Main menu:

Site search

October 2017
M T W T F S S
« Oct    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

KILOMETRICII

Categories

Tags

Draga Cristi,

Am pus cortul. Pe langa mine a trecut un domn care cara intr-o galeata peste afumat. Ma intreaba ceva, ii spun ca ne ponemayu si pleaca. Aloooo, stai bre, ca daca io nu inteleg nu inseamna ca n-as manca si eu un peste. Cinzeci de ruble – unu, desi se vand cate trei, dar eu sunt o fericita exceptie. L-am devorat cu pofta si apoi am desfacut si doua conserve pe care le car dupa mine de le-am umplut de legende, si nu alta. Porc si fasole, aruncate intr-o tigaie si incalzite la foc marunt. Lingura fara maner gasita pe jos in Mongolia face minuni si ea. Era buna si niste paine, da’ n-am. In schimb, spre surprinderea totala a lacului Baikal, care nici macar el nu se astepta, scot la inaintare sticla de coniac armenesc de la Paul. Muuaaahhh, ce gust are! Apa sfintita, Doamne iarta-ma. Trebuie sa bag si niste apa normala luata si filtrata din lac, dupa fiecare inghititura, ca altfel arde rau. Langa mine opresc doi baieti intr-o masina, care se holbeaza un minut la Doyle, fara sa se dea jos. Ti-e clar, nu? Or sa vina la noapte sa ma hacuiasca. Mie cel putin asta imi trece prin cap.

049-002

049-003

049-004

049-005

049-006

Stau pe malul lacului si ma doare-n pix. E o plaja de bolovani, si lacul vorbeste cu mine. Cu valuri, asa. Cam tipa, recunosc. Soarele pleaca in alte tari, pescarii se dau cu barcutele, pescarusii zboara, luna rasare de dupa un munte, sticla mea de coniac incepe sa se dezbrace, eu constat ca pe masura ce se lasa intunericul respiratia mea e aburi. Aburii alcoolului, normal. Brrr…

049-008

049-009

049-010

Am continuat cu sticla de coniac, dar n-am avut cu cine sa ma inteleg. Eu ii explicam vrute si mai ales nevrute, si ea nu si nu, ca ea tre’ sa se dezbarce, sa ramana goala. N-am reusit s-o induplec, si in ceva vreme, dupa ce cerul deasupra-mi s-a luminat de stele, uite-o pe-asta mica goala pusca, fara nimic in ea, iar eu sedus si abandonat total, incercand sa gasesc poteca de vreo cinci metri pana la intrarea in cort. Am adormit bustean, ca sa nu zic manga. O leaca frig, dar numai pe dinafara. Inauntru am apa sfintita care fierbe. M-am trezit numai de doua ori, dar inexplicabil. Pipi se cheama motivul. Parca am baut bere, nu spirtoase. Nu inteleg.

049-011

049-013

Dimineata, desi mizam sa ma trezeasca soarele, nu s-a intamplat. M-am trezit eu singur pe la noua jumate, si nici urma de soare. Plin de nori. Mi-am dat seama ca baietii responsabili cu hacuitu’ n-au aparut, M-am cronometrat. Dureaza o ora sa impachetez tot, pana la trasul castii pe cap. Si sunt din nou pe drum, yupeee. Nu prea inteleg care-i smecheria cu Baikalul asta. La cat de mare si frumos e, n-ar trebui sa fie intesat de campinguri, statiuni, turisticaraie, gondole, colorata maine-i gata? Eu nu vad si n-am vazut nimic din toate astea. In fine, drumul paraseste usor coasta lacului, si eu il urmez. Te pup, lacule!

Urmeaza niste serpentine, urcusuri, coborasuri, show. Realizez ca frica de curbe la stanga, ce ma bantuie din Romanica, de cand ne-am tavalit, incepe sa dispara. Si mai imi dau seama ca peste mine vine, timida dar frumoasa cum o cunosc, toamna. A inceput deja sa picteze frunzele de mesteacan. Trafic prin zonele astea cam ioc, asa ca am toate benzile sa le tai, intre-tai, vai, ce-o mai calc. Opresc intr-o beniznarie sa-mi ung lantul si, deja nici nu ma mai suprinde, la halul in care crapa lucrurile, spray-ul meu de lant nu mai functioneaza. Mai are cam jumate’, da’ nu mai iese nimic din el. Urmeaza Irkutsk. Imi aduc aminte ca acum ceva vreme, pe drum, am intalnit un rus pe o Honda Goldwing, din Irkutsk, care se intorcea de la Moscova, si-mi spunea ca daca ajung pe meleagurile lui de bastina, sa-i dau un semn, ca e membru al nu stiu carui motorcycle club. N-am luat niciun contact, ca la vremea aia era exclus sa ajung in orasul asta. Acum imi pare rau, ca tare bine mi-ar prinde sa-mi arate calea catre un spray de lant si eventual niste ulei, ca azi-maine vine din nou vremea cand trebuie sa-l schimb. Ma gandesc ca daca tot e Irkutsk-ul de o asemenea anvergura ca are si cluburi de motoristi, cu siguranta o sa intalnesc unul pe strada, care o sa ma lumineze. Rahat, inafara de vreo doi scuteristi ocupati cu trecutul pe rosu, nimic. Bine, mergem mai departe. O sa ung lantul cu scuipat si asta e.

Trec de Irkutsk si de aici incepe o Siberie despre care citesti in cartile de povesti. Tot ce inseamna oras e de fapt o adunatura de case, pe care eu mi le imaginez acum inconjurate de zapada, si cu fum iesind pe horn. Incerc sa gasesc un loc de dormit, pentru ca am baterii de incarcat si sincer sa fiu as vrea un pat cald. Cam greu de indeplinit dorinta mea, pentru ca e prea pustiu in jurul meu. Si mai e un amanunt – nu prea sunt camioane. Si daca astea lipsesc, inseamna ca lipsesc si Café-urile mele. Opresc sa alimentez, ocazie cu care fac si un consum, ca parca prea mult i-a luat becului de rezerva sa se aprinda. 3.9 litri la suta de kilometri. Mooooama, Doyle, ce forma de zile mari. Pe seama ca au intrat niste tantari d-astia setosi, de Siberia, la filtru de aer, ca altfel nu imi explic. N-a baut atat de putin calutul niciodata, de cand il stiu. Inca o suta de kilometri monotoni, si opresc din nou sa fac o poza, si sa-mi indrept spatele, care a cam inceput sa doara. Plec, si sunt in spatele unui camion. Ma observa si-mi face loc. E linie continua, dar pe cat e ea de continua pe atat e de pustiu in jurul meu. Depasesc.

050-001

050-002

Ii multumesc si ma uit in oglinda. Imi face si el semn cu farurile, si in acelasi timp e depasit de alta masina. Nici nu-si incheie bine manevra masinuta asta, ca brusc imi dau seama ce e. Girofaruri, nino-nino, la cinzeci de metri in spatele meu. Daca acum au pornit e clar – eu sunt vanatul. Disting ca e o lada de politie. Imi pare rau baieti, dar azi nu sunt in forma de dat bani. Rotesc timid mana dreapta spre interior, prefacandu-ma ca niznaiu, si Doylica incepe sa scoata fum pe nari. Ma departez incet. O suta, o suta zece, o suta douazeci. Micuta si batrana lada ramane in urma. Ma incearca si un mic sentiment de mila fata de ea. De masina, nu de aia pe care-i cara inauntru. Of, saracuta, sunt sigur ca aia, in pofta lor de cascaval au bagat pedala la fund si ea isi da duhul urmarindu-ma. In fata alt camion, si alta linie continua. Imi pare rau, dar din nou ma abat, sub vazul girofarurilor. N-am cum sa astept, ca din spate vine furtuna golitoare de buzunare. Dar recunosc ca am si niste emotii in acelasi timp. Pentru ca vreau sa dorm undeva si daca opresc ma prind astia din urma. Noroc ca, asa cum spuneam, nu prea am unde sa opresc. Ma gandesc ca poate m-au dat prin statie si in primul oras ma astapta un baraj impreuna cu cateva echipaje de televiziune care-mi vor da ocazia sa-i fac cu mana lu’ mama. Dupa vreo cinzeci de kilometri vad ca primul echipaj de politie n-are treaba mea. Nici al doilea, dupa alti douazeci. Uf, am scapat si de asta.

Opresc la vreo patru café-uri si intreb de loc de dormit. Nimic. Doar la unul din ele iese un om afara si cand il intreb daca e ceva cu pat pe-aici imi zice ca nu, dar daca am ceva de muncit la motoreta, se poate. Mda, ce-as mai putea eu sa-i fac lu Doyle? Aaaa, stiu. Aparat de sudura este? Este. Perfect, ii lipesc cu ocazia asta urechea de la cric, cazuta in vama mongola. Superb! Omul nu vrea bani, decat daca am ceva romanesti. Insist si ii dau cinzeci de ruble, de-o bere, plus singura moneda de cinzeci de bani de la Romanica pe care o mai am.

050-003

Din nou nu prea mai am sperante sa dorm la cald. La ultimul loc in care opresc, un sofer imi spune ca cinspe’ kilometri mai incolo o sa gasesc. Bezna incepe sa se lase peste mine, drumul incepe sa se transforme in ne-drum, adica dispare asfaltul si e doar pamant colorat cu gropi, si ca un bonus mult-asteptat – ploaia incepe sa cada si ea peste noi. Inca o oprire sub un pod, ca sa-mi pun costumul de scafandru. Cu vizorul tras nu mai vad absolut nimic, pentru ca masinile din fata l-au umplut de noroi, asa ca sunt nevoit sa merg cu el ridicat si cu picaturile de ploaie si de noroi intepandu-mi fata. Trec si cei cinspe’ kilometri si tot nimic. Opresc din nou la un café de unde mi se spune ca putin mai in fata. Cati kilometri? Niciun kilometru, aici, imediat. Aaaah, slava Domnului, am ajuns. “Binecuvantare”, draga Cristi, e un cuvant care are ca ilustratie, daca dai search pe Google in imagini, chestia asta unde dorm eu azi. Am o camera de 2×2, dar e calda, eu sunt ud, deci egal love. Vreo sapte euro. Ma despachetez si ies la o bere. E ziua mea azi, Sfantul Alexandru. Nu-s niciun fel de sfant, ca astia nu fug de politie, dar doua beri reci pentru Alexandru din mine nu-mi refuz. Baltika 7, ca stiu de la Misha. Beau in compania unor tantari care ma sarbatoresc muscand din mine, prin pantaloni. Hai noroc! Mama, ce bine mi-e… oda tantarului siberian si politiei la datorie! Sau pe datorie, in cazul meu.

050-004

Comments

Comment from vis-a-vis
Time September 15, 2009 at 10:27 am

Cea mai frumoasa poveste, cea mai pe gustul meu calatorie… si e a mea.
Multumesc, Mihai!

Comment from Spirit Honda
Time September 15, 2009 at 10:32 am

Azi am luat si eu Esquire. Nice articol, nice ca se mai scrie prin presa si despre altceva! :)

Comment from maephisto
Time September 15, 2009 at 10:33 am

drum bun, cu povesti cel putin la fel de frumoase!

Comment from mihai
Time September 15, 2009 at 11:28 am

frumos frumos.. o sa mai citesc o data la pranz.

pana atunci, asa vesti seci: ma mut, plec sa imi tratez urechile cu grai frantuzesc. mi-am luat camera, goala dar o sa fie casa mea:D.

daca iti trece prin cap sa nu te opresti mult in romania si sa continui , ai unde face popas prelungit.

hai , drum bun si grija multa…. ai grija de tine

Comment from MSH
Time September 15, 2009 at 11:55 am

de-acum esti infractor cu acte in regula daca ai fentat militienii rusi :)
Parca a fost buna o urma de aventura, prea era totul calm si linistit.
Drum bun in continuare
Reusita poza “ghostly” cu becul in mana.

Comment from Rave
Time September 15, 2009 at 12:09 pm

Moaamma, Mee-High, you dirty runaway outlaw! Parca ai fost Kowalski din Vanishing Point!

Comment from sailordana8
Time September 15, 2009 at 3:18 pm

LOL mai..dar cam “scurti” kilometrii astia. Vroiam sa povestesti si tu mai mult. Oricum bestiale pozele.

Comment from Roxana
Time September 15, 2009 at 5:46 pm

pfui, am reusit
am fost plecata si ramasesem in urma cu cititul. E drept ca nu m-am grabit, am asteptat sa ma linistesc si sa imi fac timp, stiam ca atunci cand o sa ma apuc nu o sa mai plec de langa computer

Sunt fascinata! Nu zic mai multe ca plagiez pe toata lumea care a mai scris pe aici.

Felicitari si de la mine si drum bun mai departe!

Comment from lucian
Time September 15, 2009 at 8:40 pm

abia astept printurile scoase la vanzare :) pentru noi astia care n-avem curaj sa ne avantam…

Comment from Cesar
Time September 15, 2009 at 9:39 pm

Frate ce dor mi-a fost de Rusia!

Comment from mama
Time September 15, 2009 at 11:02 pm

da Cesar
dupa tine chiar ma pot baga Tata
da blogul asta stie sigur ce vrea
trebuie sa scriu lui mihai
Deci incep aiurea de frumos
Draga Mihai
Tu ai ales drumul acsta
BUN drum!!!!!!
drum bun pui
Mine ma tund
Scurt
Cit io de scurt
pa iubire

Comment from Makaveli
Time September 16, 2009 at 12:23 am

frumos ,ca de obicei :D

Comment from cristina
Time September 16, 2009 at 6:46 pm

MIHAI,
daca, /sper ca,/ si cred ca,
o sa iesi cu mintea SI inima limpede din baia asta de laude,
am sa iti spun, MIHAI,ALEXANDRU CEL….
MIHAI
SPOR LA VENIT!

Comment from mishi
Time September 17, 2009 at 2:31 am

D-na Silvia, cum e cu drumul lui Foer si drumul lui Mihai ? Hai va pup (pe toti) si, la lumina ghost din poza lui Mihai va salut cu un pahar de Cesconi Olivar…orice ar insemna asta

Comment from mama
Time October 1, 2009 at 6:35 pm

Am recitit scrisoarea ta.

Comment from HansX
Time June 22, 2017 at 11:31 pm

I must say you have high quality articles here.
Your posts can go viral. You need initial boost only.
How to get massive traffic? Search for: Murgrabia’s tools go
viral

Write a comment