Main menu:

Site search

June 2017
M T W T F S S
« Oct    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

KILOMETRICII

Categories

Tags

Draga Alin,

Deci: Aaaaalin, ka-Kalinkaaaa, Kalinka maya. Hopaaaa! Cam asta e. Cam asa am plecat in zori. Am alimentat si… apropo, deja sunt profesor la asta. Daca vrei sa alimentezi in Rusia si ai probleme, suna-ma. I’m the firestarter, Russian alimentator! In benzinarie s-a chemat chiar o fata care vorbeste engleza, dar am taiat cererea scurt, spunand ca nu-i nevoie. De 95, facem plinul.

Pentru prima data de cand am plecat la drumul asta ma incearca o senzatie de super-bine. Dar super-bine rau de tot. De la primii metri mi s-a parut ca Doyle pur si simplu rupe, ca merge uns, ca afara e foarte frumos, ca Rusia e blana si ca sunt singur si e coscogeamite harasho! L-am batut pe crupa cu chiote si fluieraturi in casca din tot sufletul. Am cantat, am urlat, am dansat, am ras, de unu’ singur, ca un tampit. Parca m-am nascut azi. Nu stiu de ce toata starea asta. Sa fie oare plecarea asta matinala, care in general imi place, dar de cand am plecat n-am prea reusit? Sa fie prietenul meu Misha, de cu o seara inainte? Zau ca nu stiu. Cert e ca am o excitatie in mine de zile mari. Daca as avea acum un R1 i-as da un 360 fara sa stau pe ganduri. Si drumul imbie la asa ceva, dar slava Domnului, nu am. Il am pe Doylica al meu care la 110 toarce de zici ca inca nu s-a trezit. Manca-l-ar tata pe el, cu jocul lui in furca si-n roata si discul lui stramb. Sa mor daca nu ne potrivim. I’m in love. Cu TOT. E supeeeeeeeer!!!

017-001

N-as mai opri, asa e de bine. Trec pe langa un domn care isi cara catelul intr-un Ural cu atas. Ne salutam in timp ce-l depasesc si dupa ce iau avans de un kilometru, opresc, ca sa am timp sa scot aparatul sa bag toata scena asta pe card. Na, ca trec vreo zece minute si nu mai vine. O fi facut stanga, dreapta pe undeva. Inapoi la drum si la petrecerea din casca. Ma uit in jur. Sunt inca pe un drum secundar, pana la Omsk, ceea ce inseamna ce deja stiu: asfalt ca in palma, nu prea circulat si mai ales, hahaaaa, fara politie. Sunt pajisti nesfarsite, cu mici padurici de mesteacan ici-colo. Ma gandesc cat de simpu ar fi sa campez daca nu as fi singur. Cred ca Rusia cere un mini-buget daca esti cel putin doi si ai un cort. Mai opresc putin, mai fac o poza, ma mai minunez si ma pun iar la drum. Nu fac zece kilometri, cand la un café, pe stanga, motociclete pline de bagaje. E musai sa opresc, desi tocmai ce-am facut-o acum zece minute. Sunt patru, trei ei si o ea, din Elvetia, care se intorc din China, dupa un traseu de doua luni jumate. Au un 1200GS, doua F650GS si cred ca un 1150GS. Sunt foarte bucuros, si ei asemeni. In sfarsit, dupa nu stiu cate zile ma pot intelege si eu cu cineva. Pot pune intrebari, mi se poate raspunde si culmea, mama, ce dor mi-era, pot sa si inteleg. Ne conversam putin, dar ei par destul de grabiti, na, dorul de casa, pot sa inteleg. Ne uram drum bun si pleaca, lasandu-ma fluturandu-le batista. Plec si eu.

017-002

017-003

Cand mi-e lumea si distractia mai draga vad negru in fata ochilor. La propriu. In fata e bezna. Nu e ploaie, e furtuna. Vad si fulgere care se infig in pamant undeva la orizont. Fiecare mica curba la dreapta e o binecuvantare, pentru ca in dreapta e senin. In stanga la fel, negru. Cand e de dreapta – yes, yes! Si apoi, cand drumul coteste putin catre stanga – nu, nu, nuuu. Intr-un final reusesc oarecum sa evit nebunia, si ma gandesc ce frumos ar fi sa trag eu pe dreapta si sa trag o poza. E prea inspaimantator cerul asta negru sa-l las asa. Si opresc. Nu apuc sa ma dau jos, ca aud asa, un zgomot pe care nu-l pot defini, ca se apropie din spate. Intorc capul si vad. E ploaia care vine mancand pamantul. Si aleraga intr-un hal… O vad pe asfalt cum se apropie. Aici e uscat, iar la cinci sute de metri in spate fierbe. Patru sute, trei, aaaaaaaa, contact, ignition, si calc-o Mihai, ca nu mai e vreme de costum de ploaie. Ma prinde din urma pe primii zece metri, dar Doyle al meu mananca jaratec si o depasim. Hahahaha, ce distractie mai e si ziua de azi. Numai jocuri interactive. Ne mai distram cam douazeci de minute pe ziua de azi, pentru ca ne mai prinde o ploaie, nu aia din urma, ci una venita de nu stiu unde, care ne uda leoarca, oricat de tare am trage noi sa atingem orizontul ala unde e lumina. Mda, acum, la momentul asta mi se cam taie cheful de drum. Sunt ud pana la chiloti, si nu prea mai e fun. Ma bag la prima parcare de tiruri si opresc odata cu ploaia.

017-004
017-005

Camere aveti? Da. Bine, una la baiatu’. Ajung sus, vad camera, nu mai e nicio surpriza de-acum, e dubla, normal. Dar macar acum am dus la cap de hol. Decorez totul cu geaca, pantaloni si cizmele ude in geam, ca sa ma simt cat de cat acasa. Apoi fug la buda comuna, unde ma incui pret de vreo zece minute, rugandu-ma ca cineva sa nu fi baut prea multa bere si sa stea la usa, si spal una bucata tricou, chilot si ciorapi, ca eram restant de ieri. Cobor, dupa ce ma fac baiat curat, si ma intalnesc cu un domn care ma intreaba “vorbesti romaneste?”. Ah, daaa. E din Republica Moldova, si se indreapta spre Novosibirsk. Mai tarziu stam la masa impreuna si, la rugamintea mea, ma ajuta sa comand ceva de mancare la tanti de la bar care, ca si restul de tanti de la bar de vreo cateva mii de kilometri incoace, e cam acra. Vorbim in romana, e foarte bine. Imi spune ce sa fac in caz ca mai dau peste politisti tembeli, si anume sa sun la 112 si sa-i raportez si o sa vina cineva care o sa-i bage direct la puscarie, fara sa mai stea la discutii. Ca tocmai ieri a fost la televizor o stire despre asta. Pleaca, dar nu raman singur. Beau o bere cu Vadim, sofer de tir, care se minuneaza cand aude de douazeci si ceva de mii de kilometri pe motocicleta. Ma gandesc mustacind ca daca si soferii de tir se minuneaza de distantele mele, e clar, sunt bine. Mai tarziu ies putin sa iau o gura de aer rusesc si sa ma minunez din nou cat de frumos parcheaza soferii astia hardughiile astea de tiruri. A, si sa fac cunostinta cu tantarul de Omsk, care e un tip foarte hotarat si lucreaza in echipa. M-am pus cu curul pe bordura si in cinci secunde am luat patru intepaturi. Una in frunte, alta pe picior prin pantalon, pe spate prin tricou si una pe pumnul drept, dar aici am dat cu pumnul celalalt si am muscat si eu fatal. Oricum, baietii nu stie carte. Au dat de asta din tara lui Dracula si una-doua l-au facut la sange.

Urc in camera si sper sa adorm mai devreme in seara asta, desi nu-mi promit. Mai bine-ti scriu tie.

Ah, ce mi-ai facut. Am stat sa-ti scriu scrisori, si-am adormit tarziu, si-acum e sapte dimineata si aud ca prin vis un cioc-cioc in usa. Of, ce nu-mi plac mie bataile in usa cand dorm in alt pat decat al meu, intr-o alta tara decat a mea. Trag pantalonul pe mine, stiind ca in staff-ul hotelului sunt numai femei si deschid. E una din doamnele de ieri care imi spune ca trebuie sa plec. Sa ce?!? Da, nu inteleg motivul, dar trebuie sa plec. Probabil ca pana la ora asta am platit. Pfoai, si ce mai trageam la aghioase… Na, acuma ce sa zic. Ma enerveaza, ca daca plec la ora asta, la ritmul in care inaintez in Rusia, pana deseara as putea sa fiu in Novosibirsk, si apoi peste alte trei zile in vama mongola, unde va trebui sa pun cortul si sa astept sa intre in vigoare viza mea.

Sunt pe drum, si-mi dau seama ca starea de petrecere de ieri dimineata nu numai ca a disparut cu desavarsire, dar a fost inlocuita de opusul ei. Sunt deprimat. Drumul curge pe langa mine. Curge singur asa, nu ne bagam in seama unul pe altul. E din nou pustiu. Si drept. Drept-drept. Cerul in schimb e pictat. Degeaba, nu ma impresioneaza. Am o multime de ganduri, in principal dor de casa. Dar e un dor apasator, ca singuratatea. E chestia asta, nu numai ca sunt singur, ca nu sunt chiar asa, dar faptul ca nu te poti intelege cu nimeni, sa-i spui asa, cam ce-ai tu pe suflet de cand ai plecat de acasa. Mi-e un dor de tot, de casa, de ai mei, de ale mele, de a mea, de al meu. Mda, hai ca se poate, da-i bice Doyle, tu stii care-i treaba pe-aici. Nu sunt putine momentele in care chiar cred ca baiatul asta are grija de mine. Imi dau silinta sa am la randul meu grija de el. Sa-i sterg farul ca sa vada mai bine, sa nu-l gonesc prea tare pentru incarcatura pe care o duce-n spate, sa nu-l zgaltai prea tare prin gropile rusesti, sa-l acopar seara inainte de culcare, sa-i multumesc. Depresia mea ia o pauza cand depasesc un biciclist incarcat. Il salut, vad in retrovizoare ca ma saluta, si cinci sute de metri mai incolo opresc. E Nikolay. Are in jur de vreo saizeci de ani, o barba mare, e rus, si se plimba prin Rusia. De unde vine si incotro merge n-am inteles, dar e clar ca in ambele directii e departe. Are pantalonii rupti, doua cauciucuri uzate in spate, un cort si alte cateva chestii. Iar in fata, mandru in bataia vantului, stindardul Rusiei. Ne uram un reciproc drum bun si-l las sa se piarda in departare, ca sa-l depasesc cateva minute mai tarziu. Nikolay, ma inclin.

018-001

018-002

018-003

Imi dau seama ca din ultimii cativa zeci de kilometri nu mai tin minte nimic. Nu e bine. Stiu exact cu ce se mananca senzatia asta. E oboseala. La noua dimineata, da. Sunt rupt. Nu e doar noaptea trecuta, sunt noptile trecute, adunate. Au trecut vreo o suta de kilometri pe langa mine ca si cum nici n-ar fi fost. Mi se inchid ochii. Stiu cum fac. Oricum sunt inaintea programului, asa ca am sa caut un motel d-asta si am sa parchez, indiferent de ora, principalul scop pe ziua de azi e recuperarea.

Opresc intr-o benzinarie, sa alimentez. Desi am mers doar 150 kilometri, sunt precaut, pentru ca la cum arata peisajul asta post-nuclear, e bine sa nu ma trezesc fara benzina in rezervor. Alimentez si ma trag putin mai incolo, la marginea unei parcari goale pentru tiruri. Trag un pipi la tufa si ma asez.

018-004

018-005

Am o cutie de cola pe care o tot plimb de nu stiu cata vreme. Azi e ziua ei, la multi ani, cola! Ma asez si ma cuprinde o moleseala superba. Ma las pe spate, cu capul in iarba, inchid ochii, ascult vrabiute, insecte, si ma fura somnul. Ma lupt cu el, si incerc totusi sa-mi tin ochii deschisi. Asta vad:

018-006

Mai opresc pe drum la o café, cam abandonata asa, dar primitoare, si il cunosc pe un catel care nu s-a recomandat, dar care intelegea romaneste. M-am mai descarcat si eu putin cu ocazia asta. Si el la fel, foarte dinamic. Parea ca nu ne-am mai vazut din liceu. M-a muscat de geaca, de par, de cizme si intr-un moment de neatentie mi-a tras si-o limba in cafea. Il las sedus si abandonat si-mi vad de drum, parca si mai lesinat dupa cafeaua aia.

018-009

018-007

018-008

In fine, motel. Opresc, intru. Tanti de la bar, in stilul cu care deja m-am obisnuit – acra. Ar merge dupa vodka. Camere? Da. A, mai e o chestie in Rusia. Aici nu primesti absolut nimic decat dupa ce platesti. Vrei mancare? Da, plateste si primesti. Vrei bere, la fel. Vrei o camera? Banu’ jos, ca o sa ai timp berechet pentru contemplarea ei, pana dimineata. Dau banu’ si… upgrade, in sfarsit. Stau la camera tripla, haha. Dar macar e echivalentul a cinci euro, deci nu cred ca am platit-o toata. Sper sa nu se cazeze cu mine mai tarziu doua rusoaice blonde si cu sete de povesti. In schimb n-am WC, nici macar pe hol. E unul in curte, da’ e cam plin. Nu de oameni, de alte chestii de-ale oamenilor. Am tras un pipi in curte, dar nici asta nu e o solutie. O escadrila de patru tantari siberieni mi-au tras-o scurt. Tie cat iti ia sa te pipi? E, si mie la fel. Astia sunt disperati. Ce manaca, bai nene, cand nu vin io in tufele lor?

Ajung in camera si doar ma asez in pat sa ma uit putin la tavan. Ma trezesc o ora jumate mai tarziu.

Comments

Comment from Makaveli
Time August 18, 2009 at 7:41 pm

Tare fain :D astept cu nerabdare urmatoarea ta povestire . Asfalt uscat salutari la Doyle din partea mea :P .

Comment from alex
Time August 18, 2009 at 7:47 pm

Grozav. Ca de obicei raman fara cuvinte. Bravo asfalt uscat si sa ai grija de Doyle asa cum si el are de tine.

Comment from igu
Time August 18, 2009 at 10:40 pm

hehe, te-au precizat in numarul pe august din MOTOCICLISMO!

Comment from Rave
Time August 19, 2009 at 12:38 am

Ti-a cam crescut barba, Barbule!

Comment from Radu
Time August 19, 2009 at 12:49 am

Bai Mikhail Mikhailovici, tu cam incepi sa semeni cu Nikolai ala. Macar la barba si tot e un inceput. Asa o fi in drumul spre Mongolia. Blana frate!

Comment from sailordana8
Time August 19, 2009 at 1:06 pm

Drum bun in continuare. Am urmarit topicul tau si acum si aventurile de pe site. Ma bucur de fiecare propozitie pe care o scrii, chiar daca nu imi este nici una din ele adresata mie, ma simt ca si cum ar fi. Imi place cum povestesti si mai ales cum stii sa faci cititorul sa se simta identic si la fel cu tine. Tare catelul ala :) si si mai tare Nikolai.
Drum bun si vezi prin ce hoteluri mai tragi si cu cate camere :P
Salutari din Bucuresti

Comment from MrMotor
Time August 19, 2009 at 1:42 pm

Este primul comentariu pe care ti-l citesc – dar ai talent! Si vointa! Si un pic de nebunie! Si mi-ar placea sa stie Ewan McGregor de tine, asa, sa vada ca se poate si fara logistica – 2 jeep-uri si un producator de moto in spate!

Comment from mircea
Time August 19, 2009 at 1:50 pm

faine cerurile…

Comment from Silviu Matei(zis si Ninja)
Time August 19, 2009 at 7:45 pm

Traiasca mama Rusie.Faina si plina de aventuri.Drum bun in continuare.

Comment from mishi
Time August 20, 2009 at 11:18 am

Nu zaitz, pagadi ! Wtf? Go baby go.

Comment from fcb
Time September 6, 2009 at 9:29 am

musiu, esti un erou! parol! (vezi ca ai surprins un OZN in prima pozna – cam pe la mijlocul ei daca o faci mare in spate in fundalul de nori :P )

Comment from mama
Time October 1, 2009 at 6:29 pm

Am recitit scrisoarea ta.

Comment from cristina
Time October 23, 2009 at 6:17 pm

ieri am fost la o expozitie foto;toata stima;
am inteles ca nu depinde doar de starea emotionala a privitorului…in sensul ca, m-am straduit,dar…ochii s-au uitat, urechile s-au deschis, creierul l-am preparat, tot ce se numeste vointa si putinta,au fost puse in miscare…
MAMAAAAAAAA nu mi-a functionat nimic, adica!
JUDECI, ca te provoc!

Comment from MSJI
Time November 29, 2009 at 12:05 am

Geniala faza cu pipi si escadrila de tantari! Cea mai hazlie parte din ce am citit pana acum din relatarile tale :) )

Comment from tiffany and co job opportunities
Time April 11, 2014 at 11:00 am

Konetvitsu experienced the exact same rebirth. The Czars on their own compensated for considerably from the rebuilding from the burned out parishes. Throughout the 19th century the Orthodox inhabitants of Finland grew to ten times its dimension.
[url=http://www.mdbouwmachines.be/includes/tiffany.asp?p=50]tiffany and co job opportunities[/url]
tiffany and co job opportunities

Trackback from nike white cheer shoes
Time April 11, 2014 at 3:09 pm

nike white cheer shoes…

as well as wash the earrings in impressive water furthermore dry feeling the a soft completely with towel. if you ever warm unquestionably the meal detergent this is to uptempo. wouldn’t beneficial housecleaning top secret, create a new order next occ…

Comment from nike air max bleu gris
Time May 16, 2014 at 10:25 am

B茅b茅 de 7 jours : smaller dresses 70 milliliter; Maxi 100 milliliter
nike air max bleu gris

Comment from Splashe Ecommerce
Time January 28, 2015 at 1:18 pm

Wow tɦat wɑs odd. I ϳust wrote an incredibly lߋng comment but after I clicked submit my cօmment ɗidn’t appeaг.
Grrrr… well I’m not writing аll that over aɡain. Аnyways, just wɑnted tо say fantastic blog!

Comment from poznam kobietę
Time January 24, 2016 at 10:05 pm

Excellent article! We are linking to this particularly great article on our site.
Keep up the great writing.

Write a comment