Main menu:

Site search

December 2017
M T W T F S S
« Oct    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

KILOMETRICII

Categories

Tags

Draga Darie, Alexandra si Gabi

Am visat ceva, dar nu mai stiu ce. Cu siguranta iar a fost ceva nasol. Nasol in sensul ca a fost ceva despre drumul asta, care nu mergea bine. In fine, trezit, bagaje, Doyle. Vad putin mai incolo doua motorete pline de traiste dar nici urma de motoristi. Cat impachetez eu, ii vad ca se suie pe ele si pleaca, pe langa mine. Disting cred ca un “E” pe numar. Spania, uau. Ne salutam, dar nu opresc. Na, ca s-a mai dus inca o sansa sa ma inteleg si eu cu cineva, ptiu. Degeaba incerc mai tarziu sa-i ajung. Au disparut, si nici nu stiu daca avem acelasi drum. Mai bine fac dreapta, spre Kurgan, sa mai devalizez un bancomat. Il gasesc, si e coada. Stau, bag cardul, cer cinci mii. Nu se poate, tranzactie refuzata. Bine ma, da-mi atunci trei mii. Din nou nu. Hm, noroc cu tehnologia asta, spectaculara. Verfic cu telefonul. Fonduri in cont – zece euro. Yupeee! Tot cu telefonul ard un transfer si uite-ma cu bani in buzunar la numai cinci minute dupa. Mare ti-e gradina, bai Gates.

Ma asez la drum si totul merge brici. Ca sa mergem spre Omsk, drumul asta, M51, trece prin Kazakhstan. Ar fi mult mai scurt asa, dar vizele nu ne permit luxul asta. Asa ca ascultam de Marcel, care face un traseu traznet, pe drumuri secundare. Nu mai inteleg nimic. Drumurile astea secundare nu prea ar trebui sa se numeasca asa. Secundar aici, dupa exemplul asta, inseamna doar ca nu prea e circulat. In schimb e asfalt ca in palma. Ma rog, nu stiu cat asfalt e intr-o palma, dar daca ar fi, cam asa trebuie sa va imaginati ca sunt drumurile astea. E unsa treaba. Ar trebui sa am aici un chopper, ceva sa ma pot lasa pe spate si sa ma pot bucura de peisaj la viteza mica. Roua mea ar cam manca pamantul aici. N-o am cu mine, decat in suflet, asa ca va trebui sa ma multumesc cu pozitia de calarit pe care mi-o ofera Doyle. Imi mut fundul cat mai in fata, ma las cat mai pe spate, cat ma lasa bagajele, si enjoy the view. And the ride.

016-001

016-002

016-003

Observ in tipul unei opriri ca Doyle al meu a primit aripi. Si nu oricum, ci doua perechi, de la o libelula care s-a jertfit pe altarul motociclismului. Imi pare rau pentru ea, n-a fost in intentia noastra, dar acum e tardiv. Ii promit ca o sa ne straduim sa le folosim cel putin la fel de bine ca ea, cand inca era libelula.

016-004

Imi dau seama pe masura ce inaintez ca “drumuri secundare” mai inseamna ceva. Daca in restul Rusiei de pana acum benzinariile sunt cam din zece in zece kilometri, acum iata ca am facut vreo o suta si nimic. Situatia din rezervor nu e cea mai imbucuratoare, asa ca sunt nevoit sa reduc viteza la vreo 90km/h, asa, de consum. Peisajul in jur merita toata atentia, nu mi-e jena ca am incetinit. E complet pustiu. Sunt bucati de zeci de kilometri in care sunt absolut singur, niciun suflet, nicio masina, nimic. Iar in jur e, cum sa zic eu, primordial. Ma gandesc tot mai des sa pun cortul pe undeva, numai ca aici, pe langa frica de lanterna politieneasca, acum ma incearca si o rusine fata de ursulache, pe care mi-l imaginez ca apare si zgaltaie cortul pe la doua noaptea ca sa-mi ceara un foc. Nu, am sa caut totusi un loc omenesc. Numai ca asta intarzie sa apara. E pustiu, in cel mai adevarat sens al cuvantului. Ma rog la Sefu’ sa apuc sa bag benzina pana sa trebuiasca sa flutur canistra pe marginea drumului, iar de dormit nici nu mai vorbesc. Drumul e superb, repet, nu ma plang. Dar am un morcov pe masura frumusetii drumului care nestiind unde sa-l var, l-am bagat direct acolo.

Ah, in sfarsit, semnul ala albastru, cu pat, cinspe’ kilometri. Am ajuns, Opresc, ma intampina un domn si, dupa traditionalul de unde esti si unde mergi, ma invita la masa. Da, spasiba, numai ca vreau sa gasesc un pat mai intai. Rusa, pe masura ce inaintezi spre est se pare ca in locurile oficiale, cum ar fi de exemplu alea de mancat, nici prin libajul trupului nu mai e inteleasa. Ii spun lu’ tanti de la bar cum ca… mainile sub cap, si niznaiu. Ii traduce alt domn si-mi spune sa-l urmez. Iesim afara si-mi arata unde, slava lui. Gasesc. Din nou camera dubla, oh. O luam, ca desi e dubla, costa vreo zece euro. Mai am o optiune, cu dus, la vreo treizeci de euro, dar refuz. Decorez conform obieciului camera cu cizme, geaca, ciorapi, pantaloni si ma duc la baia de peste hol sa fac un dus la chiuveta. E blana. Si plec la mancarica. Bors, binenteles si ceva pui cu piure. Plus bere, total – mai putin de doi euro. Apoi ma retrag in camera, unde dupa cinci minute bate cineva la usa, ba mai mult, incearca clanta. Apoi aud pe hol ceva de Romania. Deschid. Doamna si domnilor, tineti-va bine, puneti-va centurile, lasati scaunele pe spate. Incepe Star Trek.

La usa e Misha. Cu care am sa-mi petrec toata seara. E muci si are un zambet pur. Ii dau vreo patruzeci si un pic de ani, cu ochi albastri si verigheta pe inelarul stang. Imi vorbeste vreo zece minute, doar el stie ce, ne facem o poza cu mobilul lui, dupa care ne luam la revedere. Pentru alte zece minute, cand… iara bataie in usa, si aud un “Mihai?”. Deschid si… Mishaaaaaa!!! Inteleg ca merge sa manace si ma intreaba daca nu vin si eu. Nuuu… am de scris cate ceva, plus ca am mancat, spasiba. Inchid usa si-mi vine sa ma iau la palme. Ce Doamne iarta-ma am de scris si nu poate astepta? Imi iau berea pe care o am, luata la pachet, si cobor. Nici urma de Misha al meu. Stau afara. Si… Mishaaaaaaa!!!

016-005

016-006

Eu am o bere pe care scire “nustiuce 3”. Imi explica ceva de seven, dar inafara de faptul ca el a baut sapte d-astea nu inteleg nimic. Stai asa, explicatia vine. Misha pleaca si se intoarce cu o bere exact ca a mea, doar ca pe asta scrie “nustiuce 7”. E, aia-i. aici gresisem. Cica trei e mai pentru incepatori asa, dar sapte ar trebui sa ma rezolve. Mai sta putin si mai aduce doua. Una e din nou pentru mine. Incerc sa spun ca as vrea totusi nani dupa asta pe care o am, dar mi se spune ca nu trebuie sa o beau, ci doar sa o iau cu mine pentru atunci cand o sa am pofta. Langa noi vine si Andrei. Are loc o conversatie superba. Eu nu inteleg nimic, iar Misha, de fiecare data cand observa asta, il roaga pe Andrei sa traduca. Limba pe care Andrei o stie mai bine ca Misha sta undeva in maini. Stie sa gesticuleze mai bine. Asa ca tot in rusa, dar cu mai multa gestica, Andrei ma face sa inteleg. Ma rog, mai mult decat Misha. Apoi mi se propune o plimbare, pe care o accept cu cea mai mare placere. Imi arata tevi de gaze pe case si imi spun ca ei cu asta se ocupa. E bine, avand in vedere ca mai devreme intelesesem ca sunt soferi. In spatele nostru auzim un trosc! E o masina careia in mers i s-a deschis capota si s-a izbit de parbriz. Misha imi spune sa picture-picture. Fac picture si ma intreaba daca si in Romania e asa. Zic nu, avand in vedere ca e pentru prima data cand sunt martor la o asemenea scena. El imi raspune: “in Rusia… tot timpul” si un ras general. Urmeaza plimbarea inapoi, in tipul careia Andrei o ia inainte. Raman cu Misha pe carare si cred ca juma’ de ora, stand pe loc, imi tot povesteste. In rusa. Nu inteleg o iota din ce zice, dar mi se pare super-tare. Ma uit la el si ma minunez. Imi da numarul lui de telefon si-mi spune ca daca pe o raza de trei sute de kilometri am probleme, sa nu ezit sa-l sun. Suna recomfortant, avand in vedere ca nu ne intelegem de nicio culoare. Apoi ma roaga sa-l insotesc pana la locul unde el rabota. Ma chinui sa-i explic ca vreau sa dorm, dar insista. Insista cumva placut, recunosc. Misha e un dulce. Imi vine sa-l iau in brate, jur. E atat de sincer si de simplu. Si cat de frumos imi explica el fara sa inteleg nimic. Si la fiecare cinci minute mai suna pe cineva sa ceara indicatii de traducere si inchide fara sa afle nimic. Bine Misha, hai sa mergem. Intram in scara unui bloc in constructie, intr-un apartament in constructie, intr-o bucatarie unde niste oameni beau. Misha ma introduce. Aici ii dau pe spate cu urmatoarea chestie. Ei, pe rand: Alex. Si eu: de la Alexander. Alexei, de la Aliosha, Jgheni, de la Eugeniy. Sunt apreciat la adevarata mea valoare de vorbitor de rusa. Mi se mai toarna bere, si beau. Trebuie. Am faima unei natiuni de aparat.

016-007

Reusesc cu greu sa-l conving pe Misha ca am nevoie de somn si ma duc in camera, dupa imbratisari prelungite. Trec zece minute si… Mishaaaaaaaa!!! E la usa cu o bere si un peste afumat. Il mananc in timp ce ii ascult povestile in rusa din care nu inteleg nimic. E o minune Misha asta al meu. Pleaca. Cinci minute, apoi… Mishaaaaaaa!!! E din nou la usa. Vrea doar sa-mi mai povesteasca ceva.

016-008

Ascult cu mare interes si radem, radem, radem. Ii spun ca vreau sa fac nani, din nou, dar mai intai un pipi. Ma invita sa fac pipi in camera lui, peste hol. Cum sa refuz asa ceva? Intru in baie si imi arata si dusul, la care sunt invitat maine. Ah, Misha. Ne mai imbratisam o data si de data asta sunt hotarat sa nu mai deschid. Nici nu mai am de ce, pentru ca Misha probabil a reusit sa adoarma.

Ce seara frumoasa, made in Russia.

Dimineata, cand imi era somnul mai dulce… cioc, cioc, Mihaaaaai! Misha, ah, de ce nu ma lasi tu sa dorm si sa-mi respect blazonul de a fi ultimul care pleaca dimineata din motelurile astea. Neah, insista. Deschid, in chiloti. E vreo noua dimineata. Misha al meu e fresh ca o floare si imi spune ca trebuie sa ma trezesc, pentru ca ma asteapta drumul si el trebuie sa rabota. Ne imbratisam, pupam, ne despartim, nu inainte de a-mi face cadou o carte de bucate in rusa, din care nu mai e nevoie sa zic ca nu inteleg decat semnele de punctuatie. Fac bagajul, cobor, beau o cola si plec. Opresc mai intai la blocul in care am fost cu Misha, in bucatarie, sa-l caut, ca sa-mi pot lua un la revedere ca la carte de la el, pentru ca mai devreme nu prea intelegeam nimic. Niste muncitori freaca menta la scara. Intreb: Misha? Se ridica vartos din umeri. Urc la etaj, bat la usa dincolo de care am fost ieri, si-mi deschide o doamna. Misha? Ce, Misha? Pare ca aude pentru prima data in viata numele asta. Asta e, nu e Misha. Va trebui sa ma linistesc cu gandul ca Misha a inteles mai mult decat am inteles eu din la revedere-ul de dimineata.

Spasiba Misha, faci Rusia sa-mi fie acasa.

Comments

Comment from Thomas
Time August 16, 2009 at 10:23 pm

Bai, cat de frumos…

Comment from mvcaraiman
Time August 16, 2009 at 11:00 pm

Drum bun in continuare, sanatate si noroc ! noi, “soarecii de birou 9-5″ iti multumim ptr. stropul de aventura pe care ni-l aduci cu blog-posturile tale :)

Comment from Fanel
Time August 16, 2009 at 11:45 pm

Mie mi s-a deschis capota de 2 ori in mers :) Sunt rus !!!!
Drum bun !!!

Comment from alexandra
Time August 17, 2009 at 12:06 am

Mihai, multumim. Eu tocmai am citit, ca sint singura din noi trei care nu doarme si are doua modemuri la ea. In sensul ca Darie doarme, iar Gabi nu are modem. Dar i se va citi, respectiv va citi miine.

Pai ce sa comentez, mai Mihai? Ma bucur numa. Ma bucur ca ati capatat inca 4 aripi concrete. Am gasit printre pietre la malul marii o aripa de libelula si nu m-am gindit ca asta va avea o urmare. (vizuala, de.)
Ma bucur ca ti-a aparut in cale Misha, pe care, inainte sa vad pozele si asa cum il povestesti tu, mi-l imaginam ca pe baiatul ala din Calauza. Si chiar daca nu seamana cu baiatul ala fizic, mi se pare ca a avut un rol bun in filmul tau, asa cum il povestesti tu. Chiar daca inima mea care s-a facut miniatura e in alerta si circumspecta la Misha sau Aleksei sau Maniac. Asta e, departarea deformeaza.
Ma bucur ca intr-un bloc in constructie, intr-un apartament in constructie ai gasit o bucatarie care arata de parca ar fi demult locuita si acolo ai dat de oameni care sa iti zimbeasca.
Ma bucur ca te-ai reconciliat cu Rusia inainte sa pleci din ea.
Ma bucur ca faci calatoria asta. Pentru tine, pentru noi.
Te iubim.

Comment from gabi
Time August 17, 2009 at 1:02 am

Ei bine nu dorm ba mai mult pot sa ma bucur de aceasta minunata poveste (multumita tehnologiei din telefon).
Mihael: M U L T U M E S C !
Mishaaa: SPASIBA (stiu ca nu asa se scrie, dar sunt sigur ca el intelege).

Drum bun!

Comment from Rave
Time August 17, 2009 at 1:14 am

Nici eu nu dorm, Mihai, stau cu okii pe mongolia.ro ca pe butelie. Valter e putin trist, te asteapta uscat, scot din husa si gata de marait. Que Passa te asteapta si ea. Ca sa nu mai vorbesc de mine. Noroc!

Comment from THC
Time August 17, 2009 at 9:37 am

Povestile tale devin din ce in ce mai frumoase
Ma abonez de pe-acuma la o carte cu autograf :)

Comment from Ninja-(silviu matei)
Time August 17, 2009 at 12:11 pm

Salut Mihai si bine te-am regasit.
Dragutza chestia cu ursulache dar sa sti ca nu ar trebui sa-ti fie frica.Iti spun din experienta.La campie sau in locuri pusti,unde nu exista padure,este numai campie nu exista urs.Ursul din nascare nu sta la campie pt ca nu are ce face.Din cate am vazut in imaginile tale postate in jur este cam campie.Si daca intamplarea face sa te intalnesti cu ursulache fa ceva zgomot cu motorul si ai sa vezi ca o sa plece.Oricum ma gandesc la tine aproape in fiecare zi si intru pe blog sa vedem cu cine te-ai mai intalnit,ce povesti de mai aduci,ce oameni ai mai intalnit.Rusi astia sunt tare simpatici din cate vad eu.Numai bine si sa ne reauzim cu bine.

Comment from Bob
Time August 17, 2009 at 12:42 pm

foarte tare se de data asta. in we am facut o excursie cu motorul prin dobrogea prin pustietati si ma imaginam prin mongolia :) )

Comment from lucian
Time August 17, 2009 at 1:08 pm

bravo mihai! ca wannabe fotograf si motociclist ce sunt, te citesc cu mare interes :) distractie placuta in continuare!

sistemul de numerotare al berii de care povestesti l-am cunoscut la chisinau, cu baltica. vezi aici http://baltikabeer.com/brands.html

drum intins si lumina pe cinste!

Comment from Semaca
Time August 17, 2009 at 5:57 pm

Chitzulane si chiar daca apare vreun urs, da-i… ce avem noi mai bun ! Cu amandoua mainile !

Comment from Makaveli
Time August 17, 2009 at 7:32 pm

:D incepe sa devina interesanta rusia asta :P Drum bun in continuare

Comment from alexandra
Time August 18, 2009 at 2:06 am

Mihai, azi-noapte m-a lovit si pe mine o chestie evidenta: ma uitam in minte la harta si am realizat ca tu de fapt ai plecat acasa pe alt drum, pe care faci un ocol de douajdemii de kilometri si ceva.
fisa asta cred ca a facut si zgomot cind a picat. cling.

Comment from Gheza
Time August 18, 2009 at 9:42 am

da vodka, nu bea nimeni vodka?

Comment from Cesar
Time August 18, 2009 at 2:27 pm

Cum e Mihai in Rusia? E asa cum ti-am zis eu si de o mie de ori peste.
Cesar

Comment from naele
Time August 18, 2009 at 5:21 pm

Super tare acest Misha…..sunt convins ca are origini germanice :) daca bea bere .Sau nush ce sa zic.Ceva nu-i rus la el…… :D ….Drum bun Mihail , privet..

Comment from Zuzi
Time August 18, 2009 at 5:30 pm

Draga Mihai,

Cautand referinte despre un DSLR pentru astia mai mici si mai incepatori am ajus la blogul tau si de cateva zile calatoresc cu tine si cunosc oameni minunati sau nu :S locuri superbe intr-o tara aspra astept cu nerabdare urmatoarea scrisoare.

Drum bun Mihai!!!

Comment from Mariana
Time August 20, 2009 at 2:57 pm

Buna Mihai!
Nu fac parte din “lumea” motociclistilor, ci doar din Valea Jiului si din grupul de prieteni live/ online ai unei prietene comune :p.
Calatoresc cu tine prin minunatele scrisori si poze asternute aici si intru mereu pe blog sa gasesc continuarea, sa te gasesc întreg si sanatos. Iti doresc sa ajungi cu bine acasa si sa legi toate acestea la un loc – e mai ceva decât expeditia Kon-Ti-Ki! ;;)
Fii binecuvântat si pazit de orice nu-i ok în drumul tau, Mihai!

Comment from mama
Time October 1, 2009 at 6:29 pm

Am recitit scrisoarea ta.

Comment from cristina
Time October 28, 2009 at 12:40 pm

SFANTA SOFIA, intelepciune adica, cum sa cobor in M.Caspica, cand mai sunt atatea de vazut si de….bolborosit?
mi-am amintit:carte cu CD?cam degeaba, ca e vazatoare, miscatoare, vorbitoare, canta si incantatoare,poate faci o varianta pentru cei care nu au aceste capacitati, caci te-am descoperit si mare la suflet si sincer si SOFI-stykat si

Comment from mihai
Time November 25, 2009 at 1:13 am

frumos tovarase.
da i si tu un telfon lu misha ca nu strica. sau un sms in rusa.

ma duc sa fac doi pasi afara si sa barfesc la o bere de cum ar fi daca ar fi daca eu as fi baut cu misa

noapte buna

Comment from Haretina
Time December 4, 2009 at 8:51 pm

De-a dreptul bestial!!!!

Comment from nicolae
Time May 2, 2010 at 11:13 pm

Incredibil..stau de 3 ore si citesc…si parca tot mai vreau!! Foarte tare.

Comment from john
Time May 4, 2010 at 6:05 pm

berea era baltica nr3

Trackback from basket nike femme montante
Time February 10, 2014 at 12:02 am

basket nike femme montante…

MONGOLIA » Draga Darie, Alexandra si Gabi…

Write a comment