Main menu:

Site search

August 2017
M T W T F S S
« Oct    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

KILOMETRICII

Categories

Tags

Draga George,

Ploua. O ploaie marunta, mocaneasca, iar cerul e gri, de la un orizont la altul. Din nou trag de mine sa plec. Nicio sansa sa se opreasca chestia asta. Iara o sa simt apa pana la piele. Imbrac gluma careia ma incapatanez sa-i spun costum de ploaie, si am plecat, cu destinatia Nobosibirsk.

Dupa nici zece kilometri simt primul firicel de ploaie facandu-si aparitia in cizma dreapta. Inca cinzeci, si daca misc degetele de la picior imi dau seama ca sunt scufundate. Vestea buna in cazul asta e ca daca cizmele s-au umplut inseamna ca alta apa nu mai are cum sa intre. Apoi simt apa pe piept. Gata, sunt amfibie. Oac. De-acum poate sa ploua pana in Romania. Am mers vreo doua sute de kilometri si cerul e la fel. Gri peste tot. Opresc sa mananc ceva, ca nu mai pot. Intru intr-o autoservire si flescaiesc toata gresia de pe jos. Privirile sunt asupra mea. Ah, ce-ar fi mers acum niste usi d-alea cu arcuri, sa le trantesc de pereti. Imi iau niste orez si o chiftea cat juma’ de farfurie si ies afara, sa poata inghiti si oamenii aia fara noduri. Afara masa mi-e intrerupta de vreo doua ori de oameni care vor sa stie de unde si incotro. Se bucura. Ma bucur si eu, pentru ca la masa asta nu doar eu mananc. Deasupra e un cuib de randunici unde randunoiaca-mama vine o data la un minut sa le dea de mancare celor patru guralivi. Aia mici mananca si apoi se caca pe masa mea, la vreo cativa centimetri de farfurie. In continuu. E super. Comuniunea om-natura in Siberia. Observ, ducand furculita spre gura, ca imi tremura mainile. Nici nu ma mir. Daca veneam inot pana aici, tot cred ca eram mai uscat. Sar’na pentru masa, si inainte prin peisajul gri forte. Dupa alti cinzeci de kilometri vad ceva minunat. O gaura-n gri, albastra. Albastrul, draga George, e cea mai frumoasa culoare din lume, jur. Imi vine s-o iau in sus, daca as putea. Dar e doar amageala. Se face plumb la loc, dar macar nu mai ploua.

Profit si ma opresc la o vorba cu un tip din Olanda, pe bicicleta, singur, plecat de acasa din martie. Are si motocicleta, si-mi spune, uitandu-se la Doyle si apoi la picioarele lui obosite, ca data viitoare o sa-si ia motoreta. Ma sperie putin aratandu-mi o chestie intr-un ghid, cum ca daca vreau sa intru in Mongolia pe unde vreau eu, dinspre Altai, am nevoie de nu stiu ce mama naibii de viza speciala pentru regiunea aia. Apoi imi spune ca el, in majoritatea noptilor, campeaza. Ii spun ca mie mi-e frica, iar el ma intreaba de cat timp sunt pe drum. Aproape o luna. Ma linisteste, sau incearca cel putin, zicand ca mai am vreo luna pana cand o sa fiu in stare sa campez linistit. Pe el l-au fugarit unii intr-o padure in Ucraina, tragand cu pistolul, dar a fost ok. Mda, cred. Acum intr-adevar sunt mai linistit. Ne luam apoi la revedere, fiecare cu drumul lui bun.

019-001

Ajung la Novosibirsk pe o ploaie ca-n povestile mele. Adica de rahat. In spate, o masina de politie. Schimb banda, ei dupa mine, iara schimb, iara si ei. Na, am pus-o. Apoi claxon din spate. Baga-mi-as, pe ploaia asta, exact de voi aveam nevoie. Masina vine in dreptul meu, pe dreapta, in mers. Nu, nu, nu si nu. Imi bag picioarele, ma uit in stanga, asa, de-al dracu’. Nu sunteti aici, e doar un cosmar din care am sa ma trezesc imediat. Claxon, ah. Tu n-auzi ma ca dorm, ca asta e vis, si ca tu de fapt nu existi?!? Ce tot Doamne iarta-ma claxonezi? Ma uit, nu e vis. E chiar o masina adevarata de politie din care un domn in uniforma imi face semn ca totul e blana, cu pumnul strans si degetul mare ridicat, zambind. Hahaha, ce fraier sunt. Ce-ai bai Mihai, te-a tampit singuratatea de tot? E bine ma, vez’ de treaba, armata e cu noi.

Opresc intr-o piata de legume si il sun pe Eugenyi. Ma asteapta. E prietenul maestrului Alexander din Samara. Imi spune ca vine in cinspe’ minute. Si vine. Are intre picioare o frumusete de R1200GS. Salut! Vorbeste engleza, ce bine. Imi spune planul si tot astept momentul in care, pe lista de lucruri pe care trebuie sa le fac si locuri in care trebuie sa fiu, va aparea ala in care ajung eu undeva si pot sa scap de hainele astea ude. Ah, e chiar cap de lista. Un minut, pana mai da niste telefoane si se schimba totul. Mergem sa schimbam uleiul chiar acum. Acum? Asa, in piscina asta in care inot? Da.

Suntem intr-un garaj undeva sub pamant unde am toate sculele la dispozitie si, cu ajutorul lui Eugenyi si al unuia dintre prietenii lui, in cam o ora schimb uleiul. Urmeaza un drum pana la un magazin moto, de unde-mi iau, daaaaa, un costum de ploaie.

019-002

Apoi il cazam pe Doyle intr-o parcare, langa casa lui Eugenyi, si ajungem la el. Asta dupa ce urcam cinci etaje, echivalentul a vreo sapte de la noi, pe jos, eu ud si cu bagaje. Ce casa frumoasa are Eugenyi! Un hol imens, cu doua camere si o baie, si nicio usa. Pe post de usi stau niste perdele colorate, chiar si la baie. Deci mai usor cu partzul. O cunosc pe Vera, sotia lui, care gateste excelent. Duc cizmele aromate si murate pe balcon, dezbracare si dus. Oh, sunt alt om acum. Numai bun de dus la bere si imbatat, in buna traditie ruseasca. Trecem drumul, eu si Eugenyi, si ajungem la un Irish pub, unde gazda mea e la ea acasa. Cunoaste pe toata lumea, si toata lumea il cunoaste. Stam la bar si incepe sa ploua cu bere. I met Richard . He’s from Liverpool, England. E ratacit in Siberia de doi ani deja, unde preda engleza, si nu ii e dor de casa. Spune ca daca esti din Liverpool si nu-ti plac the Beatles inseamna ca nu ai inima. Incep sa pierd numarul berilor cand doua rusoaice incep sa devina foarte curioase si interesate de mine si de prietenul meu inimos. Toata lumea-mi da coate sa sar pe ele. Din nou, nimeni nu intelege ca nu sunt interesat. Poate doar fetele, care imi si intorc spatele dupa cateva intrebari la care cred ca am ratat raspunul. Hai c-am reusit si de data asta. “Asta-i ultima”, ciocnind o halba de bere… cred ca am auzit asta de cel putin cinci ori. Se face vreo doua, cand timpul deja e la degetul meu mic, iar degetul simt ca ar trebui sa-l bag putin pe gat. Ajungem acasa si… retin doar ca dimineata m-am trezit auzind vocea lui Eugenyi care pleca la servici.

Adorm la loc, ma trezesc. Capul nu mai face parte din corpul asta. E o entitate separata a carei principala ocupatie e sa doara. Il tarai pana in bucatarie unde ma ajuta sa beau doua cani de apa. Apoi ma taraie el si se infige direct in wc, unde spune adio celor doua cani de apa, care saracele nu cred ca apucasera sa treaca de esofag. Adorm la loc. Ma trezesc si gasesc pe masa un telefon si instructiuni “Poti sa ma suni de pe asta. Oua sunt in frigider daca vrei sa-ti pregatesti micul dejul”. Pot pe naiba. Pot doar sa ajung in pat din nou si sa ma las trezit de Eugenyi pe la doua, cand se intoarce de la servici. Parca mi-e mai bine putin acum. Stam la povesti. Imi spune ca s-a interesat de cele doua probleme de care l-am rugat, iar viza de Altai, despre care am auzit de la olandez, nu e chiar pe bune, dar in schimb inregistrarea vizei de Rusia e cam de cacao. Dar imi gaseste un hotel in drum spre Mongolia, suna, si ma linisteste putin, spunandu-mi ca aia se vor ocupa de inregistrarea asta pentru mine. Am elucidat si misterul masinilor cu volan pe dreapta, al caror procent creste odata cu inaintarea spre est. Sunt luate din Japonia. E mai aproape, logic.

Ok. Acum o asteptam pe Vera si mergem la… la… la intalnirea anuala a motociclistilor din Siberia, yeah baby!
In parcarea de la Metro nu asteapta cateva sute de motoristi. Maaaama, blana! Stii legendele alea cu motocicletele rusesti, cu Dnepr, Ural, IJ? Uita-le, n-ai sa prea vezi asa ceva pe aici. In schimb nu uita de motociclisti. Sunt multi si stiu sa mearga pe japonezele lor, 90% cruisere. Incolonati plecam spre locatie, care e la vreo patruzeci de kilometri. Sa vezi disciplina la baietii astia. Se merge pe mijlocul benzii, iar pe margine sunt intr-un continuu du-te vino unii cu veste reflectorizante. Ocupatia lor e sa blocheze toate intersectiile ca astfel coloana noastra sa avanseze nestingherita. N-are nimeni nevoie de politie.

020-001

020-002

Ajungem si sunt primit cu vodca si castraveti murati. La naiba, o sa fie greu. Campez si dau o fuga la pozat, pentru ca soarele in curand va disparea.

020-003

020-004

020-005

Aici e foarte frumos.

020-007

O sa stau doua zile, pana la sfarsitul festivalului, nu ma grabesc. Eugenyi oricum toarna bere in mine fara mila, asa ca nu stiu ce va fi maine. Il intalnesc pe Andrea si pe un prieten de-al lui, din Italia, amandoi calare pe Yamaha Tenere. Sunt sponsorizati sa duca motoretele astea doua acasa la ele, in Japonica. Apoi dau peste Hans, din Olanda, care are saizecisidoi de ani si impreuna cu un F800GS colinda lumea. Nu e la prima abatere de felul asta. E a treia oara in Rusia. Si-n Romania a fost de cateva ori. L-a cules pe drum si pe Sigheru, un japonez mic, cu un Suzuki DR650, care are doi ani la dispozitie sa vada planeta, cu Asia, Africa, Americi si mai vede el. E Ikuru tras la indigo. Iti vine sa-l mananci, atat e de misto. Daca toti japonezii sunt asa, atunci te pup, ma mut in tara soarelui rasare.

020-010

Stam la foc, la povesti, pana tarziu. Apar si nelipsitele fete. De fetele astea trebuie sa fugi. Daca nu ai ganduri de amor, ca mine, atunci asta tre’ sa faci. Altfel, e usor. De exemplu, mai tarziu, in timpul unui concurs, pe scena, o vad pe una din rusoaice cu pieptul dezgolit. E una dintre fetele care in urma cu cinci minute era la focul nostru. Uau! Ma culc, spre binele meu, cu foarte putina bere in mine.

020-006

020-008

021-009

020-009

Dimineata, cand dau sa ies din cort, Eugenyi al meu imi infige o bere direct sub nas. “Breakfast”, spune. Imi aduc aminte de vorba de duh a lui Maniac, din Samara: there is no good morning in Russia. Urmeaza apoi un curs de Origami cu Sigheru. Eu il invat sa faca o floare, el ma invata sa fac o inima. Impreuna putem ingenunchia orice rusoaica cu smecheriile astea. Ma umple de cadouri. Imi da abtibilduri cu BMW, pentru ca a avut si el un frate geaman de-al lui Doyle, cu niste chestii in japoneza, o harta cu Mongolia, si un tricou cu “Japan GS challenge 2007”. Eu ii dau la schimb doua abtibilduri cu logoul meu, pe care imediat le lipeste pe motocicleta. Ce fain e baiatul asta.

021-001

021-002

021-003

Ma mai plimb apoi pe la niste concursuri, aruncatul motorului, apucatul carnatului, unde de exemplu a venit o fata goala pusca. Iarta-ma, dar la momentul ala apucam si eu o pulpa de pui la cativa metri buni, dar imbracat, asa ca n-am putut imortaliza momentul. Am stat pe malul lacului, am mai ras niste beri, iar la foc, iar la lac, ce sa mai, toata menta din padurea aia am frecat-o eu.

021-004

021-008

021-005

021-006

021-007

Pe inserat Eugenyi mi-o prezinta pe Ania. Ah, o luam de la capat. Nu stiu de ce am impresia ca eu ar trebui sa-i fac ceva lui Ania, care e draguta, nu zic nu. Toata seara cam asta inteleg, dar ma fac ca niznaiu. Mai dispar, mai o bere la un concert, mai o vorba cu Hans, ma intorc.

021-010

021-011

021-012

Ania. Tot amenint cu culcarea, dar nu reusesc nicicum sa ma fofilez. Intr-un final declar ca ziua mea aici se incheie si ca ma bag in cort. La care Eugenyi imi spune: “Ania nu are un cort in care sa doarma”. Yeah, right. Pai si odihna mea, cui o las? Da’ de fapt ia stai dom’le putin. Poate sunt din nou tampit, ca si cu politia. Poate totul e doar in capul meu. Ania, daca n-ai unde sa dormi, poti sa dormi la mine in cort. La urma urmei, daca stiu eu cum mai degenereaza situatia, sunt destul de barbat sa-i explic fetei cum stau lucrurile in capul meu, care mi-s valorile si pana unde sunt in stare sa merg in Rusia. Imi spune ca ea o sa doarma in masina, dar se mai gandeste. Eu sa ma culc, ca daca o fi, ea se descurca. Bine, ma culc. Ma mir cum pot sa adorm cu toata harmalaia din padurea asta. Concerte, pe scena, la foc, beri. Dupa vreo doua ore ma trezesc. Trezesc e putin spus. Trezit e atunci cand iti bate soarele in ochi, sau esti destul de odihnit, sau cand iti suna ceasul. La mine n-a fost asa. Imagineaza-ti ca in timp ce dormi, cineva iti scapa un sac de ciment in cap. Am apucat sa aud un AAAAARRRRGHHHH si apoi o lovitura in cap de mi-a zdruncinat toate visele pe viata asta. Recunosc ca primul gand care mi-a trecut prin cap in fractiunea aia de secunda a fost “Mama, Ania, ce intrare!”. Dar nu, erau niste beri care se plimbau intr-un tip si care au dat cu el de pamant exact peste cortul in care dormeam eu. Am auzit apoi un “Mihai, you ok?” de la baietii de langa foc. Am stors un “da, ok…” si-am adormit la loc. Ania n-a aparut. Dimineata am constatat ca am betele de la cort indoite. I-am povestit lui Eugenyi patania mea si mi-a zis ca n-a auzit, ca dormea, dar ca “it’s festival”. Da, asta am inteles prea-bine. Impachetez, se pleaca. Peste trei zile sunt in Mongolia.

021-013

021-014

Comments

Comment from cristi-mic
Time August 20, 2009 at 3:19 pm

Cred ca exagerezi cu fetele astea. Daca tot esti in Rusia, mergi pe sistemul lor de valori si toata lumea va fi multumita. Plus ca si povestea ta ar deveni mai picanta :)

Comment from Rave
Time August 20, 2009 at 3:30 pm

Nu stiu ele fetele alea de unde sa te ia, bre Mihai, ca daca una dintre ele ti-ar canta din gura o piesa d’aia traditionala, creca te inmoaie instant. Sau poate ca “inmoaie” nu e tocmai termenul corect, enfin, ba chiar vitzavercea…

Comment from Cesar
Time August 20, 2009 at 3:37 pm

Dievucika! Nici eu n-am vrut. si n-a fost cu folos. Nici fara.

Comment from sailordana8
Time August 20, 2009 at 3:46 pm

Ce tare aia cu aruncatul motorului :)
Vezi genul asta de japonezi m-au facut pe mine sa dau la japoneza. Sunt atat de altfel fata de noi, de inocenti si puri de ti-e mai mare dragul. Probabil ca asa or fi fost si fetele alea mai Mihai, doar tu te gandeai la prostii :P

Comment from karina
Time August 20, 2009 at 4:14 pm

esti cel mai tare..de la noi! vezi, chestia asta iti era pregatita. abiaastept sa mai spui povesti colorate.

Comment from madalina
Time August 20, 2009 at 5:29 pm

De zile mari, mari, mari!!!!

Comment from no one
Time August 20, 2009 at 6:38 pm

fara suparare, simpatizez cu ce faci dar pana la punct. tare Lord mai esti cu fetele astea si cu principiile tale. poate te pastrezi pentru casatorie.

Comment from igu
Time August 20, 2009 at 7:13 pm

sau poate e doar ce ne povesteste noua. realitatea doar el o stie :)

Comment from Thomas
Time August 20, 2009 at 7:14 pm

Auzi ? Da’ iti plac brunetele de refuzi toate rusoaicele blonde ? :)

Comment from alex
Time August 20, 2009 at 7:32 pm

Am avut o prietena rusoaica. Nu stii ce pierzi!!!

Pe langa marea aventura prin care treci merge si o “aventura” mai mica… de o noapte.

Asfalt uscat

Comment from George
Time August 20, 2009 at 8:07 pm

Mihai, ma gandeam ca “acesti 500 de km” or sa fie ce-i mai laser dar ai intrecut orice asteptari.Multumesc mihai, multumesc Doyle.
Keep walking :)

Comment from luci sauca
Time August 20, 2009 at 8:23 pm

Lieber Mihai,
ich habe heute 20.08.09 von deinem Vater ueber deine abenteurrliche Reise erfahren. Ich moechte gern meine Bewunderung mitteilen. Ich wuesche dir weiterhin gute Reise und viel Spass. Deine Bilder sind beeindruckend!
Komm gut Heim und alles Gute fuer die Zukunft!

Lucia Jablonski

Comment from Luiza
Time August 20, 2009 at 10:02 pm

M., ce frumooos! :)

Comment from io
Time August 20, 2009 at 10:06 pm

stiu ca sii
http://www.monitorulsv.ro/Local/2009-01-14/Opt-ani-in-Mongolia

Comment from io
Time August 20, 2009 at 10:16 pm

Futui mongolia ei de scriere……..
era vorba de “stiu ca stii”
mergi Mihai si da un nume stelei alea care te cheama. (ca pe mama ei de MONGOLIE)
Mai ai de intors o planeta de suflete pe dos.
Io stiu ca poti.

Comment from Spirit Honda
Time August 20, 2009 at 10:22 pm

Tocmai m-am intorc din Croatia dupa o vacanta ded cateva zile (aleasa ca destinatie si dupa plimbarea ta de anul trecut), mi-am pus o bere langa mine si citesc scrisorile aparute inte timp. Rad de una singura si recunosc ca si eu am vorbit mai mult pin semne pe meleagurile de pe care m-am intors! :)

Comment from mircea
Time August 20, 2009 at 10:52 pm

Bai baiatule, stii vorba aia, cand esti in Roma poarta-te ca romanii?
Asa ca poate ne spui si noua in cerc restrans cum a fost cu tot pachetul, girls inclusive.

Comment from io
Time August 20, 2009 at 10:57 pm

spirit honda
am o treba cu tine
si nu stiu sa ajung la tine
io am nascut vitezul asta
o fi de ajuns pentru tine ?

Comment from Radu
Time August 20, 2009 at 11:05 pm

Omul are un principiu sanatos: fara aventuri cu femei pe coclauri. Voi chiar nu va puteti da seama ca sunt greu sa gasit antibiotice pe acolo si ca banii sunt pentru benzina nu pt doctori? :D
P.S.: Mihai, vrem mai multe poze! :)

Comment from cristina
Time August 20, 2009 at 11:18 pm

draga MIHAI
am sa ati spun cateva cuvinte care sa te insoteasca clipa de clipa in calatorie……..
Ingere al lui Dumnezeu, care esti pazitorul lui Mihai, lumineaza-l astazi, pazeste-l, povatuieste-l si ocarmuieste-l, pe el, care iti este incredintat tie, prin mila lui Dumnezeu, AMIN.BUNUL DUMNEZEU SA TE BINECUVANTEZE SI SA TA ADUCA SANATOS ACASA…..

Comment from Roxana
Time August 20, 2009 at 11:25 pm

Cred ca singurul motiv pentru care imi pare rau ca plec maine in zori in Croatia (si ia uite ca nu sunt singura) e ca o sa trebuiasca sa citesc abia la intoarcere restul de povesti. Imi vir lipsi! Sunt din ce in ce mai bine scrise.
Iar pozele din scrisoarea asta m-au rupt!!!

Comment from Melciu
Time August 20, 2009 at 11:36 pm

In cuvintele nemuritoare ale lui Al Pacino catre al sau motan: Mihai, when in doubt… fuck. Nimereste ea si Ania in cortul ala.

Comment from writeman
Time August 20, 2009 at 11:50 pm

fucking yeah! ca sa zic asa. cred ca ai inceput sa-ti pui cel putin niste intrebari, daca nu ma-nsel…;) asfalt tango!

Comment from Makaveli
Time August 21, 2009 at 12:38 am

fain popasu asta altau :D astept sa vad ce o fi in mongolia :D

Comment from Gheza
Time August 21, 2009 at 11:40 am

Misto, devine din ce in ce mai fain :)

Comment from Gabi
Time August 21, 2009 at 2:41 pm

Mai Mihael…cum sa-ti spun…
Este foarte frumos cum faci tu toate astea si noi ne kkm pe noi de bucurie.
Pentru treaba asta ghici…dau o B E R E!!!

Drum bun!

Comment from doormouse
Time August 21, 2009 at 10:41 pm

mergi pe drumul tau si ramai fidel principiilor tale, Mihail Mihailovici…tu nu esti dintre aceia care se leapada de cele drepte precum o Iuda, tu esti cavaler si nu motan, si cei care se mai gasesc sa dea sfaturi cu greutate nu-s nici ei niste ali pacini. Hai ti pup, aibi grija de tine si de Doyle

Comment from io
Time August 21, 2009 at 10:45 pm

Fie cum vrei tu pui. Drum sprincenat. Incep sa seman cu tine………..

Comment from mary
Time August 22, 2009 at 1:23 am

am ajuns la Silvia !!! te salutam asteptam impresiile tale atunci cand o sa-ti atingi visul ;)

Comment from 1.370
Time August 22, 2009 at 12:48 pm

01.07.2009 – 31.07.2009 = 1.370
Scor egal.
Prietenii stiu de ce, io stiu de unde.
Va iubesc pui.
Daca nimeni nu intelege nimic
scuze. Nnoi pricem cite ceva.

Comment from Stefan
Time August 22, 2009 at 5:09 pm

wow, fuck… m-am surprins ca am inceput sa citesc din ce in ce mai incet in speranta ca nu o sa se termine. La un moment cred ca mi-a dat si o lacrima de admiratie… Vanturile sa te aiba in paza calatorule.

Comment from Alex
Time September 1, 2009 at 12:25 am

Pe Hans cu F800-le l-am intalnit si eu la o benzinarie din Deva, cand tocmai ma intorceam de la o tura pe transfagarasan. Nu era prea sociabil, e sigur ca vorbim de acelasi dupa cum l-ai descris, se uita cam urat la vechitura mea de Transalp ( vechitura in comparatie cu al lui ) in fine, felicitari si din partea mea, nu cred ca as fi avut curajul necesar, sper sa ne intalnim la vreo intrunire cand ajungi sa te iau la intrebari ca pruncii mici :)
Salutari de la Arad,
Alex Pirlea (Honda Transalp 91′)

Comment from Silviu Matei(zis si Ninja)
Time September 10, 2009 at 10:22 pm

Foarte tare partea cu rusoaica si dormitul.

Comment from mama
Time October 1, 2009 at 6:29 pm

Am recitit scrisoarea ta.

Comment from cristina
Time October 26, 2009 at 1:00 pm

….am fost cu luci sauca, cea de mai sus citita, cu Liber MIHAI,ich habe…, la tatal tau, si ne-a spus despre tine,Ion, proiectul deja in derulare…
ti-am scris apoi, de acasa cateva cuvinte(11:18 pm),cu gandul sa fie primele,ultimele,dar constantele, anonimele si binefacatoarele insotitoare…
dar m-au luat valurile, vanturile, timpurile,imaginile, scrierile;si chiar m-am uitat;scuza-ma,era atat de simplu,necesar si firesc:sandor cristina.ASA este si acuma, cu scuzele de rigoare.NADA, cu accent pe primul a, dar nada, doar din Sf.IOAN AL CRUCII;aceasta este nazuinta; deocamdata,obisnuit, comun, anonim: nada.

Comment from Anja
Time October 26, 2009 at 5:53 pm

Hi, Michael! Anja from Novosibirsk))) Eugenyi and Vera gave me a link to your website. Excellent photo!…

…”Ania n-a aparut.” Te iubesc suparat?
Sorry, but I think about my husband ))))

Comment from Anja
Time October 26, 2009 at 6:15 pm

But still nice that you wrote about me.
Se poate vedea vreodata…

Comment from cadouri barbati
Time February 1, 2015 at 4:49 am

Great information. Lucky me I found your site by chance (stumbleupon).
I have bookmarked itt for later!

Comment from funny cats
Time February 3, 2015 at 1:01 pm

We’re a gaggle of volunteers and starting a new scheme in our community.
Your web site provided us with useful info to work on. You’ve
performed an impressive activity and our entire neighborhood shall be thankful to you.

Comment from cats compilation
Time February 23, 2015 at 6:38 am

This post is truly a fastidious one it assists new
the web people, who are wishing for blogging.

Comment from mizuno wave creation
Time April 23, 2015 at 10:18 am

Por fim, lembre-se de valorizar o seu um pouco para o seu novo independência.
mizuno wave creation http://www.mundialcalcadosbr3.xyz

Write a comment