Main menu:

Site search

December 2017
M T W T F S S
« Oct    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

KILOMETRICII

Categories

Tags

Draga Cerasela,

Dimineata n-a fost prima oara cand m-am trezit, pentru ca toata noaptea cu asta m-am ocupat, de frig. La prima strigare pe lumina mi-a fost frica sa ma uit la ceas, ca sa nu am placuta supriza sa vad ca e unspe’. Asa ca m-am intors pe partea ailalta si m-am culcat la loc, ca sa ma trezesc peste juma’ de ora. E opt si un sfert. Impachetez si stau la o ultima discutie cu domnul care mi-e gazda. E mai zambaret azi si-mi cere ghidul Lonely Planet sa-mi arate ceva. La inceput sunt patru poze, ale autorilor. Imi spune ca ultimii doi sunt prietenii lui, ca au dormit acolo in timpul documentarilor. Unul in patul in care am inghetat eu si altul in celalalt. Se amuza teribil cand isi aduce aminte cum tipii astia au fost manga de dimineata pana seara, cate beri au baut, cate gagici le-au zgaltait paturile si de cate ori au cazut prin curte.. Cam asa sa inteleg ca se scrie un ghid de calatorie.

Pe drum sunt din nou precaut. N-am chef sa ma doara buzunarul, ca ieri. Dar azi pare ca politia nu e la datorie. Poate pentru ca e sambata si beau si ei o bere ca oamenii, din banii adunati peste saptamana. Drumul serpuieste pe langa lac. Nu e chiar cel mai bun asfalt, dar merge. Opresc dupa nouazeci de kilometri, pentru ca dau de o localitate care in Romania se taie la caini.

_MG_8750

Salut un baiat care trece pe langa mine calare si imi potolesc foamea care ma incearca cu unul din cele trei mere pe care le-am sustras din curtea in care se tavaleau scriitorii Lonely Planet. Smecheria functioneaza, asa ca-i dau bice. De Karakol, care e un oras in capatul estic al lacului, trec fara sa clipesc. Nici mie nu-mi vine sa cred cat de usor am iesit din labirintul de stradute fara GPS sau sa intreb pe cineva. Si gata, sunt acum pe malul sudic al lacului, indreptandu-ma inapoi spre Bishkek. Trebuie sa fiu acolo luni, deci inca doua nopti de dormit prin zona. Una pe-aici pe undeva, si a doua la un alt lac, pe nume Song-Kul.

Mda, mi-a spus Tiffany bine. E mult mai frumos pe partea asta. Se vad muntii mai frumos, drumul nu e asa circulat si nici nu pare atat de turistic. Numai ca, la fel ca in partea cealalta, pentru ca sezonul e demult gata, cam tot ce e carciuma sau hotel are un mare lacat pe usa.

In timpul unei opriri pentru foto ingenunchez langa cal, sa verific pompa de apa. Mai mult asa, preventiv, ca oricum nu stiu daca sunt patru mii de kilometri de cand am schimbat-o. Prin orificiul ala care-mi indica belelele vad formandu-se niste picaturi de lichid de racire. Na, ca e pe moarte. Pozitia in care stau e numai buna de primit asemenea vesti. In genunchi stau, in genunchi ma si simt. Iti spun cu toata sinceritatea de care sunt in stare – m-am saturat de probleme. Am impresia ca nu trece o zi fara sa primesc o veste proasta. Da, stiu ca se poate si mai rau, si stiu ca nu e totul chiar atat de negru, dar habar n-am, stres, singuratate, dor, astea or fi ingredientele. Am niste simeringuri de la pompa de apa, dar numai gandul ca trebuie sa fac totul bucati, sa pun la loc si sa ajung si repede in inaltimile Tajikistanului ma cam sparge. Acuma asta e. Mergem inainte, ca intr-acolo locuim.

_MG_8752

Opresc intr-un orasel, mai mult sat, si ma asez la o cafea. Intreb fata care ma serveste daca stie vreun loc de dormit aici. Da, stie, si cheama o doamna care e inauntru, la o masa. Imi spune sa o urmez, dupa ce termin cafeaua. Asta si fac, dupa ce ce castig lupta cu un domn muci care a intrat triumfal in carciuma si a decis ca eu sunt cel care trebuie sa bea cu el. La o suta de metri mai incolo e casa doamnei. Am o camera cu trei paturi, cu poze, covoare pe pereti si vitrine pline cu bibelouri si parfumuri, tot pachetul la echivalentul a doi euro.

_MG_8756

_MG_8759

Ies in ‘oras’, mananc ceva si ma duc pe plaja unde ma conversez cu niste copii. Unii fac baie, altii pescuiesc, altii se joaca de-a ruptul gatului cocotati pe o constructie metalica, de unde sar in nisip. Soarele fuge in norii de la orizont, dupa munti, si eu fug spre pat. Ma opresc putin in curte la o discutie cu Doyle. A fost mai mult un schimb de imbarbatari. Hai Doylica, putem.

_MG_8763

_MG_8767

_MG_8776

_MG_8808

Inainte sa ma culc am schimbat patul, pentru ca langa ala pe care l-am ales initial sta cocotata pe perdea o lacusta destul de mare. S-o omor n-am de ce, s-o dau afara e exclus, asa ca mai bine aleg alt pat. Ah, si ce inspirat am fost, pentru ca dimineata zacea neinsufletita in patul pe care l-am abandonat eu. Am facut bagajele lent si, dupa ce am cules chilotii si ciorapii pusi la uscat in copac, am plecat.

In zadar caut o cafea pe drumul asta. E parasit. Odata cu turistii de asta-vara au plecat si patronii de aici. Las lacul in urma si gasesc, din nou facand apel la marea inspiratie, drumul pe care vreau sa merg. Nu s-au inventat indicatoarele in Kyrgyzstan, decat acolo unde nu e nevoie de ele. Iar Marcel, cu harta si programul pe care le are, nu-mi spunde decat unde sunt, nu si incotro ar trebui sa ma indrept.

Drumul asta parca e mai gol decat ala pe care l-am lasat in urma. Opresc sa-mi mananc ultimul mar din rezerva strategica. Sunt oprit din nou in pustiu, la o bariera. Ia sa vezi ce ma usuca si astia de bani. Dar nu, cererea de data asta e una pe care in prima instanta am impresia ca nu o inteleg. Oamenii vor niste… sare. Aduc si o solnita cu niste ramasite ca sa se faca intelesi mai bine. N-am sare, deci drum bun.

_MG_8812

Inainte de intrarea in Kochkor mai fac o ultima incercare de cafea. Sunt doua yurte intr-o padurice pe marginea drumului, unde locuieste o familie. Nu au cafea, dar un ceai plus una bucata shashlyk o sa ma faca sa uit. Imi impart masa cu un catel maro, cu ochi maro si nas maro, si plec.

_MG_8814

_MG_8820

Alimentez in Kochkor, pentru ca pana la lacul Song-Kul si inapoi, la cat de subtire e drumul pe harta, slabe sperante sa mai gasesc vreo pompa. De-aici ma mai intalnesc doar cu tirurile chinezesti venind pe contrasens. Inainte e pasul Torugart care da direct in China. Eu n-ajung pana acolo, desi mi-ar placea. Cinzeci de kilometri, dupa care indicator dreapta, spre lac, alti cinzeci.

De-aici treaba se ingroasa. Nu e asfalt, ci doar un drum ingust, dar nu asta e problema. Sunt in situatia aia de mai mult opresc decat merg. Si dupa fiecare oprire imi pare urmatoarea si mai naucitoare. Drumul urca din ce in ce mai abrupt si ma trezesc fara sa-mi dau seama la 3.300m. Sunt cateva petice de zapada in jur, o liniste de mormant si soare. Merg incetisor. N-as vrea sa calc stramb aici. Si e enervant, ca asta e peisaj de-ala de te fura, si crede-ma, stiu ce vorbesc.

_MG_8822

_MG_8825

_MG_8828

Trec de un pas montan si-mi apare in fata lacul. Pfoai de mine, nici asta nu e asa cum mi-l inchipuiam. E imens. Gasesc o yurta pe marginea drumului si opresc. Sunt trei pustani, de vreo 16-18 ani, dintre care cel mai tanar cred ca e putin muci. Sunt invitat inauntru si servesc niste paine de casa cu ceai. Baietii imi spun sa dorm acolo, dar ii refuz multumind. As vrea sa gasesc ceva mai pe malul lacului. Cand ies putin afara sa-mi iau aparatul am nici nu stiu dca placuta surpriza sa-l gasesc pe ala mic si torpilat calare pe Doyle si cu casca in cap. Se da repede jos, imi arde un spasiba si incaleca un magar. Ii salut si merg mai departe, spre malul lacului.

_MG_8831

_MG_8834

_MG_8840

Aici sunt mai multe iurte adunate, si pe unele scrie CBT. Asta inseamna ‘Community Based Tourism’, un program turistic ce implica localnicii, agroturism carevasazica. Ma opresc in fata primeia si ma intampina o doamna. Da, aici am sa-mi petrec noaptea. E mai mult decat frumos. Ma schimb si la mine vine gazda mea care ma intreaba ‘Ceai?’. Da, sigur. Intru in yurta cealalta si sunt asezat la o masa plina cu paine si unt de casa, dulceata si vreo patru feluri de dulciuri.. Imi savurez ceaiul in compania a patru doamne, dupa care ies sa dau o talpa prin imprejurimi.

_MG_8841

_MG_8845

E o nebunie aici. Lumina in special e ca nicaieri. Pe malul lacului iara dau peste un miliard de flori de colt, dar astea, spre deosebire de cele mongoleze, sunt cam ofilite. Incepe ploaia si fug repede la adapost. N-apuc sa intru bine ca trebuie sa ies. E lumina aia pe care o cunosc, si care anunta ceva: curcubeu. Il vad ca incepe sa apara timid, si-l incurajez aproape cu voce tare. Neah, nu vrea.

_MG_8850

_MG_8854

_MG_8855

_MG_8864

_MG_8872

Urmeaza masa, tot in yurta familiei, care mi s-a zis ca o sa fie la sase. La sase fix mi se pun doua farfurii in fata — peste, rosii si niste chestii cu carne. Sunt doar cu gazda mea la masa si mestec incet, ca sa n-o trezesc pe una din celelalte femei, care doarme langa noi. Incepe din nou ploaia, si prin usa deschisa vad din nou lumina care-mi zice sa fug sa iau aparatul de fotografiat. Numai ca abia am inceput sa mananc. N-ar fi frumos sa ma ridic de la masa, nu? Lumina o ia de-a dreptul razna. Incep sa infulec ca un disperat si sa inghit fara sa mestec. Gata! Inca un ceai? Nuuu! Ies afara, hahaaa, e acolo. Fug dupa aparat.

_MG_8876

_MG_8879

Ma retrag la caldura yurtei mele, in care arde un foc facut din baliga uscata si care imprastie un fum destul de placut inauntru. Vezi tu Cerasela, exista o vorba pe care n-as vrea sa incerc s-o traduc si care e «as good as it gets». Binele asta intotdeauna a fost relativ ca na, depinde de o gramada de sisteme de referinta si de multe alte chestii. Ei bine, pe malul lacului asta inconjurat de munti, la trei mii de metri in cer, intr-o yurta incalzita cu rahat, fara semnal la telefon, cu miliarde de flori de colt in jur, cu un curcubeu pe care inca il mai simt pe retina, cu stomacul meu plin si cu patul meu amenajat pe jos cu multe paturi groase, cu Doyle parcat langa mine, care doarme deja, mie, aici si acum, imi e…

…as damn good as it can possibly ever get.

_MG_8887

Comments

Comment from writeman
Time October 12, 2009 at 11:10 am

ha ha, pe asta l-am prins in timp real, ca se schimbase numele in header, dar nu aparuse inca articolul. hai sa-l si citesc ;) )

Comment from mama
Time October 12, 2009 at 11:23 am

Draga Cerasela.
Ai curcubeu.
Pur si simplu.
Ce vrei mai mult ??
Nimic nu e moca.
Asta ai cumparat asta ai.
Primul cumparator de Klometrici.

Comment from writeman
Time October 12, 2009 at 11:25 am

l-am citit. atat, altceva nu mai am ce sa zic…

Comment from Rave
Time October 12, 2009 at 11:25 am

Excelent, man, ma bucur enorm cand ti-e bine! Experienta ca experienta, drumul ca drumul, da’ daca nu e si ceva placere nedisimulata in chestia asta, parca nu e intreaga. Un curcubeu, o floare, un matz plin si caldurica – iaca niste bucurii simple care te vor ajuta sa ajungi inapoi acasa si sa-ti dai seama mai bine pe unde ai fost. Mie mi-e dor de tine, ba Mihai!

Comment from mama
Time October 12, 2009 at 11:30 am

da Rave………….
Mie dor de MIhaiul asta
Mihai ai bani pe card

Comment from Spirit Honda
Time October 12, 2009 at 11:50 am

Iar ai fotografii care pornesc fiorii pe sira spinarii…

Comment from 1972
Time October 12, 2009 at 11:59 am

din ce in ce mai frumos, si pozele si textele. keep it up.

Comment from fcb
Time October 12, 2009 at 12:01 pm

Superbsuperbsuperb. Drum bun in continuare! Exista si bine absolut cred…

Comment from Mary
Time October 12, 2009 at 1:01 pm

Draga Mihai,
A venit momentul in care, daca tot ma plimb printre randurile Ceraselei, am deci sa-mi iau nu doar tastatura in brate( cum faceam la fiecare scrisorica..) , ci si inima-n dinti sa-ti scriu si eu.
Te urmarim mereu, vorbim mereu de tine ( asta e, trebuia sa-ti spunem la un moment dat…), si recunosc ca sunt mandra ca te cunosc, suflet frumos ce rascoleste sub roti frunzele din Frunze, ce ne transmite semnul victoriei, ce colinda muntii aceia ce par rosii si da ocol lacurilor, ce incurajeaza curcubelul sa apara. Si, nici nu ma mir, acesta il asculta.
Ai grija de tine, de voi, drum lin.
Spasiba!

Cerasela, predau microfonul, ai legatura….

Comment from Cerasela si Rares
Time October 12, 2009 at 1:12 pm

Asteptam de atata timp aceasta scrisoare incat acum suntem muti . Da , multumesc Mihai , este cel mai frumos curcubeu din viata mea si este spendid ; si acest concediu pe care mi l-ai daruit este de basm . Pot sa mai cumpar ceva ? (Rares il vrea pe Doyle , dar nu mil permit ) Drum lin sa aveti si va asteptam acasa .

Comment from mishistan
Time October 12, 2009 at 3:34 pm

back. ai de plm. doamne ajuta!

Comment from A.Faith
Time October 12, 2009 at 3:53 pm

wow! pozele sunt extraordinare… atâtea locuri frumoase, atâtea descrieri… şi cică eu ar trebui să învăţ pentru BAC, să muncesc… de unde! mie-mi stă gându’ numai la mongolia.ro şi la aventurile lui Mihai!

Comment from Gheza
Time October 12, 2009 at 4:09 pm

Ioooi ce barba ai frate :)

Comment from Adrian
Time October 12, 2009 at 4:18 pm

Mihai, nu prea am inteles de ce a murit lacusta? :-) Sper ca nu avea legatura cu ciorapii si chilotii din copac :-) )))))))))
Drum bun calatorule.

Comment from Daniela
Time October 12, 2009 at 4:53 pm

Le-am spus copiilor la care sunt diriginta ca sunt oameni care viseaza si pun punct si oameni care viseaza si pun virgula, transformaandu-si visul in contur real. Le-am povestit apoi de Mongolia, Doyle, Marcel si de tine. Acum imi spun ei mie inainte pe unde ai ajuns si ce ai mai vazut. Erau informati despre curcubeu azi la scoala: mi-o luasera inainte! Vrand, nevrand, antrenezi indirect cateva randuri din generatia noua de visatori si indrazneti!

Comment from tizu
Time October 12, 2009 at 5:23 pm

Escelent,am ramas fara cuvinte.Drumuri bune sa ai

Comment from ghost dog
Time October 12, 2009 at 5:48 pm

pentru doyle:
bai iakule, mai ai mult pina-l aduci inpoi pe ratacitu’ ala de pijork?!!!

Comment from gal
Time October 12, 2009 at 8:22 pm

…intoarce capul !…… sunt langa tine

Comment from Schumy
Time October 12, 2009 at 9:39 pm

Cu fiecare articol(cred ca as putea numi asa fiecare pagina noua) care apare imi doresc si mai mult sa il citesc pe urmatorul.
Si nu iti fa probleme cu stricatul motocicletei pentru ca nemtii nu s-au gandit ca o sa mearga asa multi km in asa multi km. Cat timp continua sa mearga si nu te tine in loc eu cred ca ii totusi bine.

Bafta in continuare!

Comment from Schumy
Time October 12, 2009 at 9:40 pm

*multi km de drum prost

Comment from DeepSky
Time October 12, 2009 at 10:45 pm

in fata momentelor astea de-o frumusete rara, merita sa tragi aer in piept si sa le inprimi adanc in creier
bravo mihai, drum bun in continuare!

Comment from alexandra
Time October 13, 2009 at 3:40 am

si cerul s-a facut carusel.
‘cer’ ca in ‘Cerasela’.
ce frumos, mai Mihai.
drum bun

Comment from axicos
Time October 13, 2009 at 4:58 am

Pe langa atatea sfaturi, urari, incurajari si adevarate declaratii de apreciere si dragoste, ce ar putea un om care nu te cunoaste sa zica.

Pai… :D

1) Urmaresc blog-ul tau de la inceput. Cateodata ma chinui sa nu il accesez mai multe zile, numai pentru a sti ca atunci cand citesc, am mai mult de parcurs. Cand vad ca nu e nici un post nou parca mi se taie craca de sub picioare. Asa ca (probabil multi simt asta), vreau sa iti spun: Avem nevoie de istorisirile tale!

2) Esti o inspiratie pentru multi: familie, prieteni, cunoscuti, motociclisti si mai nou se adauga “generatia noua” (diriga Daniela).

3) Sper ca vei avea numai drumuri bune, uscate, privelisti minunate si cel mai important, un suflet linistit, impacat si fericit alaturi de Doyle.

Multa bafta si asfalt uscat! Sa ajungi acasa sanatos si plin de povesti amuzante!

Comment from bob
Time October 13, 2009 at 6:12 am

Meserie !

Comment from Cioban Victor
Time October 13, 2009 at 7:45 am

Mihai,totul e frumos si inca e bine,slava Domnului dar nu incepe lupta cu muntii inzapeziti pana nu faci o revizie amanuntita la Doyle si-i rezolvi problemele.Nu uita ca pe acolo,pe sus,pot fi multe grade la minus si mult imprevizibil.Sper sa treci si peste hopul asta cu bine.O ultima incercare,probabil.Bafta si desigur…succes!

Comment from Semaca
Time October 13, 2009 at 9:13 am

Mnoho, ai gasit si nordul pan la urma :) )

Comment from Vasile Apostol
Time October 13, 2009 at 1:51 pm

Draga Mihai,
m-ai facut sa cumpar si eu un Doyle (care sa stricat a doua zi dupa ce l-am cumparat) si sa visez ca voi parcurge si eu cel putin o parte din traseul tau. Ai avut noroc pana acum si iti urez sa o tii tot asa. Multa bafta in continuare la traversatul munilor. Te astept in Bucuresti cand ajungi in Romania.
AVA

Comment from Gabi
Time October 13, 2009 at 3:17 pm

Mai Mihai e foarte frumos in capul tau acolo si acuma ne arati si noua. Multumim!
Drum bun!

Comment from M.
Time October 13, 2009 at 5:02 pm

Mihai…esti genial. Imaginile, povestile sunt impresionante. Felicitari! Drum bun & keep inspiring ;)

Comment from Razvy
Time October 13, 2009 at 6:55 pm

Mihai.. Citesc si forumul de pe motociclism de la inceput , si blogul tot de la inceput . Dupa fiecare poveste , deja ma gandesc oare unde esti acum(adica , chiar citesc) si ce faci !? Imi pare atat de bine ca ai avut curajul sa faci aceasta calatorie si sunt sigur ca savurezi fiecare moment , cu exceptia celor nefavorabile dar bineinteles nimic , nicaieri nu o sa fie perfect.Ai grija de tine si de Doyle ! Asfalt uscat; Doyle… Adu`l pe Mihai acasa cu bine . Salut!

Comment from Spirit Honda
Time October 13, 2009 at 10:09 pm

Mihaie, tu stii ca in tara asta de care iti e dor si in care te intorci dupa drum lung…ninge????

Comment from cristina
Time October 14, 2009 at 12:28 am

indiscreta cum sunt, citesc scrisori adresate altora…si le mai dau si altora spre citire…

pentru ca e asa tarziu, spun:DOAMNE, in locul rugaciunilor obisnuite, am sa iti lecturez din niste scrisori… si am sa iti arat niste poze…stiu ca TU ai vazut deja, si acum e ca si cum ti-as citi scenariul filmului pe care L-AI facut…dar si cartea e foarte buna…BINECUVANTEAZA-L CU LUMINA TA, LA FEL CA SI PE COPILUL MEU…
si…EL,primeste…

Comment from mihai
Time October 14, 2009 at 12:34 pm

ce faci Mihai? pe unde esti?
daca nu ma insala memoria cand ne am vazut ultima oara te am intrebat cand o sa te intorci… o data exacta fireste era imposibil sa aflu, asa ca pentru a fi eu capabil sa imi imaginez mai bine am rezumat la faptul ca vii cand o sa cada bruma. si acum ceva vreme am mers la o plimbare si am realizat ca frunzele s au ingalbenit… intre timp au si cazut cateva.
aseara mi-a fost frig si azi dimineata cand m-am uitat pe geam cosurile fumegau, era frig si in drum spre birou parca mirosea a iarna. si desi e soare, nu mai incalzeste ……mai e deci putin si trebuie sa ajungi acasa. pe unde esti? si la tine a venit frigul?

Comment from Makaveli
Time October 14, 2009 at 3:50 pm

bisss bisss

Comment from mama
Time October 14, 2009 at 10:16 pm

Ninge mama. La Petrila.
Ninge la greu.
Nu stiu de ce, da ma gindesc ca poate stii tu.
O fi de la carusel? Io asta cred.
Ajungi tu acasa cumva. Undeva cindva.
Mai bag ceva pe card miine. Un fel de ciubuc. Mic da bun.
Drum bun baieti :Mihai, Doyle, Marcele. Ne scoatem noi cumva baieti. Ca e cam multi pe cararea asta. Multumesc frumos tututor.

Comment from mama
Time October 14, 2009 at 10:18 pm

TUTULOR

Comment from Adrian
Time October 15, 2009 at 1:01 pm

Salut,
foarte curajos turneul tau rasaritean. As vrea sa te intreb cum ai obtinut viza pentru Rusia pentru ca vreau sa ajung si eu in primavara pentru cateva zile la Moscova. Multumesc si asfalt uscat!

Pingback from O fotografie, o încântare | impresii din lumea mare
Time August 12, 2010 at 1:31 pm

[...] În drum spre lacul Song-Kul. Probabil decă ştiam ce mă aşteapta la întoarcerea de acolo nu m-aş fi dus. Bine că n-am ştiut. De ce spun asta puteţi citi în scrisoarea pentru Cerasela. [...]

Pingback from O fotografie, frumuseţe şi teamă | impresii din lumea mare
Time August 24, 2010 at 1:31 pm

[...] Întorcându-mă de la lăcuşorul frumos pe nume Song-Kul, cu pantalonii puţin umezi şi cu vaga senzaţie că îmi fac buletin de Kyrgyzstan, că acasă nu prea mai am şanse să ajung. Despre omul de zăpadă din dreapta fotografiei puteţi citi în scrisoarea pentru Cerasela. [...]

Comment from nike air max schuhe herren
Time April 11, 2014 at 12:40 pm

must have been aber wirklich nervt, Ist das Klacken der Klimaanlage. across meem letzten Fahrzeug hatte ich erstmals ee Klima Automatik. Berflüssig dachte ich und habe nicht bemerkt, Wie nützlich sie showdown. Au?erdem st?rte es mich, Dass ein Beifahrer seine Seite temperaturm??ig deutlich anders einstellen konnte, totally dass sich das Gesamt Raumklima doch deutlich ver?nderte. is disapated und der deutliche Mehrpreis für eine Klima Automatik veranlassten mich, Diese nicht zu w?hlen. Und nun ist es wieder n’. Das deutliche Klacken across der Klimaanlage, Wenn diese sich der gew?hlten Temperatur aufgrund der Zuluft anpasst. Ich erinnere mich, Dass biceracrossits bnfalls mn frührn Klassn ghabt zu habn. Nur nie totally laut!
[url=http://www.covavee.be/nikeairmax.asp?p=21]nike air max schuhe herren[/url]
nike air max schuhe herren

Comment from GarantiliKlima Montaji
Time April 21, 2014 at 3:36 pm

Hi are using Wordpress for your site platform? I’m new to the blog world but I’m trying to get started and set up my own.

Do you require any html coding knowledge to make your own blog?
Any help would be greatly appreciated!

Write a comment