Main menu:

Site search

August 2017
M T W T F S S
« Oct    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

KILOMETRICII

Categories

Tags

Draga Costin,

Am plecat de la fetivalul motoretistilor. Eugenyi m-a condus pana la drumul national, unde potecile noastre s-au despartit. El a apucat inapoi spre Novosibirsk, iar eu spre Mongolia mea. Ne-am tras poza de despartire si iata-ma asa cum ii sade bine calatorului, din nou, dupa trei zile. Azi urmeaza sa ajung la Bijnsk, la vreo treisutecinzeci de kilometri, directia Mongolia. O sa stau la hotel, ca trebuie sa rezolv chestia aia cu inregistrarea vizei. Se anunta o zi frumoasa, cer albastru, Doyle parca abia asteapta. Am partener neoficial de drum un tip din Latvia. Probabil ca merge tot in Mongolia. Pe drumul asta nu prea ai in alta parte unde sa apuci. Sau poate Kazakhstan, nu stiu. Ma depaseste, il depasesc cand e oprit, ma depaseste din nou cand imi beau cafeaua la un popas.

022-001

Dupa vreo o suta de kilometri imi dau seama ca ziua aia care se anunta minunata a apucat in alta directie decat a mea. Arunc o privire la etrierul din fata, din mers, asa cum fac la fiecare 20-30 de kilometri si vad ca nu mai vibreaza. Discul meu fiind stramb, cam asta era starea etrierului meu pana acum. Strang frana putin. E moale. E asa, fleasca. Prinde, dar nu ca inainte. Opresc, nu pare sa fie nimic in neregula. Dau etrierul jos si inspectez putin problema. Lichid este, curat putin cele doua axe pe care culiseaza, plec si… nimic. E la fel. Mai mult, acum cand franez simt cum pulseaza maneta de frana. Hm… haide ma Doylica, nu-mi da probleme d-astea de anu’ patru la mecanica. Zi-mi ca vrei sa-ti schimb placutele, ca vrei farul curat, ca vrei sa mergem mai incet. Da’ nu ma lua cu d-astea. Bine, o fi ceva aer in instalatie, zic si io asa, ca asa am auzit ca se zice. Hai ca mai mergem putin, mai franam si vedem noi. Ne apropiem in sfarsit de munti. Pe urcare ceva nu e bine. Si parca si la depasire am observat ca nu e chiar ca inainte. Stiu si eu, o fi din nou paranoia din capul meu. Dar nu, cifrele nu minte. Intr-a cincea, Doyle ar trebui sa-mi arate cele doua ace, de la vitezometru si turometru, in acelasi unghi. Ei, acum, din cand in cand, cand vrea el, cand trece de patru mii de ture, vitezometrul ramane in urma. Recupereaza, dar nu prea mai e sincron cu turometrul. Ambreiajul meu patineaza. Cum @#$%& ma-sii? Am inspectat discurile si arcurile ambreiajului inainte de plecare si erau brici. Nici nu stiu acum la ce sa ma mai gandesc. Tot franez si tot accelerez peste patru mii ca sa-mi arat ca mi se pare. Nu, Costin, nu mi se pare. Astazi nu e ziua lui Doyle. Nu mai spun ca si cerul albastru a luat-o spre Kazakhstan, lasand loc deasupra noastra, cui crezi? Ploii, da. Acum am costum, ma doare la basca. Da’ ce fac eu cu chestiile astea? Discul de frana o sa mi-l trimita fratele meu, Ion, la Ulan Bataar, si l-am contactat acum sa-mi strecoare in pachet si discurile de ambreiaj, pe care tin minte exact cum le-am avut in mana acasa si-am zis “nu, nu le iau”. Da’ ajung eu asa pana la Ulan Bataar?

Ajung la Bijnsk, pe ploaie. Hotelul la care trebuie sa ajung habar n-am unde e. Eugenyi mi-a aratat pe o harta cu cam pe unde e in oras, dar Marcel n-are strazile din orasul asta. Asa ca o sa ajung in zona si-o sa intreb lumea pe-acolo. Urmez directiile din memorie si ajung intr-un peisaj destul de inspaimantator. Priviri nu prea prietenoase, doar case, strazi neasfaltate, da’ deloc, ca niste ulite de sat. Nimeni nu a auzit vreodata de hotelul asta, si eu sincer ma indoiesc ca poate exista aici. Sau si daca exista, sunt pregatit sa platesc oricat pentru inregistrarea aia, dar n-am sa dorm aici. Ma lumineaza un baiat care-mi spune ca poate in centru. Ahaaa, asa e, explicatiile au fost gresite. Era vorba sa trec raul si sa fac stanga. Ei bine, raul trebuia trecut, dar din partea cealalta. Ok, asa mai merge. Ajung in oras, m-am mai linistit. Unde eram inainte era periferia, o frumusete de periferie si nu alta. Dar tot nu gasesc nimic. Vorbesc cu un taximetrist, si-i spun ca ma tin dupa el pana acolo. Ma costa echivalentul a trei dolari. Dar Alexei, soferul, e foarte prietenos. Ma duce pana la poarta hotelului. Ii multumesc, intru, au camere, ma si inregistreaza, slava Domnului, prima veste buna pe ziua de azi. Doamna de la receptie e foarte draguta, a doua veste buna. Ma ajuta si e rabdatoare. E ciudat cu vorbitorii de rusa exclusiv. Exista unii, care desi vorbesc NUMAI rusa, au un talent de a te face sa-i intelegi. Doamna de la receptie e una dintre ei. Imi spune ca e o parcare la vreo doua sute de metri, cand o intreb unde-l culc pe Doyle. Imi deseneaza si o harta. Plec in cautarea ei, dar unde ar trebui sa fac dreapta din nou nu mi se pare un peisaj prea incurajator, asa ca fac cale intoarsa la hotel. Il leg pe Doyle de gard si pun prelata, cand apare doamna de la receptie. Imi explica sa-mi scot din cap gandul de a-l lasa pe Doyle in fata hotelului, pentru ca nu e bine. Aici, oricat s-a chinuit, n-am inteles. Sau mi-a fost frica sa inteleg. Cred ca spunea ceva de furat, de fapt nu de furat, ci de suta la suta furat. Of, mai oameni buni, nu-mi mai dati vesti din-astea. Spuneti-mi mai bine ca e interzis accesul motocicletelor cu frana fata si ambreiajul stricat in parcare. Asta pot sa inteleg. Dar nu ma mai faceti sa-mi fie frica mai mare decat trebuie sa-mi fie. Ma duc inapoi la parcare si priponesc calul acolo, departe de mine.

In camera imi trag un dus luuuung si cald, si-mi las mintea s-o ia razna, cu toate gandurile astea de ordin tehnic. Ma gandesc ca treaba cu ambreiajul a inceput de cand am schimbat uleiul. Nu stiu ce ulei era, ca mi l-a luat Gabi. Stiu doar ca e altceva decat ce-am avut inainte. Cred ca e putin mai vascos, iar ambreiajul meu este umed. Asta sa fie? Asta trebuie sa fie. Bine, si ce sa fac? Sa schimb uleiul iara? Am la mine din-ala de care aveam inainte. Mda, nu stiu. Ma culc si oi vedea dimineata. Da’ mai intai ies pe hol sa joc o partida de sah cu mine.

A fost bine. Mi-am luat calul.

022-002

Buna dimineata mi-a fost data de gandul ca mai stau o zi aici. Da, o sa schimb uleiul si-o sa incerc sa schimb si cauciucurile. Doamne-ajuta, sper din tot sufletul ca uleiul asta e problema ambreiajului meu si nu altceva. Pentru prima data in scafarlia mea isi face usor loc gandul ca s-ar putea sa nu ajung la Ulan Bataar. Si da, stiu ca nu e chiar atat de negru dracusorul asta, dar nici mintea mea nu e cea cu care am plecat de acasa acum aproape o luna. Cobor la receptie, platesc inca o noapte, si cu aparatul foto la sub-brat ma indrept spre parcare cu pofta de murdarit mainile. Ajung acolo, si de la intrare sunt insotit de trei oameni zambareti. Pare ca m-au asteptat de dimineata sa dau husa jos de pe animalul asta ciudat din parcarea lor. Constat deloc surprins ca am lasat cheia in contact. Bravo, Mihai! Buna dimineata, Doyle! Ia hai sa te dezbrac io pe tine nitel. Dupa putina conversatie in rusa cu domnii, obtin permisiunea sa schimb uleiul acolo, mi se da chiar si o galeata. Max ma ajuta. O face fara sa i-o cer. Incerc sa desfac busonul si numai bine, cu rahatul de cheie pe care o am, reusesc sa rotunjesc surubul. Futui, asta imi trebuia. Max imi gaseste o tubulara care vad ca merge. Se aduna lumea in jurul meu. Treaba merge repede. Schimb uleiul, apoi mesteresc putin si la etrier. Il intreb pe Max daca nu pot lua eu tubulara asta de 24, si o platesc. Nu stiu daca intelege exact ce zic, dar ne suim in masina lui si ma duce la un magazin auto, de unde imi cumpar bucuros una. Spasiba balsoi, Max!

023-001

Ma intorc la Doyle, si cand sunt pe final cu pusul la loc, Sasha ma intreaba daca vreau cafea. Da, cum sa nu, n-am baut azi. Sunt invitat inauntru. Asta vine undeva sus, e cumva un foisor, la intrarea in parcare, cu doua camere, foarte cum sa zic eu, muncitoresc, exact. Beau cafea cu Sasha, Igor si Olek si inca ceva oameni care vin si pleaca. Urmeaza intrebarea: Mihail, vodca? Si semnul de aici, cu un deget batand pe gat. Paaai… da, na, ce sa zic. Uite-asa s-a dus si schimbatul cauciucurilor mele. Vine si vodca. Sasha fuge un minut sa o cumpere de la magazin. Pana sa se intoarca incerc sa platesc parcarea inca o zi, si as vrea sa las mai mult decat e, pentru ajutor. N-am cu cine sa ma inteleg. Primesc si un stegulet cu mama Rusie, pe care baietii ma ajuta sa-l montez imediat langa farul lui Doyle.

023-007

Vodca. Draga de tine, ce amintiri imi trezesti tu. Scurt, cate un shot, pentru prietenia dintre popoare, apoi pana sa te arda pe gat, iei o gura de paine cu pasta de peste sau cu salam. Deci Costin, ma cac pe mine de cat de misto e aici. Asta, da’ fix asta e Rusia pe care eu mi-o imaginam inainte sa plec de acasa. Deci exista, nu e basm ce credeam eu. Stau cu trei oameni pe care azi i-am cunoscut, nu vreau nimic de la ei, nu vor nimic de la mine. Doar stam impreuna si bem vodca, intr-o parcare la marginea lumii, la sapte mii de kilometri de casa. Mai bagam un salam, mai o gluma, iar o vodca. Nu mai trebuie sa spun ca nimeni nu vorbeste engleza. La televizor e un film rusesc in care unii se tot impusca pe un front de ceva ore bune, si pe perete un ceas care a oprit timpul la patru fara un sfert. Aaahh… ambreiajule, de ce-mi faci tu mie d-astea?

023-008

023-003

023-004

Mi se explica cum ca ar trebui sa schimb cauciucurile in Kosh-Agac, la vreo saptezeci de kilometri de vama mongola, unde pot sa si dorm. Si sa nu fac poze cand ma apropii de Mongolia, pentru ca in zona aia unul din cinci oameni e rau, si n-as vrea sa dau peste ala unu. Iar de la Kosh-Agac pana in vama nici sa nu opresc. Primesc de la Igor un medalion pe care mi-l leaga la gat, sa-mi poarte noroc, si impreuna el si Sasha mergem pana pe plaja raului de aici, lasand sub masa doua sticle de vodca goale. La mine vine domnisoara Victoria. E critic de arta, din Sankt Petersburg, si momentan in vizita la bunici. Vorbeste engleza, i s-a stricat aparatul si ma roaga daca nu pot sa-i fac niste poze si sa i le trimit pe mail. Sigur ca da, hasta la Victoria siempre.

023-011

023-005

023-006

Apoi deschidem o terasa, si o si inchidem. Baietii cred ca il cunosc pe proprietar, pentru ca vine, ne da niste beri, scoate un tonomat afara si inchide. Bag si eu banu’ in masinarie si am parte de Muse – Hysteria, oaaa. Pe fondul asta muzical incepe sa mi se tulbure incet dar sigur vederea. Disting si doua fete care apar si ele la masa noastra, chestie care deja nu ma mai surprinde deloc in Rusia asta. Pfoai, ce varza sunt. Si e ora doua dupa-masa. Decid ca in ritmul asta nu mai ajung in Mongolia niciodata, asa ca va trebui sa ii rog pe baieti sa ma inteleaga. Trebuie sa ma duc la hotel. Inteleg, si chiar mai mult, ma conduc. Sunt in camera, cad lat in pat.

Aaahh… ambreiajule, de ce-mi faci tu mie d-astea?

023-009

023-010

Dimineata am mai facut doua lucruri notabile. Mi-am luat compotul de visine primit cadou de la baieti cu o seara inainte si pe care l-am uitat in parcare si, in mers fiind si vrand sa pornesc inregistrarea unui nou track, le-am sters pe toate pe care le inregistrasem pana atunci. Sunt un bou.

Comments

Comment from ionut
Time August 22, 2009 at 9:24 pm

Ce sa mai zic??? Scapa de gandurile acelea rele si nu te mai gandi ca nu o sa ajungi la destinatie ci gandestete ca vei ajunge. Cand am citit de etrier mi-a crescut pulsul instantaneu.
Drum Bun Mihaie.

Comment from Makaveli
Time August 22, 2009 at 9:28 pm

mai ambreajule de ce ii faci tu lui mihai dinastea :) ) hai ca is de treaba rusii astia :P sper sa rezolvi problema cu ambreajul

Comment from alex
Time August 22, 2009 at 9:43 pm

Doyle fii cuminte si nu-l supara pe Mihai.
Drum bun in continuare si asfalt uscat.

Comment from Petru
Time August 22, 2009 at 10:47 pm

Ai grija cu rusoaicele alea blonde si cu etrierul ala …blond…

Drum bun sa ai!

Comment from Semaca
Time August 22, 2009 at 11:20 pm

Smoke sir ?

Comment from Rave
Time August 22, 2009 at 11:22 pm

Asa cum Doyle are suflet si nu te-a lasat aiurea, la fel si Maurice al meu m-a anuntat ca nu-i mai poate alternatorul cand am ajuns in Bucuresti, dupa Transfagarasan. Ma gandeam ce nasol ar fi fost sa se gripeze la Balea, dar apoi m-am gandit la tine, la 7000 de km departare, si mi-am dat seama ca ce mi se putea intampla mie era un fleac. Stai linistit, Doyle tine cu tine, orice ar fi!

Comment from cristina
Time August 22, 2009 at 11:50 pm

MIHAI,
nu stiu cat de singur ai fost la plecare,dar acum, cu toti ochii care te insotesc, cu toate inimile, sufletele pe care le ai alaturi, si pe tine,in ochi,inima, plete, pe haine, aripi, cutii,judeci si tu cat de greu trebuie sa-i fie lui Doyle…
Nu te poti debarasa de aceasta incarcatura vie, care doreste un strop din fructul acestei calatorii…fruct care pentru fiecare are alt nume:distractie,umor,aventura,cunoastere, intelepciune,etc..REZUMAT:fii intelegator cu DOYLE!!!mult bine…..

Comment from ioana
Time August 23, 2009 at 1:38 am

mongolia va asteapta! Drum bun si tie si lui Doyle…aveti grija de voi

Comment from Radu
Time August 23, 2009 at 6:56 pm

Ahhh ambreiajule, de ce ne faci tu noua din astea? Suntem niste sute de suflete care citim aici si ne dam de ceasurile mortii…

Comment from Gheza
Time August 24, 2009 at 1:54 am

Vodka, dezleaga orice minte infricosata :)

Comment from Vera
Time August 24, 2009 at 8:49 am

Draga Mihai, se pare ca avem o aceiasi aventura in paralel, cu vodka, tu pe sosea, eu pe tren. :D Astazi am ajuns la Irkutsk, ma invart cateva zile in jurul Baicalului si plec spre Mongolia, poate ne vedem pe acolo. Si aici ploua, a plouat si la Moscova. Drum bun, vreme frumoasa si Doyle sanatoasa!

Comment from Trumansky
Time August 24, 2009 at 9:51 am

Pfff…mai baga si tu poze cu rusoaicele ca apoi ajungi la mongoleze si nu mai ai ce poza!!!!

Comment from naele
Time August 24, 2009 at 12:55 pm

”ambreiajelor din lumea-ntreaga
eu va dau un singur sfat:
nu lasati Mihai pe strada
ca va prind si va…” unflu oichi mama voastra de ambreiaje descultze care ne faceti zile negre la cei care citeste care este..noi..multi..
Drum bun Mihai (relax..am rezolvat eu cu ambreiajele).. ;)

Comment from uca
Time August 24, 2009 at 1:52 pm

Am gasit intamplator site-ul acesta , am citit pana acum toate scrisorile si abia le astept le urmatoarele.
Drum bun si aveti grija unul de altul :)

Comment from Al
Time August 24, 2009 at 3:52 pm

No , tu Mihai , da’ unde-ar mai fi frumusetea daca nu te-ai si chinui putin ?… ca nu degeaba zicea un nene ca toti vrem sa ajungem in varful muntelui dar toata frumusetea si fericirea le vom gasi in timpul urcusului . Doyle nu te lasa el cu una cu doua , ca-i sufletist . Drum bun in continuare si vorba cuiva de mai sus .. mai pozeaza rusoaice ca-n Mongolia o sa pozezi numa peisaje poate . Numa bine !

Comment from consumatoru
Time August 24, 2009 at 5:11 pm

Bai, domnu’ inginer, pai tu credeai ca e bautura putina pe lume? Ambreiajul si ficatul sa te tina cu bine, ca drumul e lung si oameni buni vad ca gasesti peste tot! Hai sa fii sanatos, tu in drumul tau si Vivi cu Rhea la ele acasa, care cred ca se cam perpelesc de dorul tau.

Comment from io
Time August 24, 2009 at 11:51 pm

Multumesc Ion.
Multumesc Mihai
Multumesc Roua.
Multumesc Doyle.
In ordinea numarului de pe tricou multumesc ca unii dintre voi ati ales sa va nasc ca sa va cunosc.

Comment from io
Time August 24, 2009 at 11:56 pm

citam din clasici “scuze daca s-a mai discutat”
Drum bun pui.

Comment from titi
Time August 25, 2009 at 2:38 am

Misa, cred ca ficatul ti-e proportional cu’naltimea si talentu….

Comment from writeman
Time August 25, 2009 at 11:58 am

mihai, baga-i armasarului de doyle niste vodka in loc de ulei, poate asa merg lucrurile in maica rusie…

Comment from Walter
Time August 25, 2009 at 4:10 pm

SALUT! FELICITARI!
Eu am fost din Cluj-Napoca la Vladivostok cu o rabla de Dacie.. Poate stii povestea, acum 3 ani. Chestii nasoale vor mai fii, nu neglija sa te odihnesti suficient, ca mie mi-au sarit arcurile din cauza asta!
Bafta!

Comment from mama
Time October 1, 2009 at 6:30 pm

Am recitit scrisoarea ta.

Comment from Andreea
Time October 15, 2009 at 11:35 pm

Ar fi super daca cineva ar putea traduce in engleza tot ce ai scris. Banuiesc ca te-ai gandit la asta. Ar fi interesant si in rusa, gandeste-te la toti oamenii pe care i-ai cunoscut si cu care ai incercat sa comunici. S-ar bucura si ei sa priceapa care a fost treaba. Drum bun mai departe.

Comment from neb1
Time December 14, 2009 at 12:23 am

Salutare,
nu-mi vine sa cred ca am fost in acelasi oras cu 10 zile dupa tine…. :) Adevarul e ca nu cred ca ar fi fost sanse sa ne intalnim… eu de abea de doua zile am dat peste siteul tau… trebuie sa recunosc ca eu am ajuns cu ceva mai multi cai acolo (via avion) si cu alte motive (sa vizitez cuscrii :) )…. dar a fost un concediu perfect… muntii dintre Rusia si Mongolia (Beluka daca nu ma insel) sunt extraordinari…. si in general toata zona este impresionanta…
Ai avut o aventura extraordinare pana acum … eu ma mut la urmatorii 500km….. bafta si felicitari pt ce ai reusit sa faci….

Comment from pompa ambreiaj
Time February 12, 2011 at 4:07 pm

mmmm… compot de visine…

Trackback from nike dunk sb venoms
Time April 11, 2014 at 12:24 pm

nike dunk sb venoms…

I assume that, once time had passed, the prices of predominantly copper mineral also nickel tend to be definitive going to move into. seriously associated with QE Infinity basically,just exactly get going, blowing up in the costs linked alloys can happ…

Comment from cat vines 2015
Time February 23, 2015 at 6:35 am

If you want to take a good deal from this paragraph then you
have to apply these strategies to your won weblog.

Write a comment