Main menu:

Site search

August 2017
M T W T F S S
« Oct    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

KILOMETRICII

Categories

Tags

Draga Ortansa,

Drumul meu e total anapoda. Stiu unde trebuie sa ajung, dar cum si pe unde, unde opresc, ce fac, unde dorm, aste mi-e total necunoscut. Liberul arbitru, in cazul meu, e liber ca pasarea cerului. Marcel parca stie o idee mai multe decat mine, dar asta numai cand nu e ocupat cu lesinatul in arsita.

Asadar iata-ma indreptandu-ma veriginos catre vama ruso-mongola, la peste trei mii si ceva de kilometri. Ajung la check-point-ul numit Samara. Trebuie sa recunosc ca e un nume taaaare frumos. Decid sa ma avant spre centru, pentru ca am cinci scrisori care atarna greu in buzunar si tare ar mai trebui sa ma scap de ele la posta rapida, aka internet. Socot ca un wireless sau un internet café chiar n-o fi asa de greu de gasit. Nu prea socot bine, pentru ca nu reusesc decat sa trag o invarteala/rataceala printr-o mega-aglomeratie pe saispe benzi si trag concluzia, in mers, ca trebuie sa fac cale-intoarsa. Aventura asta cu cautatul internetului in carul cu rusi nu e de nasul meu. Ok, dar pe viitor cum o sa fac? Tot asa, o sa orbecaiesc putin si-am s-o tai, exact cum am venit? Ce m-a mancat pe mine sa fac ocolul asta n-am sa inteleg. Sunt intrebari fara raspuns. Prefer sa nu-mi bat capul cu ele. Hai mai bine sa iesim cat mai repede de aici, ca-i groasa.

Tocmai cand ma scremeam mai tare sa fug de raspunsuri, uite raspunsurile cum ma urmaresc prin trafic, printre masini, pana ajung in fata mea si-mi fac semn sa trag pe dreapta. Ma conformez. Raspunsurile astea, ale intrebarilor existentiale de azi, vin sub forma unui tip calare pe o Yamaha YBR 125, albastra. Imi spune numele lui, dar prefera sa-i spun “maniac”. Ok. Maniac e un baiat inalt, blond, bine spre foarte bine facut, cu o figura tipica de rus si care are un zambet pe toata fata. Ma intreaba daca am nevoie de ajutor, in engleza. Inainte sa-i raspund ii multumesc din tot sufletul lui si Divinitatii ca in sfarsit pot sa ma inteleg si eu cu cineva. Apoi incerc sa raspund, dar nu reusesc decat sa articulez un bleg aaa… Continua el – daca vreau un loc sa dorm pot veni la el, iar daca am nevoie de service pentru motocicleta, el chiar acum e in drum spre cel mai bun si cel mai ieftin service din Samara. Hm… tu ce-ai fi raspuns la asta? Ai fi zis ca nu, ca trebuie sa pleci, dar habar n-ai unde? Da, la fel am gandit si eu.

Alexander are o figura de neamt, un garaj plin de scule si o frumusete de KTM LC8. Pe bancul de lucru e un Kawasaki, facut bucati. E scos afara imediat, pentru a face loc calului alb de Hunedoara. Explic ce si cum, ca am discul de frana din fata stramb si ca-mi curge un telescop si se evalueaza posibilitatile. Maniac ma trage afara sa mergem la un suc si ceva de mancare. Tot incerc sa-i spun care-i treaba cu Doyle dar nici nu vrea sa auda. Imi spune ca motocicleta e ultimul lucru la care trebuie sa ma gandesc acum. Sunt oaspetele lui in Samara si ceva lucruri sunt pe cale sa mi se intample. Nemaivorbind ca Alexander face si desface motociclete de pe vremea cand eu nu eram nascut.

011-005
011-006
011-007

- O sa mergem la mine, faci un dus, luam ceva de baut si apoi mergem pe malul Volgai si stam pana dimineata.
- Pai… eu dimineata as vrea sa plec.
- Da, asa spunea si englezul pe care l-am pescuit din gara si care a plecat de la mine peste doua saptamani. O sa avem si fete, o sa vezi.
- Auzi, da’ treaba aia cu rusii care beau vodca n-am prea vazut-o pana acum. Mai mult bere.
- O s-o vezi
Mda, incepe deja sa-mi para rau c-am zis ce-am zis.

Imi povesteste vrute si nevrute, iar eu sunt ochi si urechi. Despre motociclete, bautura, viata lui, Samara si fete. Ah, fete. Incerc sa-i explic cum ca nu pentru asta sunt aici, dar parca vorbesc cu peretii. Stiu si romana, spune. Zau? Da – pula. La masa noastra intre timp tot vin si pleaca diversi motociclisti. Printre ei, Alexei, un tip mic de statura, cu ochelari, care pare de treaba. Suna telefonul, e Alexander. Maniac imi face un rezumat. Ai doua optiuni, zice, ori sa mergi fara frana pe fata pana la Novosibirsk, ori sa stai la mine doua zile pana cineva incearca sa indrepte discul. Paai… Da, asta incerc sa-ti spun, ca de fapt n-ai decat o singura optiune.

Doyle ramane in garaj, iar eu ma trezesc pasager in spatele lui Alexei, tot pe un YBR 125, spre casa lui Maniac, unde se pare ca va incepe nebunia. Baietii conduc super-sportiv, iar eu zambesc ca boul. Am ajuns. Raman singur pentru o vreme, cat timp ei duc fiarele la garaj. Apar amandoi, destul de tarziu, pentru cat de aproape ziceau ca e garajul. Aflu imediat si motivul. Au incercat sa gaseasca si niste fete, insa n-au reusit. Plecam, cu o tinta clara: supermarket. Suntem trei, iar comanda suna asa: doua sticle de vodca si sase beri. Ooops, cred ca de data asta am de-a face cu insasi “the Vodka Hostage Taking Situation” de care recunosc c-am auzit. Mergem acasa, se pune masa si incepem. Un toast pentru noi, altul pentru motociclete, pentru vise, arta si iubire, toate cu vodca, urmata de muraturi. Ne sinucidem in grup, si toate astea pe fond de Smashing Pumpkins si Nirvana. Terminam prima sticla cat ai zice juma’ de peste. Aflu ca trebuie asezata sub masa, si nu oricum, ci rasturnata. Ghidul meu imi spune ca trebuie sa mergem la Volga sa ne balacim. E momentul in care filmul asta rusesc incepe sa devina nu numai alb-negru si mut, dar sa se mai si taie pe alocuri. Am facut baie, asta stiu, si mai stiu ca incepusem sa ne intelegem din ce in ce mai bine, indiferent de limba in care se vorbea. Apoi ca potecile pe care umblam nu erau tocmai drepte si ca intr-un final am ajuns acasa, etajul opt, cu vedere spre Volga. Am lesinat toti trei simultan in paturi.

A doua zi, intalnire spontana in bucatarie, la adapat, pe la unspe’. Intind mana spre apa. Greseala, bulina neagra. Aia n-o sa te ajute la nimic, si mi se intinde o bere. Ah… Numai gandul ca un miligram de alcool imi va ajunge (din nou) in sange ma face sa tremur. De tremurat, de fapt tremur oricum. Sa stau in picioare e proba olimpica, iar de vazut, nici ochii mintii nu mai dau randament. Sunt inca beat. Maniac face niste super oua-ochiuri si toarna niste, fir-ar, vodca. In trei pahare. Declar tare si cu toata convingerea ca e ultima picatura de alcool pe care o pun in gura pe ziua de azi. Gluma mea fara intentie e apreciata cu rasete. Baietii ma intreaba cam ce as vrea sa fac. Le marturisesc cu o sinceritate debordanta ca daca ar fi dupa mine as vrea sa mai dorm. Bine. Intre timp ei o sa mearga la piata sa vada daca pot face niste copii dupa cheile mele pierdute. Cad lat si sunt trezit peste vreo ora de baietii mei care, uau, sunt manga. Pe drum au mai facut niste smecherii. Imi inmaneaza copiile, care peste cateva zile am constatat ca nu functioneaza.

Totul se invarte. Capul ma doare apasat si ma confrunt cu o puternica senzatie de, scuze, voma. Dar e in regula, Maniac are solutia: trebuie sa beau! Exclus! Bine, desi nu se face, dar exista si reteta numarul doi, daca treaba e chiar groasa, si e. Multa apa, doua linguri de miere si doua aspirine, ca sunt inalt, imi trece si dupa aia trebuie sa beau. Nu iau medicamente, dar acum chiar sunt in agonie. Urmez reteta si cam intr-o ora incep sa ma simt, foarte putin.

In program am sa merg la o fabrica de bere. E veche de cand lumea si face cea mai buna bere din Rusia. Mergem pe faleza. Pana acolo am tot avea vreo doi kilometri. Pare aproape, iar plimbarea in aer liber, in halul in care ma gasesc, nu-mi poate face decat bine.

012-004
012-005

Dar doar pare aproape, pentru ca cu Maniac trei sute de metri se fac in doua ore. Tot, dar absolut tot ce inseamana grup de cel putin doua fete trebuie luat la intrebari. Maniac stie ce face. Are un mod cu totul aparte de a pune problema, care pentru mine e de-a dreptul fascinant. Cum le opreste el, cum le face sa devina din circumspecte zambarete, ce le zice si cum le ia dup-aia numerele de telefon, nu pot sa inteleg. Si eu de fiecare data il astept cu Alexei zece metri mai incolo. Disting doar ca in deschidere le zice ceva de motociclete si bikeri. Apoi baga si ceva de Romania si Mongolia. Of, si din nou, in pauze ii explic ca daca pentru mine face asta, ar trebui sa se opreasca pentru ca nu de asta sunt aici. El imi explica la randul lui ca daca nu gust si din asta n-am cum sa inteleg cu adevarat Rusia, si ca in viata trebuie sa ma ghidez dupa tehnica 3F: find, fuck, forget. Nu ne intelegem. Sa nu ma intelegi nici tu gresit. Rusoaicele sunt putin mai mult decat frumoase, iar faleza Volgai in Samara e expozitie. Dar calatoria mea e despre altceva. Exact, habar n-am despre ce.

012-001
012-003
012-009

Ajungem intr-un foarte tarziu la fabrica, pana la urma cu autobuzul, pentru ca altfel ne prindea inserarea. Luam un bidon de cinci litri plus trei pahare din cea mai proaspata si mai buna bere a Rusiei si mergem s-o savuram intr-un parc la inaltime, de unde vedem cum soarele ne spune si el pa. Apoi continuam in Rock Bar, unde si mancam, pe acorduri de groh, live. In Samara, si cica nu numai, orice masina e taxi. Intinzi o mana pe strada, masina opreste, ii dai cincizeci de ruble soferului si te duce unde vrei. In cazul nostru acasa, ca sa incheiem cea mai lunga zi. Baietii mei nu prea mai inteleg nimic, dar eu, slava Domnului, sunt ok.

012-006
012-007
012-008
012-010

Dimineata sunt felicitat sincer pentru ca n-am mai baut cu o zi inainte. Judecand dupa privirile lor, inteleg felicitarile. Se scuza spunand ca asa e in Rusia, odata ce-ai inceput sa bei nu prea te mai poti opri. Trezirea e la zece, pentru ca pe la unspe’ ne asteapta Alexander la garaj, sa-mi predea calul. Ne imbracam, ne incaltam, apas clanta si Maniac spune: stai, stai, nu asa se face inaintea plecarilor la drum lung. Si mai aduce un scaun, si asa, imbracati si incaltati, la usa, stam toti asezati un minut. Apoi ne ridicam si plecam. Se ia decizia sa nu se mai ia motocicletele din garaj pentru ca baietii tin la viata lor, iar in halul in care sunt, s-ar cam juca cu ea, calare.

8.600 de ruble, aduca vreo 200 de euro ma costa manopera si patru litri de ulei. N-are cum sa fie mult. Gaura in buget nu exista pentru ca zilele astea n-am fost lasat sa platesc nimic. Apoi sunt scos la masa, tot din partea casei, si gata, trebuie sa plec, ca tare-mi mai sade bine cu drumul. Discul de frana a fost oarecum indreptat. Nu e inca drept, dar nici ca inainte nu mai e. Oricum, in Novosibirsk ma asteapta Yevgheni, un prieten de-al lor, care-mi poate face un disc nou la o fabrica. Merg increzator. Ramas bun, Maniac! Spasiba!

Dupa cativa kilometri Doamne-Doamne imi da loc in fata la unul din spectacolele la care se cam pricepe. E un drum care nu prea e de pe Pamant. E ca si cum ma bate vantul altei lumi. Iar cerul e fantastic. Incetinesc, ma bucur de fiecare secunda. Opresc si din nou plec.

013-001
013-002
013-004
013-005

Semnalul ca spectacolul e pe sfarsite e tras de camionul din fata care franeaza. Franez si eu si… Pixu’! Cred ca franez. Strang frana fata si nimic, dar incetinesc totusi in siguranta. Pastrarea distantei fata de antemergator e o chestie la care tin. Arunc o privire din mers la etrier. Aaaa… groaza! Semnal dreapta, si opresc in cinci metri.

Uite, vezi, de-asta cred eu ca exista cineva acolo sus care are grija de cei indrazneti. Si tot de asta mai cred ca Doyle al meu are suflet, si are grija de mine, asa cum la randul meu am grija de el. Unul din cele doua suruburi in care e prins etrierul e desfacut. Etrierul atarna, iar surubul e tinut acolo doar de o forta care nu e in limitele mele de intelegere. Un metru daca mai mergeam pierdeam surubul. Cinci metri daca eram mai aproape, sau daca drumul era in coborare, eram cu capul in camion. Suntem intregi amandoi si la distanta de un imbus de a fi ca inainte. Reparam paguba, tragem o cruce si mergem inainte, pentru ca imediat ni se va face pofta de somn.

013-007

Incepe dansul cautarii de loc de odihna. Sunt in voia sortii. In principiu, locurile tir-istice le vanez. Opresc in cateva, dar nici macar nu intreb, ca nu prea sunt incantat de priveliste. Habar n-am cum se zice si scrie in limba asta hotel, motel, loc de dormit. Ma uit doar asa, la marea inspiratie. La o suta de metri de ultimul loc din care plec, la fel, fara sa intreb nimic vad, daaa… corturi in padure, pe malul unui lac. Numai ca nu se poate ajunge la ele nicicum. Merg un kilometru, ma intorc, o iau in sens invers. Nimic. Arata de ca si cum ar trebui sa inconjur Pamantul si apoi sa trec cumva lacul ca sa ajung acolo. Gasesc doar un drum unde scrie ca e accesul interzis. Ala trebuie sa fie, clar. Si chiar ala e. Ajung la bariera, cu ghereta, unde scrie pretul de intrare pentru masina. Mi se ridica bariera si mi se face semn sa intru, cu zambete, si moka.

013-010
013-008

Sunt pe malul apei, pun cortul mananc o conserva de fasole cu costita carata patru mii de kilometri si incalzita la mini-aragazul meu pe benzina. Si astept stele sa apara, sa parchez si eu corpul asta obosit. Habar n-am unde sunt. Imi canta broastele frumos. De noapte buna.

Comments

Comment from Ortansa
Time August 6, 2009 at 10:40 pm

ti-am zis eu Mihai ca pe kilometrii mei te intalnesti cu oameni faini!

Comment from Ortansa
Time August 6, 2009 at 10:42 pm

frumoase rau rusoaicele, alea doua blonde sunt belea!

Comment from Rave
Time August 6, 2009 at 10:42 pm

Pai normal bre ca Doyle are fufflet, ce credeai, ca l-a lasat acasa la Roua? No way, e baiat, ca si tine!

PS: Zilele trecute l-am luat umpique la ciupeala pe d-nul Valter, care, printre zbarnaieli, mi-a zis sa-ti transmit ca abia te asteapta.

Comment from writeman
Time August 6, 2009 at 10:49 pm

in sfarsit in miezul actiunii, este?

Comment from Doormouse
Time August 6, 2009 at 11:33 pm

Doamne, Mihai, mi-o tremurat pipotzica de teama c-ai bagat-o pe maneca cu cazacii si ca din coma alcoolica mai, mai sa nu te mai trezeasca nici cetele de heruvimi :D pfeeu…bata-te-ar norocu’ sa te bata! mergi sanatos, voinice!

Comment from gabi
Time August 6, 2009 at 11:54 pm

Mai Mihai am luat o supradoza de kilometrii povestiti si sut MUT.
De cand am plecat in vacanta cu copii nu m-am atins de calculator.
Darie te-a vazut de cateva ori prin Grecia si Bulgaria.
Ne bucuram ca esti bine!

Comment from alice
Time August 7, 2009 at 1:24 am

ce frumos e la tine, mai Mihai! Strange surubu’ si… noapte buna

Comment from Roxana
Time August 7, 2009 at 1:28 am

devine din ce in ce mai interesant :-)

neplacuta chestia cu surubul, mie cand mi s-a intamplat il pierdusem definitiv … si eram la Polul Nord … hm, I wish, eram in Bucuresti, ceea ce e uneori suficient de periculos.

Comment from Bob
Time August 7, 2009 at 9:26 am

Asta cred ca e cea mai tare poveste de pana acum. Am patit si eu faza cu etrierul (tot in Bucuresti). N-ai la tine Loctite?

Comment from cristian fierbinteanu
Time August 7, 2009 at 11:35 am

Laie!!!! Te pupam in cor, eu si Gabi!!!!!

Comment from Radu
Time August 7, 2009 at 11:46 am

Vreau si eu in Samara! :) )

Da-i bice mai baiete ca abia asteptam Mongolia, si mai pozeaza frumusetile locale de prin Rusia, adica…. errr… ma intelegi… muntii, vaile, campiile… Sa nu crezi ca ma refer la femei cumva! :D

Comment from mihai b
Time August 7, 2009 at 5:58 pm

misu draga citim mereu cu sufletul la gura; esti TARE… curand plec si eu la anca ,cu romnul tau tiparit ,sa am ce citi pe avion!!! in curand vom fi vecini…

Comment from shigeru sato(japan)
Time August 8, 2009 at 7:12 am

Hello!!how are you?
It’s cool website!!
I’m in Astana capitalcity of kazakhstan!!

Comment from mihai
Time August 8, 2009 at 4:50 pm

Bau! Sunt pierdut undeva in Mongolia cu moralul nu prea sus, dar cu pupilele dilatate si ochii beliti. Multumesc la toata lumea. Gandurile bune sunt tot ce am nevoie, si al naibii sa fiu daca nu ajung tocmai pana aici, la stepa. Va pup. Bayarlalaa!!!

Sigheru, hi! I’m in sunny but bumpy Mongolia. Keep up the good ride, cheers!

Comment from Eugeniy (Novosibirsk, Russia)
Time August 8, 2009 at 5:16 pm

Where are you now friend ? Is everething ok on the border with Mongolia ?

Comment from mama
Time August 8, 2009 at 8:23 pm

nu stiu de ce nu pot vorbi cu tine
sau poate stiu
mergi pe drumul tau pui
o sa ajungi
eu stiu ca poti

Comment from mama
Time August 9, 2009 at 12:06 pm

“Bau! Sunt pierdut undeva in Mongolia cu moralul nu prea sus, dar cu pupilele dilatate si ochii beliti. Multumesc la toata lumea. Gandurile bune sunt tot ce am nevoie, si al naibii sa fiu daca nu ajung tocmai pana aici, la stepa. Va pup.”
E cam mare linistea asta.
Chiar cred ca are nevoie de textele noastre. Hai ca puteti. Scrieti pentru baiatul asta. Io stiu ca are nevoie.

Comment from alexandra
Time August 9, 2009 at 3:28 pm

Mihai, io am aflat mai demult de la Robert ca Doyle se face singur bine. E cineva acolo sus care are grija de asta.
Si mai ai o ceata de copiloti cu tine, invizibili, dar acolo. Si mai este si big brother, cel mai bun copilot de la distanta (ca asa s-a nimerit de data asta, sa ramina aici, ca ar fi fost cu siguranta cel mai bun si de la fata locului).
Ma gindeam si eu zilele trecute, intr-un moment de ratacire :) , ca ce naiba ti-o fi trebuit sa pleci de partea cealalta a lumii si inapoi. Wrong question. Revin la statusul initial, de sustinator fascinat al acestei calatorii.
Si stii si tu ca pina te intorci acasa o sa afli de ce ai plecat la drum.

n.b. M-am apucat sa iti scriu, ca sa dau si download la ce imi trece prin cap in fiecare zi, sa nu ma bazez numai pe energiile cosmice care fac sa afli tot :) )

@Mama
Se pun si gindurile, care ajung si ele acolo si sint mai multe decit ce se vede scris.
Si sa stii ca sint multi cei care scriu pe forum si sint alaturi de Mihai.

Va iubim.

Comment from Gheza
Time August 9, 2009 at 10:13 pm

Ei Mihai, parca ai mai prins viata. Priveste partea plina a paharului :)

Comment from Petru
Time August 9, 2009 at 11:09 pm

Drum bun, Mihai. Si din Ploiesti suntem alaturi de tine. Bafta!

Comment from BooBoo
Time August 10, 2009 at 8:40 am

Mihai, am citit toata aventura, chiar daca nu ti-am lasat vreun comentariu pana acum. Statusul meu de la messenger iti poarta mandru link-ul Mongoliei, astfel incat povestea ta sa ajunga la cat mai multi oameni.
Imi pare rau ca am ratat plecarea, dar ma bucur ca ai ajuns pana acolo.

Aici e dimineata si neuronii mei inca nu s-au trezit de tot, asa ca daca nu am gasit cuvinte alese, tu o sa intelegi. Cu gandul suntem cu totii alaturi de tine, dar tu stii asta deja!

Drum bun, viteazule! Si sa ai parte numai de momente frumoase si “implinitoare” pe drumul tau! :hug:

P.S: I’ll be watching you, mister! :)

Comment from mihai si belen
Time August 10, 2009 at 12:23 pm

salutare
dupa ceva tacere am de zis asa: belgia, olanda, germania, cehia, slovacia, ungaria, acasa. cam asta a vazut mobra in ultimile zile. plimbarile mai lungi si interesante au fost in cehia, pe drumuri de tara si berea a curs valuri seara.

nici autostrada nu a fost lipsita de peripetii avand in vedere ca mi s-a taiat curentul acasa la poporul ungar, popor vecin si prieten unde sper sa nu mai opresc veci. am ajuns si in tara jumate impins unde am rezolvat problema, ceva furtuni pe drum, in fine, peripetii pe toate planurile. acum am luat avionul si ma uit cu belen pe pozele tale.
bafta si tie acolo si sa auzim de bine.
am mers acum o zi in que pasa unde am intrebat si eu o domnisoara que pasa con tigo si a zis ca pasa bien in mare. ochii mari acolo si bucura te de tot

de acum am net, astept si urmatoarea poveste.

ps ma uitam acum pe harta si mi am dat seama de o treaba. masurat drept, cu rigla, de aici de unde fac eu pipi in ocean sunt mai aproape d e tine pe partea ¨ailalta¨ a lumii decat pe partea pe care o cunoastem. drum bun

Comment from Ninja-(silviu mate)
Time August 13, 2009 at 2:47 pm

Da frumoase rau rusoaicele, cel putin alea doua……….oooffffffff.

Comment from Ninja-(silviu mate)
Time August 13, 2009 at 2:48 pm

si sa le dea dumnezeu sanatate si voie buna baietilor aia care te-au ajutat cu reparatul discului.

Comment from maniac
Time August 14, 2009 at 7:26 pm

Mihai! Great that you put the pictures! pls send them to me on email!
good luck to you !
maniac

Comment from sorin
Time September 16, 2009 at 2:13 am

Super aventura! Citesc cu mare interes scrisorile tale. Sper ca intr-o zi sa fac si eu o calatorie de genul asta.

Comment from sorin
Time September 16, 2009 at 2:14 am

Simpatic rusu’!

Comment from mama
Time October 1, 2009 at 6:27 pm

Am recitit scrisoarea ta.

Comment from cristina
Time October 23, 2009 at 11:31 pm

cat de drept se tine ongodoyle, si alb,si cuminte si cu discul ok,cat de cat sau okok.
interesant.
in comparatie cu fotografiile tale, am inteles:se tragea ca lipsa de interes sa fie interes, lipsa de intelegere sa fie intelegere, lipsa de dragoste, sa fie numita dragoste….
cat de bine ar fi fost si firesc, sa razbata din ele, precum din ale tale, simplu, sinceritatea!
mi-a dat dureri de stomac aceasta sfortare;
ca sa nu iti spun ce au facut cu figurile de mineri!
ah, ar trebui sa vad toate pozele tale, de la plecare si inapoi, sa ma linistesc…si sa-ti citesc scrisorile, sa scap de izul cumplit al falsitatii;al sfortarii inutile…am tacut;ca de obicei, prezenta de spirit am uitat-o, si macar de-as sti unde!

Comment from Adi
Time November 3, 2009 at 12:58 am

Tot citesc de cateva ore si tot nu ma dumiresc cum de ai avut curajul sa iti lasi motorul nesupravegheat nopti intregi. Chiar nu ti-a fost frica ca ramai fara el? Eu nu cred ca aveam indrazneala ta.

Pingback from Blogul anului 2009 | FocusBlog
Time December 20, 2009 at 9:46 pm

[...] Postul meu favorit (desi mi-a fost greu sa aleg) este cel in care Mihai ajunge in Samara si-l cunoaste pe Maniac. [...]

Trackback from usine nike
Time February 5, 2014 at 8:21 am

usine nike…

four. Simplify and go. Nike goods have short life-cycles in conditions both of technology and fashion. The consignment sale thing is fascinating to me. There plenty of just basic old junk revenue available but then you can find the extra unique kinds f…

Comment from lunette ray ban cats 500
Time April 11, 2014 at 1:53 pm

Des détails sur ce boulot, Sur cette creation dans une prochaine lettre.?
[url=http://www.dimexprotection.be/includes/rayban.asp?p=103]lunette ray ban cats 500[/url]
lunette ray ban cats 500

Comment from filme xxx
Time February 6, 2016 at 10:11 pm

If some one needs to be updated with most up-to-date technologies
afterward he must be visit this web site and be up to
date everyday.

Write a comment