ii spun ca vreau cheia, iar el imi explica ceva de genul: nu, n-o vrei. Eu ba da, iar el imi spune cred “eventual spasiba”. E clar, vine la noapte si ma inghesuie, la naiba. Nu mai spun ca i-am dat o bancota mai mare si n-am mai primit rest. Apoi m-am ocupat cu surubaritul de mica anvergura la Doyle, care pana acum mi-a scuipat vreo 200g de ulei pe la senzorul de presiune. L-am strans putin, si iara am multumit neamtului ca le-a facut pe toate la motorul asta in asa fel incat daca trebuie sa strangi un surub sa trebuiasca sa mergi cu el la service, pentru ca altfel ar trebui sa dai jos juma de motor ca sa ajungi la el.

Apoi am sfarsit cu doua beri reci la hanul vecin si din nou un borsh, plus un piept de pui cu piure, tras la – exact, da – ruleta ruseasca din meniul in chirilice. Acum ma pregatesc de somn, cu tantarii Volgai si poftele lor de sange din tara lui Dracula.

010-004

Azi noapte a fost furtuna. Am lasat cele doua geamuri deschise si am sarit de vreo doua ori din pat cand vantul le-a trantit de perete, crezand ca vine gazda mea “sa-mi dea restul”. Sprijinisem un scaun in usa si credeam ca ala e responsabil de zgomot. A fost atat de napraznic incat am vazut cum se misca placile din tavanul fals. Impachetez si ma duc inapoi la han sa beau cafeaua si, daca am noroc, sa si mananc ceva. Da, sunt norocos. Mai jos ai cam cum arata comanda a doua oua ochiuri cand nu stii rusa, si nimeni nu stie anglisky, frantsuzky sau italiansky.

011-004

M-am imprietenit si cu Flocea, asa l-am botezat, ca sa sune cat de cat ruseste, si care m-a urmat peste tot, apucandu-ma prietenos cand de mana, cand de cizme. Mi-a zis ca existenta lui orbiteaza in jurul cuvantului “blana”, si ca daca ar avea motocicleta s-ar duce in Dobrogea sa vada care-i treaba cu dropiile alea. L-am lasat lat in parcare, agitandu-si coada in semn de bun ramas.

011-001

Am vazut si cum dauneaza tutunul grav sanatatii la rusi.

011-002

Acum beau a doua cafea pe ziua de azi, undeva la marginea unei cai ferate unde, de fiecare data cand trece un tren, o voce de dama recita ceva intr-un megafon, ca de nicaieri, si a carei intensitate cutremura motociclistii, zau.

011-003

Comments

Comment from MЭLCIЦ
Time August 3, 2009 at 7:20 pm

Dupa o 2 noaptea cu succes, iata-ma norocos ca am stat pana la ora asta la birou. Norocos pe dracu, ar trebui sa fiu in saua mobrei nu pe scaunul asta cu rotile… Ce scaune au rotile? Cele pentru handicapati si cele din birourile multinationalelor… oare sa fie o coincidenta?
Ma duc sa vad ce face Sally la subsol si o tai la drum.

Drum bun sa ai voinice.

Comment from barbu
Time August 3, 2009 at 7:41 pm

Draga Mihai,
din tot reportajul de azi cel mai mult si mai mult mi-a placut gaina desenata.
Se vede chiar de la Novosibirsk ca ai fost secant la Cercul Artistilor Disparuti.
Roly chiar a observat o unda de tristete in ciocul gainii,parere de rau pentru oul adus jertfa stomacului tau.
Te voi astepta cu o mancare de ciuperci ca la Taica Rusie !!!

Comment from liu xiang
Time August 3, 2009 at 8:53 pm

“baishsia, znachet uvajaiesh” inseamna “te temi, deci respecti”… e o vorba ruseasca care zice multe. gandul asta o sa te ajute … multa bafta

Comment from Adrian
Time August 3, 2009 at 8:55 pm

Mi-a intrat in reflex sa intru de 2-3 ori pe site sa vad daca ai mai postat ( desi stiu ca ar trebui sa fie o data la 2 zile ) dar astept cu nerabdare o noua picatura de aventura. Bafta.

Comment from g-lita
Time August 3, 2009 at 9:24 pm

Draga Mihai,
Se vede cu ochiul liber ca ti-e cam dor de casa. Stai linistit ca nu se va intampla nimic major in peisajul autohton…poate doar niste mici cazuri de coruptie neelucidate precum ridzi–itzi–bitzi. Vestea buna este ca Bucurestiul este blana in wend-uri: e caniculat si parasit ca un platou de filmare, asa cum imi place mie orasu-mi natal. Mai stau si cu Reula din gand in cand. Si ea e blana! E clar ca e cea mai mare bird-watcharitza din cate am intalnit.
Si mai am o veste buna: pepenii sunt mai zemosi si mai dulci ca in nici o vara. Ti-i recomand “cu raceala” ca sa te hidratezi placut. Nu pot sa nu ma ingrijorez cand te vad pe ici pe colo trist…dar Mihai trebuie doar sa stii ca: Viata este atat de frumooooaasa! Ca atunci cand a venit domnul mai in varsta sa te stranga fericit la piept. Si ce sa mai spun de Flocea… 

Comment from io
Time August 3, 2009 at 9:54 pm

Draga Mihai,
din tot reportajul de azi, cel mai mult si mai mult mi-a placut ca EXISTI.
Se vede chiar de la Novosibirsk CA ESTI ASA CUM ESTI.
Chiar am constatat o urma de tristete in ochii tai pentru cei ce nu mai sunt printre noi ai nostri.
Te voi astepta cu pirtzuri …………ca la mama acasa.
Gata.
Proit. Nu mai scriu.

Comment from misji
Time August 3, 2009 at 10:48 pm

Deci vezi ca ai gasit o modalitate sa-mi dai de stire ca esti la fel de back street cum te-am invatat? Dropie porn sa-ti fie visele.

Comment from igu
Time August 3, 2009 at 11:06 pm

nu esti singur
dau F5 de cateva ori pe zi
drum bun si intamplari de poveste!

Comment from Gheza
Time August 3, 2009 at 11:25 pm

Mihai, tricou se face tabla de la cola ruseasca :)
Cat despre Rusia, si despre locurile noi in general, trebuie sa lasi garda jos inainte sa poti “cuceri”. Sper ca se intelege ce vreau sa zic. Deci am scapat fara bacsis pe bucata mea?

Blana

Comment from Rave
Time August 3, 2009 at 11:48 pm

Mon, da’ mai comandă şi tu câte o pizza din când în când…
Iar faza cu dropiile, really, gave me goose bumps!

Comment from writeman
Time August 4, 2009 at 12:38 am

Doamne ce-am mai ras. gaina si poza cu tine de la monumentul soferului de tir necunoscut sunt crema de blana :D … drum bun! te-am botezat “calaretul mongol” ;)

Comment from Roxana
Time August 4, 2009 at 5:24 pm

e foarte fain cand iti e teama si poti sa razi de asta, eu asa reusesc de multe ori sa depasesc “fricile” sau alte traume. Oricum, nu am trecut, nici macar pe aproape, prin situatii sau … tari similare, da zic si eu… :-)
Bafta mai departe!

Comment from Qana
Time August 4, 2009 at 6:59 pm

Mihai mai are 50 de km pana n Mongolia…maine ajunge…acum este intr un loc f frumos..Doyle e si el bine:)

Comment from Ortansa
Time August 4, 2009 at 9:05 pm

uau, mai e putin si intri in Mongolia, adica povestea mea va fi pe pamant mongolez?? oh lala, trebuie sa trag aer in piept…Nu mai stiu ce ti-am urat ref la kilometrii mei….aaa, sa te intalnesti cu oameni cu suflet bun. Mi s-a facut parul maciuca de fiecare data cand am citit despre “aventura ruseasca”. Aaa, eu sunt putin putin tataroaica..adica putin mongoleza? sau nu? sa-mi saluti strabunii!
drum cu povesti frumoase!

Comment from barbu
Time August 4, 2009 at 10:08 pm

In calitate de tata confirm cele spuse de Qana !E in Altai si recomand cele spuse de Mihai cum c-ar fi cel mai frumos loc din cele vazute,exceptand Petrila.
Cine nu ma crede sa bata Altai pe gugal.Parol !

Comment from mihai b
Time August 4, 2009 at 11:48 pm

Cand mi-e greu ma gandesc cum ti-o fi tie. Maine noapte plec intr-o calatorie, cu Matiz-ul, de (doar) 750 km. Comparativ cu Doyle, micul gigant e ca Romania fata-n fata cu maica Rusia…

Comment from Roxana
Time August 5, 2009 at 4:02 pm

executat, batut Altai pe Google,
oaaaaaau! frumoasa zona!

Comment from Rave
Time August 6, 2009 at 9:12 pm

Aaaaargh, hai cu etrierul ala, ca murim de nerv!

Comment from missblues
Time September 16, 2009 at 11:21 am

Printr-o pura intimplare am dat de minunatul tau blog in blogroll-ul uni prietent al unui prieten al unui prieten…si e vreo citeva zile, cum prind cite o pauzica la munci, cum mai citesc din aventurile lui MiDo. Ba chiar te traduc si colegilor cite ceva…Ar fi super daca atunci cind vei ajunge acasa o sa aduni toate aceste posturi intr-o carticica…sau macar intr-un blog pe anglisky.
Drum bun si enjoy to the max…
Now back to work…peste 2 ore imi iau din nou pauza de citit:)

Comment from mama
Time October 1, 2009 at 6:26 pm

Am recitit scrisoarea ta.

Comment from cristina
Time October 23, 2009 at 3:47 pm

CIFRELE, sunt la fel de geloase ca si literele, numerele precum cuvintele, imaginile precum textele;
am zis.

Comment from womens black uggs
Time September 9, 2014 at 8:12 am

MONGOLIA » Draga Gheza, baby leopard uggs

Comment from knitted ugg boots uk
Time September 9, 2014 at 8:13 am

MONGOLIA » Draga Gheza, bailey i do uggs

Comment from parajumper kodiak dam pris
Time October 1, 2014 at 8:13 am

parajumpers jackets official website parajumpers varjakker 2014 parajumpers michelle coat MONGOLIA » Draga Gheza, parajumper long bear sage fake parajumpers vs real
[url=http://www.comune.nule.ss.it/userfiles/parajumpers-jackets/parajumper-kodiak-dam-pris.html]parajumper kodiak dam pris[/url]

Comment from Beau
Time November 30, 2015 at 4:09 am

As one example, if you operate a building, you will produce informative
movies that show your prime dishes in enticing
options, otherwise you may make educational videos that demonstrate
clients the best way to prepare unique variations of numerous
your chosen recipes.

Write a comment